27,125 matches
-
zece ori, pentru că am avut posibilitatea unor legături strînse cu o sută cincizeci de familii. Le-am cunoscut toate secretele și intimitățile. A. R.: Dar v-ați putut asigura intimitatea Dvs.? A.O.: Desigur, puteam să mă retrag oricînd în colțul meu și să fiu singur cu mine. Purtam în mine lumea mea individuală și nu aveam nevoie de altceva. A. R.: Deci singur în satul global? A.O.: Dacă vrei. Eu nu sunt un om excentric. Nu simt nevoia să
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
nu se vadă. B.E.: Să nu se vadă. Asta a fost o primă ciocnire cu regimul. M.I.: Regimul cel nou. B.E. : Cu regimul cel nou. Alte traume țin de Ťaerul timpuluiť. De exemplu, la data aceea locuiam pe strada Belgrad colț cu strada Londra, și nu departe de mine - asta știa tot cartierul, era un cvartal întreg, fostele locuințe Astra, unde fuseseră încartiruite trupele sovietice. Dar nu vedeai vreun soldat rus în nici un moment al zilei. Până și geamurile caselor erau
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
nu i-a mai puțit. Devenit fruntaș pe ramură în întrecerea capitalistă, expertul în afaceri imobiliare și-a făcut uitată activitatea publicistică de la "Luceafărul". E drept, nimeni nu-l mai întreabă de ea, doar cîte un istoric literar, într-un colț de revistă, crede naiv că reîmprospătarea memoriei e necesară. Poliția și Primăria față cu Poezia Minunatul artist Ion Barbu și-a făcut celebră în toată țara urbea de reședință, Petrila, în care se încăpățînează să-și ducă existența. îN ZIUA
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
Khan, unul din atentatorii de la 7 iulie. Pentru autoarea articolului, acțiunea lui Khan nu avea nici o explicație. Spre deosebire de vecinii și prietenii său de origine sud-asiatică, acesta părea a se fi integrat stilului de viață occidental: nu-și pierdea vremea la colțul străzii, nu se droga și nici nu vindea droguri - acestea fiind, în viziunea articolului din care citez, principalele ocupații ale imigranților musulmani. Ei bine, Khan și ceilalți trei teroriști puteau fi considerați excepții de la regulă: munceau, aveau grijă de familii
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
Simona Vasilache Istoria nu-i o simfonie. Nici măcar o toccată. E, cel mai bine, melodia gîtuită, care se liniștește, și se repede, și tace, a unei caterinci, la colț de stradă. E bîzîitul marțial al muzicilor împușcate, de front. Oricum ar fi, în amestecul prin care ne strecurăm, urmăriți de șrapnel și-antrenați de cîte-un interludiu, ea urcă, aproape tot timpul, în fața vieții cu jumătate de ton. Rar, foarte
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
spre dramoletă derizorie: ,recitarea lîncedă, convalescentă. ș...ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor generații de mătuși, dacă nu a mătușii arhetipale. Atmosfera e, firește, visătoare și amară. Privirea e cețoasă, lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul respiră un aer de azil, de consolare intratabilă, cu complicații biliare. La antipodul acestei performanțe stă recitarea atletică, glasul viril, virtuozitatea pulmonară. Eminescu devine o fiară, un mascul decis, capabil de sonorități acute, ofițerești, și de mormăieli senzuale
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
o internațională a imbecilității, în care riscăm să intrăm mai repede decît în Europa...". Șțțț, și să tragi nădejde că nu ești (chiar așa de) imbecil, și tot începi să te simți... Din fericire îți revii la minut, zîmbind în colțul gurii la un articol scurt (și cuprinzător) despre păcătoasa de persoană a doua singular, aruncată cînd și cui te-aștepți mai puțin: ,tutuiala războinică (,boule!"), ironic-protectoare (,drăguță...") sau tovărășească (,măi dragă"). ș....ț Ne scufundăm în omogenitatea lui ,tu", iar
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
cărții. Spirit polemic și incomod, ajungând cu ușurință la vehemența de ton și de limbaj, Ion Gheorghe este un Ioan Botezătorul tardiv, dar la fel de mușcător, anunțând nu venirea lui Mesia, ci, dimpotrivă, îndepărtarea de un ideal: al stelei în cinci colțuri. Într-un poem ca Marele Spirit este chiar evocat - fără pic de ironie - ,Potirul Inițial" de unde popoarele au băut ,roșul profund", potir, vai, spart de tehnocrații modernității industriale. Linia de ruptură cu ideologia oficială și cu aplicațiile ei în câmpul
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
Vor parcurge oare ŕ rebours istoria artei? Să nu ne grăbim cu pronosticuri solemne. Să nu ratăm farmecul florilor de măr, anticipând bogăția statistică a merelor coapte". Unii (din păcate nu mă pot referi decât tot la vorbe rostite la colțul mesei sau între două pahare, la ceremonii inaugurale) s-au grăbit totuși să tragă, prematur, concluzii, pronunțând cuvântul ,retro" și lăsând să se înțeleagă că reîntoarcerea aceasta spre natură ar fi chiar mai mult decât un neo-naturism, frizând de-a
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
Postura romantică a creatorului retras în camera lui recreînd lumea cu/în propria imaginație nu mai este pură dar păstrează posibilitățile infinite ale explorării: ,Sînt multe călătorii de povestit, și toate încep la fel, și toate sfîrșesc în același punct, colțul camerei în care se întâlnesc cele patru muchii țese spații întregi cu intrarea ca printr-o armă ghintuită de foc, printr-un coridor de oglinzi îngustîndu-se într-o spirală scînteietoare, logaritmică." Stilistic & tehnic vorbind, nu foarte diferit stau lucrurile cu
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
de toată mîna contează prea puțin), însemnările pelerinilor. Ale oamenilor care, cîtă vreme iscodeau, pios, după afinități, nu căutau să se împace, din cuviincioasă delăsare, cu datul, ci voiau să înțeleagă, drumețind. De altfel, cartea de-acum stă, cu un colț măcar, pe-o alta, mai veche cu trei ani, ,Locul călătorului". Simbolica spațiului în Răsăritul creștin, ce a primit, în 2003, premiul pentru debut al României literare (pentru care pricină autoarea strecoară, în prefața de la Europa și întîlnirea religiilor, niște
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
să admitem, prin absurd, că sursele ziarului au dat informații corecte și că Monica Macovei a băut un pahar în plus într-o seară la restaurant. A făcut scandal, Doamne, iartă-mă ? Nu. A scris vreun proiect de lege pe colțul mesei? Nici atît. Dacă cei de la Evenimentul ar fi avut intenția să o "înfunde" pe Monica Macovei și-ar fi pregătit muniția corespunzătoare și n-ar fi dat înapoi cînd a început scandalul. Așa că cel mai probabil articolul s-a
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
scaunele moderne așteaptă multe gravide. Tinere, plăpînde, ridate sau temătoare. Pantofii cu toc sînt pomana picioarelor lăsate în urmă. Gravidele-s egale, lunile-n avans nu-nseamnă nimic. Paloarea și răul zdrăngăne și în cercei. Totul e ieftin cumpărat de la colț." În ceea ce privește genul cărții, intitulată de Ioana Nicolaie roman, mărturisesc că nu mă atrage ideea unei clarificări. Deși eu însumi am comentat-o pînă acum ca pe un roman. Urmuz și-a numit Pîlnia și Stamate ,roman în patru părți", toată lumea
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
ne citește revista? A recunoscut că nu, și i s-au oferit pe loc, în dar, câteva numere recente, bănuind că nu ne citește pentru că nu are cu ce să cumpere publicația... Când termină, să lase cu încredere foile pe colțul biroului, și să revină peste o săptămână, când va căpăta un răspuns... l Peste încă un ceas, când ședința s-a terminat și în birouri au revenit redactorii, tânăra încă nu terminase de scris. Parcă nu s-ar fi dat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
camera trebuie să fie la fel de discretă ca o muscă de pe perete, zice Richard Leacock, unul dintre promotorii cinemaului direct. Pe multe dintre elementele aferente acestei specii le veți recunoaște în film: camera e mișcată mereu, chiar dacă remarci asta doar pe la colțuri, cadrele sunt lungi, ajungând chiar pe la șapte minute, montajul e minimal, iar ordinea cronologică e respectată strict. Nu e o practică prea liberă, așa că, în era regizorilor ,clipangii", combinația de lungmetraj și cinema direct reprezintă un plus de inedit, dar
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
Mă rog, din cînd în cînd, la a doua întîlnire, dar în general e prima. Invazie instantanee. Invazie și stăpînire instantanee. Nu-i nevoie decît de o oră, maximum două. Dumnezeule, poți să te duci la o femeie, la un colț de stradă și să începi să strigi la ea și, zece minute mai tîrziu, e înapoi la tine acasă, unde face tot felul de lucruri. Nu de puține ori primul contact fizic, prima atingere a fost o palmă sau o
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
mare pentru așa ceva. Un amănunt interesant m-a intrigat: camera e mobilă, dar nu într-un mod ostentativ (și cumva agresiv față de spectator ca uneori la Florin Piersic jr.), ba chiar extrem de discret, te prinzi de asta uitându-te prin colțurile ecranului. Ceea ce are un efect binecuvântat de defamiliarizare - necesar, decorurile din film le știm cu toții din cotidian - și de destabilizare subversivă a percepției, chiar și atunci când unghiurile de filmare sunt clasice.
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
ordine răsturnată a lucrurilor, imaginile devin pedepse: ,scriind și ca să las pe hârtia spiritual-igienică lestul, mizeria, jegul păcătoșeniei, de multe ori Ťimaginileť sunt pedepse; sancțiuni pe care mi le aplic singur: înjurături de scârbă profilactică ce mi se preling din colțul gurii pe bărbie." (Lumea văzută de sus, dinspre Dumnezeu). ezechilibrul de počte maudit, atât de expresiv literar, e contrabalansat printr-o ,dâră de extaz" ce traversează și impregnează întregul Caiet de citire și de caligrafie. Nu e vorba numai de
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
la iarnă, și de la care aflase o grozăvie de lucruri, de -ale oamenilor. Rămas singur, mânca puțin. De frică să nu pățească la fel ca ceilalți. Mânca mai ales ce-i punea coana Ifighenia, într-un castronel, zilnic, într-un colț, la ea în pivniță. Obiceiul ei de gospodină, bună la inimă, harnică, inimoasă. Dar, sărăcuța de ea, singură-singurică, fiind în situația lui... în ultima zi, care era o zi de post, îi pusese în același castronel niște mazăre verde, ce
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
în România (repet, ne aflam în 1997), Paul Goma era cunoscut mai mult prin scrisorile sale polemice decît prin trecutul său de disident anticomunist, că foarte multă lume îi contestă talentul de scriitor și că există destui care șoptesc pe la colțuri că nu ar fi în deplinătatea facultăților mintale. Adam Michnik s-a oprit brusc, m-a apucat de braț, m-a privit drept în ochi și mi-a spus: "Vă rog să îmi promiteți un lucru: indiferent ce vor spune
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
o licărire de bună credință: "Geamănu spune: - Pătru Groza e un vulpoi! Replica mea: - Nu-mi face impresia unui vulpoi. Are o inteligență de șarpe și o inimă mai curată decît a porumbiței. Nu-l mințeam pe Geamănu. Există un colț azuriu în sufletul de ocnă a lui Groza". Nu o dată prețuirea lui Pandrea merge, în răspăr cu aparențele succesului de moment, către la fel de aparentele ratări ale unor contemporani ce au cîștigat pariul intelectual și etic: "Trei oameni străcuiți și nerealizați
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
cu amînări de veche curtezană, gătelile cochete. În locul lor crește, din spinarea personajului, deodată cu cartea, un fel de cochilie în care poate, în sfîrșit, să se coacă. Să rabde și să iubească, nu cucoane pe jumătate pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care rama le taie la scară. Să scrie, apoi, cu cotul ridicat de pe masă, fără relief, fără forță, din vîrful degetelor, pătînd ciorna din nebăgare de seamă. Să treacă pe curat, păstrînd aceeași linie pensată, cu ștersături
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
un interviu de la fața locului cu marele critic literar Titu Popescu vorbind despre cartea "eveniment" dedicată Mirelei Roznoveanu. Comentarii nu am. Ca în fiecare an, am umblat cu aparatul de fotografiat prin Târg. Lentila mi s-a oprit pe un colț încărcat de cărți al editurii Sigma. Ghinion. O doamnă cu păr lung și mintea ca-n versul poetului, care păzea cărțile cu o acreală de vînzătoare de odinioară, mi-a interzis să fotografiez pe domeniul ei. Orice încercare a mea
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
dezvăluia cuiva, posesorul murea. înainte însă de a închide ochii mai găsea puterea de a-l șopti la urechea altui curios, care dădea numaidecât ortul popii, mai găsind și acesta forța să-l destăinuie unui terț. Bineînțeles, și acesta dădea colțul. Până la urmă se întindea un câmp de decedați comparabil cu cel al victimelor celui de al doilea război mondial, iar secretul tot secret rămânea, ca unul pecetluit pe buzele unor morți. De asemenea gânduri muncit, la mici ore ale ultimului
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
permanent joc (involuntar sau nu) al variației de perspective, al seducției cu măștile inocenței și fragilității fetei sau ale siguranței și asprimii femeii. Căci fetița care își vâră jucăușă degetele în borcanul cu dulceață lasă deseori să se întrevadă și colții de leoaică tânără ai femeii hotărâte. Iată două astfel de fragmente: "mama îi întreabă pe toți unde o fi plecat copila asta,/ de ce să plece, i-am luat de toate, chiar și lenjerie cu mickey mouse,/ m-au găsit cu
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]