626 matches
-
așeză pe una din băncile de pe bulevard, ca unul dintre mulții pierde-vară ce mișunau prin oraș, cu convingerea că dintr-o clipă în alta vor apărea Laila și fiii săi, ieșind chiar pe poarta aceea, dar, în cel mai adânc colțișor al sufletului său, cu toate că încerca în toate felurile s-o facă să tacă, o voce odioasă îi striga că își pierde timpul. La amiază, Madani ieși din nou, însoțit de zgomotul motocicliștilor săi, și nu se mai întoarse, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dubiță, holbându-mă la casă, am recunoscut de Îndată cele două ferestre imense. Întreg spațiul părea destinat anume distracției. Ca și holul, camera era plină ochi cu mobilă: mese, care gem sub greutatea altor objets, de care nu scăpa nici un colțișor, parchet acoperit de covoare groase, canapele și fotolii grupate astfel Încât oameni să poată conversa stând pe ele și despărțite de măsuțe de cafea lustruite, pereți la fel de plini de picturi ca și cei de pe hol. La prima vedere, impresia era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-mi dezamăgesc un vechi prieten, venisem, deși tot ce-mi doream era să petrec o seară liniștită În fața televizorului, meditând la cele Întâmplate În cursul zilei. Din pură Întâmplare, am ajuns un pic mai devreme și-am găsit un colțișor retras, unde puteam să mă așez și să sorb dintr-o Guinness. Cumva, mi se părea că aici nu puteam comanda altceva. În spatele meu atârna o poză cu Oscar Wilde, iar În dreapta, erau James Joyce și Constance Markiewicz, aceasta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind rogojina până În zori? Hangiul Își scarpină tâmplele. Se Întunecă, nu-i poate refuza unui musulman adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mea scrisoarea aceea blestemată, mă împleticesc până în bucătărie și îmi fac o cafea, mă uit în jurul meu prin casa goală, Udi nu este aici, asta nu pot ascunde, soarele inundă deja terasa, crucificând-o cu razele sale ascuțite, luminând fiecare colțișor al casei, anunțând vestea plecării lui. Noga, vino să mănânci, strig eu, pun o farfurie goală în dreptul scaunului ei, și iată că vine, încă desculță, știi că nu e cazul, șoptește ea, iar eu spun, cum adică, și ea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În bucătărie erau vasele pe care le folosea Naoko, în baie era periuța de dinți a lui Naoko, în dormitor era patul în care dormea Naoko. Pentru că am dormit atât de bine, am simțit cum oboseala părăsește fiecare celulă, fiecare colțișor din trupul meu. Am visat un fluture care dansa în lumina palidă a amurgului. Când m-am trezit, ceasul meu de mână indica ora patru și treizeci și cinci de minute. Lumina și-a schimbat intensitatea, vântul încetase, forma norilor era diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu cerneală neagră, diluată. Am scos din bagaj o ploscă din metal pe care o umplusem cu băutură. Am luat o înghițitură și am lăsat lichidul să alunece pe gât în jos, până în stomac, simțind cum se răspândește în fiecare colțișor al trupului meu. Am mai luat o gură și am pus plosca la loc, în rucsac. Mi se părea acum că lumina lunii se leagănă în acordurile muzicii. Naoko și Reiko s-au întors de la baie după douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mirați sau ne-am fi înfuriat dacă ne-ar fi reproșat cineva că nu e bine ceea ce facem, pentru că noi consideram că e bine. Făceam exact ceea ce gândeam noi că trebuie făcut. Ne cunoșteam trupurile reciproc, până în cele mai ascunse colțișoare, de parcă am fi fost unul. Nu am mers mai departe de atât, pentru că îmi era totuși teamă să nu rămân însărcinată și nu știam ce măsuri de contracepție să iau. Așa am crescut eu împreună cu Kizuki, mereu nedespărțiți și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zidul din piatră al Căminului Ami și apoi am început să urcăm pe o potecă îngustă, unul în urma celuilalt. Reiko era în frunte, Naoko la mijloc, iar eu încheiam plutonul. Reiko umbla cu pași siguri, ca una care cunoștea fiecare colțișor. Drumul urca pieptiș și nu prea mai aveam suflu și pentru vorbe. Naoko era îmbrăcată în blugi albaștri și cămașă albă și își ducea haina în mână. Îi priveam părul lung și drept, legănându-se pe umeri. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko, scărpinându-și o sprânceană cu vârful degetului... După ce a plecat fata de la mine, m-am prăbușit pe un scaun și am rămas cu privirile în gol, neștiind ce să fac. Îmi auzeam inima b\tând puternic. Vibrau în fiecare colțișor din trupul meu. Brațele și picioarele mi se păreau ca de plumb, iar gura îmi era uscată de parcă înghițisem molii. M-am târât până la baie, știind că urma să mi se întoarcă copilul. Vroiam să spăl toate locurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să meargă pentru că n-ar fi f\cut altceva decât să înrăutățească lucrurile. Știam că fata e bolnavă. Văzusem sute de oameni bolnavi și știam foarte bine cum reacționează. Fata era putredă pe dinăuntru, era putredă până în cel mai ascuns colțișor al trupului ei. Sub pielea cea frumoasă nu se afla decât o carne putredă. Știu că e oribil să spun așa ceva, dar e adevărat. Îmi dădeam foarte bine seama că oamenii nu vor cunoaște niciodată adevărul în legătură cu ea și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
satisfaceți toate poftele, dar soțul ei e acasă duminicile și de aceea nu vă puteți întâlni. Am dreptate? — Maaaamă, ce poveste interesantă! — Îți cere să o legi de pat, să o legi la ochi și apoi să-i lingi fiecare colțișor al trupului ei minunat, după care te pune să-i bagi tot felul de ciudățenii trece la poziții incredibile, de acrobat maestru și tu îi faci poze cu polaroidul. — Chiar că sună interesant! — E moartă după sex și e capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că o va cumpăra cineva? Probabil că da. Știu o persoană care vrea să-și deschidă un magazin de textile. M-a întrebat nu de mult dacă vreau să vând clădirea. Săracul tata! A muncit toată viața ca să aibă acest colțișor al lui și a plătit toată viața împrumutul făcut, iar acum se alege praful de toate... asemenea baloanelor din săpun. — Dar ai rămas tu. — Eu? spuse Midori cu un zâmbet sarcastic. A inspirat adânc și apoi a expirat. Haide sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în inima orașului Tokyo un loc atât de pustiu. Midori mi-a spus că vrea să se uite prin telescop, așa că am introdus o monedă și i-am ținut umbrela deasupra capului. Într-un capăt al acoperișului se afla un colțișor acoperit, în care erau mașinuțe pentru copii. Ne-am așezat pe un podium ca să privim ploaia. Hai, vorbește, spuse Midori. Știu că vrei să-mi spui ceva. Nu vreau să mă scuz, dar am fost cu-adevărat deprimat atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă găsesc ceva și am dat peste bilețelul acela în care scria „Vreau ca toată îmbrăcămintea mea să-i rămână lui Reiko.“ Am trezit imediat pe toată lumea și am pornit, în direcții diferite, în căutarea lui Naoko. Am scotocit fiecare colțișor, începând cu interiorul sanatoriului și terminând cu pădurile ce îl împrejmuiau. Am găsit-o, în sfârșit, după cinci ore. Își adusese singură pân\ și funia. Reiko oftă adânc și mângâie capul pisicii. Vrei un ceai? am întrebat-o. — Da, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă...! guiță, în schimb, Big Sile, satisfăcut și reîntremat. Scumpetea din coș, trebe' că și-a băgat în răcori, până și Ursitoarele! Parcă-i un purcel...! Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
val de ură față de el însuși. Cei ce spuneau că Stella trăiește în iad, nu greșeau: dar, ca toți cei care nu cunosc iadul, nu puteau înțelege că acesta e un spațiu vast, în care poți găsi și refugii și colțișoare familiare. În ultima vreme, în mintea Stellei încolțise o plantă veninoasă: gelozia. Desigur, știa de ani de zile că George o „frecventează“ pe Diane Sedleigh, ba chiar unii „binevoitori“ se grăbiseră s-o informeze pe Stella că George o „instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trata, faptul evident că John Robert nu numai că nu se sinchisea de el, dar nici măcar nu se gândea vreodată la el. Această tactică, dusă la îndeplinire fără nici un efort, nu era cu totul lipsită de o vână de răutate. Colțișorul infim din mintea lui John Robert care era conștient de existența lui George, încercase o vremelnică satisfacție când aruncase la coș scrisoarea nedeschisă a discipolului său. Și o clipă mai târziu, îl dăduse cu totul uitării, o uitare senină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Papuc. Cineva, Tom avu impresia că Pearl, răspunse: „Da?“ și după ce el răspunse: „Aici e Tom“, îi trânti telefonul. În cursul zilei de miercuri, Tom nu se gândise serios să încerce să o vadă pe Hattie, pentru că într-un colțișor al minții lui înnebunite știa că-i promisese lui John Robert să n-o facă; și, în orice caz, se temea ca nu cumva să afle John Robert. Era înspăimântat de represaliile acestuia. Joi, însă, era mult mai puțin convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ, așezate oblic, alcătuind împreună un contur zimțat, întocmai cum făcusem eu însumi în strâmta curticică de la Brașov, chiar la piciorul zidului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
felul de povești, una mai frumoasă decât alta. Dintre toate cele legate de numele satului Luna, cea mai credibilă pare a fi aceea potrivit căreia astrul nopții - „regina nopții”, cum îi spune Mihai Eminescu al nostru - se vede din orice colțișor al localității. Razele lunii - e drept, furate de la soare - aureolează deopotrivă întreaga așezare. Și sunt mândri nevoie mare lunaticii, cum îi numesc - fără nici o undă de răutate, se înțelege - locuitorii din satele vecine, de numele satului lor. Sat care se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
căsnicie n-a fost zi în care gândurile mele să nu fie în preajma ta, lângă tine. (Cum era să mă simtă departe când Mihaela trăia între lucrurile mele, în casa dragostei noastre? O parte ddn ființa mea sălășluia în fiecare colțișor, eram prezent în fiecare bucată de grădină, teiul îi vorbea de mine și peste tot plutea amintirea celor ce au fost) Citeam articolele tale din ziare, îți urmăream activitatea, des-cosînd pe Alexa dacă mai știe ceva despre tine. Când n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
apă de izvor! Dar iată!... un stol de berze ia forma unui bumerang... natura toată înțelege că trebuie să palpite din nou. Mai îndrăzneți, mugurii copacilor ies la iveală... ei pregătesc apariția unei mări de verde ce va intimida fiecare colțișor. Cu cât trece timpul, mireasma primăverii devine tot mai concentrată, semn că giganticul cuptor al naturii începe să se facă simțit. Pe marginea pădurii, un pârâu cu apă lină ce pare la prima vedere abandonat, este unul plin de peștișori
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ne dă doar note bune - atunci când alergăm pe plajă, atunci când am descoperit o nouă scorbură în salcâmul vechi din dealul viei, atunci când am prins în mână trifoiul cu miros de verde - crud, atunci când mă cațăr piatră cu piatră pe fiecare colțișor al podului vechi de la răscrucea satului, sau atunci când mă plimb pur și simplu sub ulmul bătrân și rușinos ce ocrotește poarta de fier vopsită în cărămiziu! Dragă vacanță, te declar una dintre cele mai de nădejde prietene ale mele, deoarece
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
face ca un izvod domnesc să fie gata...Între timp, vodă, împreună cu suita, a ieșit din sala tronului. Cu ei a ieșit și logofătul... Am rămas singur-singurel la măsuța mea de scris. Mă simțeam ca o muscă așezată într un colțișor din necuprinsa sală a tronului. Tocmai am început să cercetez cum sunt întocmite și alte izvoade, ca să deprind meșteșugul, când am simțit o mișcare a aerului din preajmă...Am privit cu grijă la ferestrele sălii. Toate erau zăvorâte. Lângă mine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]