KorAP: Find »[drukola/base=cocon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...28 >

678 matches

Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607

obidiți, precum au fost mai nainte alte doamne rămase sărace de domnii lor, ci le-au dat mare cinste. Și n-au lăsat pre doamnă să o băntuiască cineva, ci o au lăsat în casăle ei, să se odihnească cu coconii ei și să-și ție satele și moșiile și tot ce va avea, cu bună pace. Așijderea și slugile ei câte au avut, le-au făcut cărți de milă ca să slujească acei case pănă vor fi”), prezențele feminine (figurând, mai

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
după Miron Barnovschi (Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu ne spune că Miron Barnovschi a fost însurat de două ori: întâi cu Antemia, fiica vornicului Gavril Vartic, și apoi cu o fată a castelanului de Camenița din Polonia 10), iar pe Alexandru Coconul l-a însurat cu Ruxandra, copila lui Scarlat Saigiul, cel ce aproviziona cu vite bucătăria sultanilor. Și Alexandru Iliaș a fost însurat cu o grecoaică, Elena, presupune Nicolae Iorga, și, la fel ca el, Ștefan Tomșa a luat o perotă

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
orânduială, lucrul așa s-au purtat ca fiind aici în țară un beizade fecior de domnu al lui Antonie-vodă, Chiriță Donea, anume Iordache, carele ținuse o fată a lui Gligorie-vodă, și el având o cocoană, măcar că să can rudea cu coconul lui Șerban-vodă dăspre tată-său, însă scriind la Patrierșie la țarigrad, i-au adus blagoslovenie ca să o poată lua”. Soția lui Matei Basarab a fost învățată Doamnă Elena, soră a lui Udriște Năsturel și fiica postelnicului (apoi mare logofăt) Radu

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
l-au prins viu, pre carele mai apoi, dacă au sosit Alexandru Vodă, l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărire”41. Luptele cu acești „domnișori” se purtau nu numai în țară, cu armele (domnia lui Alexandru Coconul, Voievod „prea tânăr” al țării Românești, tutelat de boierii „foarte credincioși” care „căutau toate trebile domniei și ale țării, și toate judecățile era asupra lor”, a fost tulburată de „niște lotri dă peste Olt cu un domn ce-i zicea

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
amintirea Brâncoveanului - despre moartea lui Scarlat Mavrocordat, fiul lui Alexandru dragomanul Exporitul, ginerele Voievodului, [Radu Greceanu fusese de față la nuntă: „Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă-a face a fiicăi Mării sale doamnei Ilincăi cu Scarlatache, coconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc...]: „Mulți zicea, pă acea vreme, să-l fie otrăvit Costandin stolnic pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșii; ci aceasta Dumnezeu va ști și mai bine și va plăti fieșce căruia

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
de sultan (căci Domnul, odată numit în funcție, era înscris, simbolic, în ordinul select al ienicerilor purtători de caftane). Caftanul era o mantie amplă, lucrată din catifea, cu mâneci strâmte și lungi până la pământ, îmblănită cu samur (același samur sau cocon dublând și gulerul foarte lat), cu lungi tăieturi prin care ieșeau mâinile. Avea pieptul împodobit cu găitane de fir și cu nasturi de argint aurit, dar, de regulă se purta deschis. Pe peretele Mănăstirii Dochiariu de la Sfântul Munte, în tabloul

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
adus a lui jalnică moarte, Lui Ștefan vod(ă) frăține-său, celui deplin în toate, care aici l-au astrucat cu cinste frumoasă. Cu pompă mare L-au adus, domnilor cuvio(a)să. Jale soții(!) lui lăsând și tânguieli nespuse, Coconilor și neamului suspinuri necuprinse. Pre Dumnezeu dar să-l rugăm în veci să-l odihnească împărăția sa viind să-l pomenească”92. Gloria celui mort proclamată de dincolo de mormânt Aproprierea unui fragment de eternitate, obținerea „nemuririi” au fost, fără discuție

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
dealul [Pietroaia] lângă Iași și au istovit și besérica acea mare în Liov, în târgŭ, unde este și chipul lui scris...” 39. Descriptio Moldaviae, ed.cit., p. 243. 40. Câteodată această călătorie era mai lungă, parcurgând mai multe etape. Alexandru Coconul, Domn în țara Românească, a adus la București rămășițele pământești ale tatălui său, Voievodul Radu Mihnea, și le-a reîngropat la Mănăstirea Radu-Vodă (Anonimul Bălenilor aflase acest lucru: „[...] dar și el ca un om au murit, în târg, în Hârlău și

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
înrâurire argeșeană - l-a avut ca prim ctitor pe Alexandru al II-lea Mircea [1568-1577]; Radu Mihnea a reconstruit-o între 1620 și 1623 [căci în 1595 o ruinase Sinan Pașa] și a terminat-o, între 1623 și 1627, Alexandru Coconul). Inscripția de pe piatra tombală (în care ne este dezvăluit autorul transferului: „Această piatră de pe mormântŭ o-u făcut și o-u fr[u]musețat cela ce es[te] binecinstit și de Hs iubit creștin Alexandru voevod, nacătoriul[ui] dumniilu[i

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
și apoi stolnic Mihalcea Hâncu. Beneficiari ai dispozițiilor testamentare trebuie să fi fost cea de-a doua sa soție, Nastasia (măritată înainte cu vornicul Potlog) și copiii rămași în viață, căci un fiu - Donie - fusese omorât de Gheorghe Duca. „Avem coconi cu trei femei” scria în testamentul său marele vornic Gavril Costachi, care, într-adevăr, a fost însurat de trei ori: întâi cu fiica lui Caracaș, apoi cu Tudorica, fiică a hatmanului Iancu Costin (devenea cumnat cu Miron Costin, prin urmare

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
ei carii i-au făcut cu bărbatul cel de întâi și-i va hi lăsat vreun lucru ceva, atunce neapăratu-l ia. Muiarea carea va lua al doilea bărbat și va hi având copii cu bărbatul de întâi, au feate, au coconi, și se va întâmpla să moară vreunul de într-înșii, atunce partea lui să împarte tuturor fraților lui și ia și acea mumă a lor parte atâta cum ar lua un copil al ei, frații celui mort [...]. Glava 264: Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
înalți și influenți funcționari de la Poarta turcească („Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă a face a fiicăi Mării sale, doamnei Ilinca cu Scarlatache, cuconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc, cinstit-au întâi cu dregătorie pre acest cocon, făcându-l păharnic mare [...] Că nici coconul acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu Greceanu), beneficiari ai unor dote fabuloase, devenéau „personaje” în niște „spectacole nupțiale” grandioase menite

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă a face a fiicăi Mării sale, doamnei Ilinca cu Scarlatache, cuconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc, cinstit-au întâi cu dregătorie pre acest cocon, făcându-l păharnic mare [...] Că nici coconul acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu Greceanu), beneficiari ai unor dote fabuloase, devenéau „personaje” în niște „spectacole nupțiale” grandioase menite să dovedească forța și opulența socrului mic

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
împuțit, ci trimitea cu urcioarele în târg Antonie vodă și fie-său Neagul vodă cu bani refenea dă cumpăra vin de bea, ci da fie-său mai mult la refenea, căci îi zicea tată-său că el are doamnă și coconi, ci să dea mai mult; și așa viețuea bietul Antonie vodă”. între acești coconi (care - în opinia lui Antonie Vodă din Popești - pe care cronicarul Cantacuzinilor [ignorând aplecarea spre cumpătare a fostului vornic Antonie, o cumpătare ce se putea metamorfoza

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
cu bani refenea dă cumpăra vin de bea, ci da fie-său mai mult la refenea, căci îi zicea tată-său că el are doamnă și coconi, ci să dea mai mult; și așa viețuea bietul Antonie vodă”. între acești coconi (care - în opinia lui Antonie Vodă din Popești - pe care cronicarul Cantacuzinilor [ignorând aplecarea spre cumpătare a fostului vornic Antonie, o cumpătare ce se putea metamorfoza în zgârcenie] îl găsește, firesc, a fi „un om bun și blând” - ticluiau să

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
reprezenta o îndatorire importantă a văduvei. Chiar dacă uneori intrau cu dificultate în posesia acestei averi din pricina obstrucției rudelor soțului - socrii, copii, copii vitregi, cumnați (întărindu-i jupâniței Maria băneasa, văduva lui Ianache, fost mare ban al Craiovei, o proprietate, Alexandru Coconul evocă dificultățile întâmpinate de moștenitoare: „Iar apoi, când a fost acum, în zilele domniei mele, după moartea jupânului Ianache banul, iar soția lui Maria băneasa a tras multă nevoie și pâră...”; într-un hrisov din 1641, prin care Matei Basarab

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
acestuia, după ce s-a recăsătorit cu „cinstitul dregător al domniei mele, jupân Bunea mare sluger”, un sălaș de țigani; Matei Basarab, istorisind cauza, i-l întărește pe 5 ianuarie 1650) erau multe și felurite. De la recuperarea unor rumâni fugiți (Alexandru Coconul o împuternicește pe Cheajna voiniceasa, „ce-au fost a jupân Cernicăi, ce-au fost mare dvornic”, „să fie volnică [...] să aib’ a-și strânge ai ei rumâni uri unde-i va găsi în țara domnii méle...”) până la reintrarea în posesie

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Futileștii de Sus din ținutul Fălciu), moștenesc și dăruiesc (rudelor sau lăcașurilor de cult). Lista lor este foarte lungă. Sunt vândute - ziceam - cele mai felurite „mărfuri”. Cheajna vorniceasa vinde cojocarului Costandin un loc de casă în București și cumpără (Alexandru Coconul îi întărește achiziția printr-un hrisov datat 19 mai 1626), satul Mărăcineni, jumătate din Brănești și un sălaș de țigani (sălașul îl răscumpără, de fapt, fiindcă fusese vândut de fiicele lui Cernica); același Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
în București și cumpără (Alexandru Coconul îi întărește achiziția printr-un hrisov datat 19 mai 1626), satul Mărăcineni, jumătate din Brănești și un sălaș de țigani (sălașul îl răscumpără, de fapt, fiindcă fusese vândut de fiicele lui Cernica); același Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile 1626) Caterinei „vistiereasa”, văduvă „a răposatului Vasile vistiiariul”, un rumân (îl chema Radu și dăduse mită - 4 galbeni - pentru a cumpăra mărturia „Albului și lu Vlad” „cum n-au fost rumân”) „să fie volnică cu

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
obidiți, precum au fost mai nainte alte doamne rămase sărace de domnii lor, ci le-au dat mare cinste. Și n-au lăsat pre doamna să o băntuiască cineva, ci o au lăsat în casăle ei, să se odihnească cu coconii ei și să-și ție satele și moșiile și tot ce va avea, cu bună pace. Așijderea și slugile ei căte au avut, le-au făcut cărți de milă ca să slujească acei case pănă vor fi”), văduvele boierilor care mureau

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
răvașe scrise cu mâna lui cătră un hoț asémenea cu el, Costandin păharnicul Vărzariul sin Radului armașul Vărzariul, ca să facă lui Costandin postelnicul moarte, iar într-alt chip nu”. Evidența („acéle trei răvașe” căzute „în mâna jupânései Elenei și a coconilor ei”) a anulat opoziția mincinoasă („bâha”) lui Stroe și l-a obligat să-și recunoască vina. Pedeapsa impusă de „sfânta pravilă” cade firesc: „Aflară să-l omoare și pre Stroe, ca să ia plată precum au făcut. Și să déde cu

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
sentința a fost comutată: în locul pedepsei capitale, osânda era expunerea infamantă și călugărirea. Numai că - ne spune hrisovul dat de Antonie-Vodă („la mâna acestor boiari carei scriu mai sus, ca să le fie de mare credință și de pomenire lor și coconilor lor, și nepoților și strănepoților în veci”) - generozitatea Cantacuzinilor (să fi contat ei pe asprimea inflexibilă a Judecății de Apoi?), a jupânesei Elina (o „văduvă milostivă”), în primul rând, a fost răspunsul la cererea de iertare a vinovatului: „Deci, Stroe

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
pentru viitor întâiul testament al jupânesei Elina Cantacuzino a fost redactat în 1667. L-a scris logofătul Stoica Ludescu, „bătrânul, plecat slugă al dumnealor”, slujitor credincios al Cantacuzinilor. „Am pus și eu puțină osteneală, până am scris această împărțeală asupra coconilor dumneaei, cu voie și cu știrea tuturor, ca să le fie dumnealor neclintită, amin” - spune cel care va alcătui, după părerea lui Nicolae Iorga, mai târziu și Letopisețul Cantacuzinesc, punând pe hârtie „împărțeala” la 1 septembrie 1667. Plutea încă în atmosfera

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
mare datorie, atunce am ales și am pus pre dânsul de au căutat de toate nevoile casii, mai vrătos în zilele Ducăi-Vodă, când am căzut la a doao nevoe, încă fiindu Domniia la Cocorăștii dă Grind; atunce o seamă de coconi au scăpat la Ardeal, iară Costandin au rămas aici la mare grijă, supuindu-se cu toate trebile casii în tot feliul, de au ținut moșiile și au plătit datoriile; și multă folosință am cunoscut pentru dânsul, de au slujit casii și

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
lungi și bogat drapate, împodobite cu vulturul bicefal bizantin. A găsit și o formulă ingenioasă de a „uni” cele două țări Române. Domnind în Moldova, el guverna de la distanță și țara Românească, unde îl instalase în scaun pe fiul său, Alexandru Coconul. Gând politic abil, aplicat cu pricepere de Voievodul școlit la Athos (de va fi fost pe acolo) și la Padova. Ca să ni-l confirme, parcă, Radu, fiul lui Mihnea Turcitul, a pus să fie încrustate pe o ripidă de la Mănăstirea

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]