871 matches
-
din urmă publicată în colaborare cu Ann Birch și cu Sheila Hayward. Cele șase capitole ale lucrặrii Psihologie socialặ fac referire la aspecte importante din domeniul psihologiei sociale, fiind orientate cu precădere spre cercetările cu caracter inovator, precum cele ale cogniției sociale (modalitatea în care evenimentele sociale sunt stocate în memorie de indivizi și folosite ulterior pentru a determina comportamentul social), dar și spre teme cunoscute ale domeniului: conflictul, schimbarea atitudinală, influența socială. Așadar, cercetările tradiționale asupra relațiilor interumane, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
expunerea teoriilor și experimentelor consacrate. Plecând de la ideea că psihologia socială reprezintă un cadru propice pentru înțelegerea comportamentului și interacțiunilor dintre oameni, autorul prezintă pe parcursul primului capitol perspectivele utilizate de psihologii sociali în explicarea comportamentului uman. Perspectiva rolului social, perspectiva cogniției sociale sau cea a învățării sunt susținute de teorii ale unor recunoscuți cercetători ai domeniului: S. Stryker și A. Statham (1985), M. Snyder (automonitorizarea), B.F. Skinner (1953, 1974), J.W. Thibaut și H.H. Kelly (1978). Profesorul Tony Malim susține ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ale personalității, teoriile atribuirii ale lui D.J. Bem și ale lui B. Weiner, teoria interdependenței și teoria întărire/afect, modelul covariației a lui H.H. Kelly. În același timp, autorul nu uită să ofere definiții și explicații asupra proceselor specifice domeniului: cogniția socială, prejudecățile, atribuirea. Capitolul „Relațiile cu ceilalți oameni” surprinde nevoia oamenilor de a se afilia și factorii care intervin în declanșarea și menținerea acestei nevoi. Principalele realități descrise: atracția și iubirea, prietenia, sunt integrate unor teorii amplu prezentate de autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de itemi (secvențe) ce conțin întrebări, afirmații, soluții de ales etc. Se solicită răspunsuri. Răspunsurile ce se obțin permit să se investigheze opinii, interese, caracteristici ale judecăților etc. Folosite mult pentru sondarea opiniilor (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Cogniția este procesul de extragere și prelucrare a informației despre stările lumii externe ale propriului "EU" (M. Epuran, 1999). Comportament (lat. portare = a purta, cum = cu) ( engl. behavior, fr. comportement) se referă la totalitatea reacțiilor pe care o ființă vie le
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
comparată" în Revista Educație fizică și sport, nr.3/1971. Epuran, M., Horghidan, V., Psihologia educației fizice, A.N.F.E.S., București, 1994. Epuran, M., Holdevici, I., Tonița, F., Psihologia sportului de performanță. Teorie și practică,Editura FEST, București, 2001. Famose J.P., Cogniție și performanță, INSEP Publication, Paris, 1993. Filip, C., (coordonator) Sistemul național școlar de evaluare la disciplina educație fizică și sport, Editura Școala Românească, București, 1999. Firea, E., Metodica educației fizice școlare, vol I și II, I.E.F.S., București, 1979. Firea, E.
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
și temei. Ca rațiune deoarece interoghează gândul poetic, și ca temei deoarece poeticul rămâne supus interpretării. Astfel, în cadrul artelor scrise lógos-ul poate fi folosit în sens științific fie ca temei pentru identificarea anumitor tipuri de discurs, fie ca rațiunea pentru cogniția artelor în general. 4.3. Despre ludus 38 sau funcția activă a spiritului Ontologia apelează la lógos pentru a contiua investigația asupra operei de artă văzută ca adevăr și creație liberă. Dacă prin lógos se pot stabili direcțiile de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
omului forțează viața și se impun atât în existența obiectelor, cât și în existența subiectivă. Imaginea, ca existent al operei de artă, comunică prin intermediul simbolicului. Compoziția imaginii conduce la asociații cu mitologia, la înțelegerea jocului și a tehnicilor creației, la cogniția operei de artă, precum și la interpretarea limbajului artei sau la înțelegerea comunicării sale prin dimensiuni non-verbale. În această situație, ochiul devine mecanismul individuației și organul ce face posibilă conexiunea dintre artă și conștiință. Dar, prin intermediul organului văzului imaginea nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau ponderea în cadrul întregului ale unor trăsături ale profilului spiritual. Aici, la nivelul caracteristicilor tehnice ale ecuației spirituale personale, se poate citi capacitatea de coeziune a întregului sistem subiectiv, aceasta din urmă bazându-se pe o armonie metodologică a formelor cogniției care permite voinței asumarea plenară a actului. Aici, în contiguitate cu elementul teoretic, conștiința de sine îmbină funcția de cenzor cu cea de stimulator al tendințelor individuale, asumând (în interpretarea clasică) prin această calitate regulativă rolul de intermediar între latura
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
din urmă fiind întemeiată în actul sintezei (într-o relație de contiguitate care supune cei doi termeni unei apropieri neverosimile dar cuceritoare prin de la sine înțelesul ei). Se presupune în urma unui salt argumentativ direct că tot ce este unificabil în cogniție ajunge să aparțină de fapt centrului către care tinde, adică se trece de la o constatare metodologică la un rezultat care ar putea conține mai mult decât permite "lansarea" sa. Cu toate acestea, comentatorul britanic prezintă argumentul kantian în aceeași manieră
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
expresie a sa, ca atare este o imagine a autonomiei funciare a ființei umane și împrumută acest atribut princeps de la ea (nefiind de conceput o considerare liberă de sine în condițiile unei reglementări aplicative stricte a unor principii rigide ale cogniției). Evaluarea de sine trebuie să fie laxă exact în măsura în care are de surprins o mare de manifestări individuale și în măsura în care pentru asemenea țintă cognitivă nu există un aparat conceptual unanim-consacrat. Ca atare, spre deosebire de evoluția logic-înlănțuită care conduce la tabela kantiană a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
statua definitiv și convergent niște repere conceptuale eterne și rigide. Ea este o sinteză reflexivă pragmatică (implicată ca atare în conținutul intensional al noțiunii de "conștiință"), îndepărtată de monopolul țintei pur teoretice, dar utilizând din plin tehnici și metode ale cogniției. Strict metodologic vorbind, ea este tot o formare de legături; practic, însă, ea se face cu alte scopuri (impuse de dinamica particulară a fiecărui itinerar personal), deci își modifică esențial demersurile. Acest mecanism metodologic 16 înmulțește în chip firesc (acolo
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
își debordează obiectul prin sinteză supraîncărcată, elementul contemplativ este restituit etapelor mai cuminți ale raportării la sine și apercepția de tip transcendental primește ajutorul sistemului categorial al personalității, coborând în concretul aplicativ al substanței individuale articulate. Prin această nouă abordare cogniția devine, o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea specifică percepției, aducând modificări discrete (conform cu maniera noetică ce-i e caracteristică) lumii fenomenale care alcătuiește obiectivitatea interioară. Ea elaborează și traduce în practică aplicativă modele coordonatoare de intervenție, convertind preferința referențială de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
că însuși fenomenul dedublării conștiinței se realizează în acest caz între conștiința observatoare și acest întreg anterior care va juca rolul de conștiință observată, între o entitate constituantă aflată în exercitare coagulantă și o entitate vizată în caracterul său vremelnic. Cogniția suprastructurantă activă specifică reflexiei adună acest întreg (îi solidarizează într-o perspectivă unitară elementele), îl fixează și îndeplinește apoi oficiul depășirii lui. În timp ce cogniția pasivă de tip perceptiv nu e capabilă prin sine însăși de pregătirea și realizarea schimbării, intuirea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
între o entitate constituantă aflată în exercitare coagulantă și o entitate vizată în caracterul său vremelnic. Cogniția suprastructurantă activă specifică reflexiei adună acest întreg (îi solidarizează într-o perspectivă unitară elementele), îl fixează și îndeplinește apoi oficiul depășirii lui. În timp ce cogniția pasivă de tip perceptiv nu e capabilă prin sine însăși de pregătirea și realizarea schimbării, intuirea punctului de trecere și saltul propriu-zis în noua condiție sunt apanajul gândirii și al metodologiei constructive a ei. Există multe feluri de schimbare, așa
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de sine devine, astfel, instanță întemeietoare a actelor voluntare (le argumentează, le susține și apoi le explică) și partener "întârzietor" al unei dinamici excesiv vitalizate care poate însoți adeseori acumularea subiectivă de conținut sufletesc. Acesta este și sensul autentic al cogniției active: o cunoaștere implicată (care dirijează voința), o cunoaștere a îndemânărilor pragmatice (a guvernării de sine prin control efectiv). În plus, cunoașterea de sine eliberează, la scara efortului psihologic individual, multiple tensiuni și blocaje care ar putea amâna o schimbare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
teoretic îngădui o evoluție axată pe mecanica aplicată a răspunsului tipic). Se presupune, atunci când reflexivitatea își intră în atribuția sa spiritualistă, că obiectivitatea deja a devenit în chip sensibil solicitantă și că reverberațiile sale în subiectivitate reclamă replieri avizate ale cogniției interioare, menite să suplinească dificultatea pe care o poate întâmpina conștiința morală generală pe latura sa legată de imperativele actului. Dacă în sectorul prescripțiilor, acel versant "ideologic" al funcționării conștiinței morale, preeminența teoretică a tematizărilor lasă loc unei libertăți destinse
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
urmă are nevoie de un plan de spate care să-i gestioneze aparițiile revelatoare, imaginea simbolizată la scară individuală figurează activitatea acestui plan la nivelul reflexivității (unde se plasează de fapt întreaga sarcină activă, întreaga desfășurare fenomenală legată de mecanismele cogniției). Adevărul teoretic este rezultatul finit al muncii de cercetare, însă în el este de recunoscut amprenta și ecoul constatărilor subiective, interioritatea de loc de neglijat a cercetătorului decizând în multe privințe orientarea demersului și forma de prezentare a produsului său
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
aptitudinea în sâmbure etern roditor al sistemului spiritual concluziv și mântuie perspectiva oricărei inadecvări generate de posibila eroare de aplicare a preceptului de înțelepciune. Aici conștiința de sine se regăsește cel mai mult în elementul său, întrucât angajează toate mecanismele cogniției la emergența nucleului lăuntric în experiența generală de viață, impunând o ordine de desfășurare care debutează cu subiectivitatea și cu nevoile ei stringente și se sfârșește în multiplele dexterități pragmatice care construiesc succesul unei acțiuni. În formularea lui William James
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cu o viziune globală asupra vieții (care dictează adesea un regim al ingenioaselor limitări lăuntrice). Înțelepciunea, cu caracterul ei întârzietor, este intim adecvată prudenței reflexive artistice și contribuie hotărâtor la implicarea ocolitoare specifică parcursului creator. În lumina ei, reflexia imprimă cogniției o cadență întretăiată, care alternează lumina ordonatoare cu fermentul echivocității unei simțiri principial constitutive actului artistic, legând în această desfășurare cu tentă dialectică determinări noetice incompatibile în orizontul experiențelor comune. Este o unică ocazie, care i se oferă doar creatorului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fiecare întâlnire cu semenul deschis către dialog. Paradoxul acestei situații speciale constă în fecunda dedublare fenomenologică a unei vizări înțelegătoare care răspunde simultan de sine și de alterul său și care percepe în acesta din urmă aceeași bifurcare funcțională. Distribuirea cogniției sporește sarcina de responsabilitate și preia într-un spațiu al familiarului tot ce identifică semnificativ în portretul partenerului. Ea uzează de comparații cu scop convergent și asumă un dublu demers de construcție și explicație care acoperă comprehensiv domeniul de exercitare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
îl îmbrace comprehensiv. Cunoașterea de sine este deschisă permanent către o rețea a posibilului, către un viitor mai mult sau mai puțin previzibil, care reprezintă pe scara structurantă a temporalității sectorul investițiilor libere ale imaginației experiențiale creatoare. Această deschidere prin cogniție definește condiția umană etern inovatoare și acoperă un vast teritoriu al misterului existențial hotărnicit de invariantul unei egale determinări a realității concrete. Uneori radical opusă domeniului potențial, aceasta din urmă închide perspective și rezolvă ultimativ ecuații existențiale. Prin contrast, rețeaua
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
aici garanția unei libertăți de preluare aplicativă. Înaintarea pe scara socială este și o validare a unei îndemânări adaptative constant dublate reflexiv, iar desăvârșirea în hotarele propriei condiții este o prelungire întregitoare a unor eforturi care au la bază faptul cogniției. In extremis, limitele cunoașterii determină întinderea și ponderea în cadrul întregului ale unor trăsături ale profilului spiritual. Totul revine în chip sintetic-caracterizant la sfera individualității ca reper major al unei complicate fenomenologii a omenescului. Iar acest reper definește evoluția socială. Astfel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
rândul lor destinul subiectiv. Acesta din urmă își va găsi nota sa specifică în orizontul acestui cadru existențial și va beneficia de opțiune conștientă în permanentă confruntare cu "inevitabilul" condițional. Integrarea socială statutară are deci de-a face cu limitele cogniției, iar libertatea individuală ține mai curând de modalitatea de raportare față de această limită aptitudinală și de știința subtilă a adecvării la caracteristica personală. Suntem în fond definiți și de propriile limite în măsura în care negativul spiritual capătă prin mijlocirea înțelepciunii o dimensiune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
O altă consecință ar fi că la nivelul conștiinței individuale există un reflex al legilor de agregare teoretică generală. Ordonarea amintită anterior se face după o lege de simetrie, după un principiu al reprezentativității aplicative. Astfel, armonia metodologică a formelor cogniției influențează coeziunea sistemului subiectiv și asumarea volitivă în act. De cele mai multe ori organizarea mentală superioară prilejuiește o unitate a factorilor psihologici ai personalității, o concordanță a vectorilor spirituali individuali ce țin de o mai largă acoperire interioară (incluzând afectivul, volitivul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
implicare. Aceasta din urmă caracterizează în asemenea măsură actul conștient, încât se poate spune că fără mecanismele adiacente angrenate de funcționarea unitară a conștiinței nu devine posibilă însăși vizarea cognitivă presupus pură. Dacă personalitatea este implicată în întregul ei, atunci cogniția este însoțită și de aura afectivă și de eventuale completări voluntare. Ne apropiem de miezul unei înalte definiții antropologice o dată cu constatarea unui fapt fundamental: ființa umană este "aspirată" din multiplele sale risipiri existențiale (către nucleul spiritual) de către propria conștiință de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]