2,111 matches
-
făcuse din flori floarea- soarelui și ochiul-boului... nu obosea niciodată iar în inimile lui încăpeau o mulțime de oameni chiar și un elefant trist pe care îl găsise într-un bordel se îndrăgostise însă brusc de gemenele mexicane aduse în coliba sa de un tsunami nebotezat iar acum când iubirile lui se dezumflaseră fără preaviz total și irevocabil Edmundo omul cu două inimi se decise să moară de dublu infarct! Referință Bibliografică: Dublu infarct / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DUBLU INFARCT de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354071_a_355400]
-
1085 din 20 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Doamne, când e alb și rece Duhul tău de peste sate, Fă-mă sania ce trece Pe troiele-nghețate. Doamne, fă-mă iar copil Și colinde iar mă-nvață Ca să mai pornesc umil Spre coliba ta de gheață. Să-ți colind că te-ai născut Și să plângi de bucurie, Să te las apoi, tăcut, Sub întinderea pustie... Doamne, doar atât mai cer Mamei, Tatălui și Ție: Să rămân al tău în ger Îmbrăcat în
COLIND de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353165_a_354494]
-
spaniol. Reținem în primul rînd faptul că a trăit cu Gala (fosta doamnă a poetului francez Paul Eluard) timp de 30 de ani într-o casă pescărească din Cadaques, un loc poetic pe malul unei ape. Casa nu este o colibă sau o improvizație oarecare, arată ca o clădire mare, încăpătoare, destul de modernă. Frumusețea nu este însă aceasta, ci compania care s-a creat aici. Dali a cunoscut la un institut de arte frumoase din Paris o tânără, de pe atunci foarte
DELIRUL LUI DALI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353262_a_354591]
-
care o încălzesc puțin, așezând-o între picioarele lor și pe spinarea cailor. Nu sălășluiesc niciodată în case și se feresc de ele ca de niște morminte oprite folosinței obștești. Nu-i cu putință să găsești la ei nici măcar o colibă țuguiată de trestie, ci în rătăcirile lor prin munți și păduri se obișnuiesc din leagăn să îndure frigul, foamea și setea... (la noi n-au dovedit acest lucru. n.a.) La dânșii nimeni nu ară și nici nu pune vreodată mâna
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
bătu ușor pe Rafael pe grumaz și-l lasă liber. "Va trebui să urcăm vreo cinzeci de metri.Ai grijă la crengi" O agață de mână și o trase după el.Ajunsera în fața unei intrari.Nu era o cabană. O colibă de lemn ascunsă între copaci.El deschise ușa și o împinse ușor înăuntru. Stai un pic să fac lumină" Pentru un minut dispăru și apoi cameră se inundă de lumină palida a doua lămpi cu petrol.Ea privi în jur
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
mai intersante când se mișcă" Nu păru surprins.Se aștepta că ea să aibă limba ascutita.Incepu să râdă și brusc se ridică: "Sus.Te duc inapoi.Nu de alta ,dar nu vreau să fac dragoste cu tine într-o colibă de lemn pe un pat tare" O lua de mână, sufla în lămpi și ieșiră în noaptea poleita de luna. Își fluiera calul și o ajuta să coboare cărarea abrupta.Ea se opri și privi înapoi spre colibă : Dacă vreodată
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
într-o colibă de lemn pe un pat tare" O lua de mână, sufla în lămpi și ieșiră în noaptea poleita de luna. Își fluiera calul și o ajuta să coboare cărarea abrupta.Ea se opri și privi înapoi spre colibă : Dacă vreodată o să facem dragoste,aș vrea să fie aici" I simți strânsura pumnului.In prima secundă îi simți ochii sfredelind-o.In a doua, buzele lui se abătură asupra gurii ei cu nevoia însetatului după o zi lungă în
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
blestemat să te duci la cel bogat. Nu plâng de cămașa mea că e veche, ruptă, rea, plâng când văd în jur copil fără ghete, trist, umil. Plâng când văd în ochi de mamă zi de zi aceeași dramă în coliba de chirpici cum hrănește pe cei mici dintr-o ciorbă de urzici, pe ștergarul cu arnici mămăligă de aseară nu-i porumb de dus la moară. Sărăcie ești ca moartea care-i ține veșnic partea celui ce-are bani în
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
copilărie, apetisantul ”basm” al Uniunii Europene are un chip mult mai prietenos. Seamănă un pic cu aventurile celor trei purceluși, care-și construiesc case din materiale cu rezistență diferită și, calamitați de o strașnică furtună, sfârșesc fericiți, refugiindu-se în coliba celui care a avut istețimea de a clădi cu pietre. Chiar dacă nu are lupi răi, vrăjitoare otrăvitoare sau mame vitrege geloase, Uniunea Europeană își arată colții printre rânduri, prin semnele de întrebare pe care nu se sfiiește să le ridice până
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
o femeie, care găurise urechile fetei sale pentru a-i pune cercei, trăsese în urechi fir de mătase de care atârnase o bucățică de mămăligă, în loc de ceară, iar racoviceniiticluiseră niște versuri, considerate a fi defăimătoare pentru sebeșeni: Iese Buha din colibă / Cu cercei de mămăligă... Spiritul țăranului român a fost întotdeauna neîntrecut. Indiferent că avea parte de bucurii sau de necazuri, știa să le așeze în nemuritoare versuri populare, autentice. Umorul niciodată nu i-a lipsit! De câte ori mi-a povestit despre
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
Faguet, este sănătatea popoarelor. Numai popoarele bolnave nu-l au”. Dragostea de țară înseamnă sentimentul nobil, puternic, ce exprimă legătura dintre individ și patria sa. Vorbele poetului „Cântării României” sunt edificatoare. „Patria, spune Alecu Russo, e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul ușii... dragostea mamei... plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre... locul unde am iubit și am fost iubiți... câinele care se juca cu noi... sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare
A FI PATRIOT... de ION C. HIRU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357903_a_359232]
-
Am întâlnit Regi, peste Lumi Noi, Cărora le era așa de dor, De pe tronuri de aur- puhoi, De copilăria de cerșetor - Am întâlnit Regi în palate de jad, Cu rubine în sufletul reavăn, Ce plângeau după lemnul de brad Al colibei în care-au avut leagăn - Am întâlnit Regi ce zburau sus , Până la Domnul, ori și mai departe, Care plângeau după ața din fus A mamei, ce le-a tors viața, din moarte - Am întâlnit Regi singuri pe lume, În fruntea
POVESTE DIN LUMEA NOUĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358301_a_359630]
-
de icoană a Taborului, cu o transfigurare evidentă a persoanelor respective (pentru că Iisus Hristos era prezent în și între ele), o lumină nematerială cobora atunci peste ele, și toate acestea îți dădeau o dorință certă și intensă de a face colibe în preajma lor și de a petrece pururea și permanent cu ele. Smerenia, discreția și sinceritatea lor îți dădea și sporea cuvintele de folos Spre deosebire de alții, de pildă, la chip, Părintele Benedict Ghiuș nu era și nu avea deloc chipul clasic
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
eului: După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine După atâta jale arsă în rugăciunile mele Pentru o murdară bucată de pâine, De pe străzi aiurite,cu babe zbârcite și rele, Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam Spre gânditoarea mea colibă de la marginea lumii, Femei în purpură se fereau:ele râdeau, eu plângeam, Și toți mă disprețuiau, toți nebunii Ajuns la sărmana mea iubită mă înfășurai cu Întunericul și adormii Pe patul trufași de lut... „Antirăzboinicele” lui Stelaru arată un ins
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
în cadrul colhozului, l-au luat de crescut la o vârstă pe care abia și-o mai aducea aminte. Fiind cel mai bun prieten a lui, stăteam toată ziua împreună, mai ales în vacanțele de vară, când ne petreceam timpul pe la coliba tatălui său, unde era paznic la pepeni, păzindu-i cu arma de vânătoare la spate. Îngrijorați să nu-i lipsească ceva copilului, afecțiunea părinților săi adoptivi era așa de mare încât devenise aproape sufocantă. Deși o ducea foarte bine în
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
deja îngălbenite, cu câteva zile înainte de începerea anului școlar, temutul Friță, căci acesta era numele său, fusese găsit de câțiva derbedei din cale afară de curajoși într-o avansată stare de ebrietate, sforăind cu picioarele rășchirate, întins pe patul aflat în colibă. Unul dintre ei, un anume Tarzan, cunoscut prin actele sale de bravadă, în timp ce acesta se zbătea, îl legase cu mâinile la spate de un spalier, arzându-i cu un chibrit mustățile demodate, zburlite în sus, asemenea celor pe care obișnuiau
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
aveai igrasie în casă; M-ai privit cu ochii holbați cum îți devastam casa. Am râs și ți-am promis că ți-o dărâm de tot, Dar îți voi face alta în trei zile. Și acum stai lângă mine în colibă, Punând grațioasă câte un lemn pe foc Și habar n-ai cât ești de frumoasă Cu părul împletit în codițe, În cămașa albă, puțin decoltată, așteptând să se usuce paiele pe care, în curând, vei naște un prunc. Referință Bibliografică
SUNT ULTIMUL CĂLĂTOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358632_a_359961]
-
uriași al căror nume provine de la Zeul Amon și belemniții ale căror cochilii se aseamănă cu forma gloanțelor. Pe Valea Murguceva, veți păși pe „Poteca belemniților”, unde sunt captive resturile fosile ale acestor animale preistorice. Itinerariul este presărat cu numeroase colibe, unde călătorii se pot adăposti de intemperiile vremii. Ultima porțiune, dar în același timp pitorească, este Cioaca Borii, o formațiune de 260 milioane de ani, pe stâncăriile căreia se întâlnește singura pădure de pin negru de Banat din Defileul Dunării
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
cascadele formate în albia acestui râu dau un pitoresc aparte acestei zone. Cel mai impresionant punct de belvedere este Rudina de unde se zărește Dunărea, dar și dealurile Codicea Mică, Codicea Mare. Semnalăm turiștilor de fiecare dat bucătăria tradițională întâlnită la colibele de pe traseu, precum și modalitatea de a prepara „bucatele” locale. „DUNĂREA A BĂTUT ȘI PORȚILE DE FIER S-AU DESCHIS” - În sfârșit, să ne vorbiți despre cel mai important, aș spune, itinerar ecoturistic al Platoului Cazanelor Mari și cel al Cazanelor
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
lumile acelea mă privesc/ Drept în ochi''. Poetul conectează poemul la o tensiune înaltă și se lasă străbătut de atomii unei existențe efervescentă la limita dintre o participare fantastă și extazul calculat, încât, lectura este o formă de electrocutare: În coliba ce îmi servește de adăpost/ Fenomenele rostogolesc în praf/ Zarurile unor necunoscute energii". Confesive în substanța lor intimă, poemele utilizează subtile trucuri retorice pentru a echilibra emisia lirică și pentru a dubla existența în sine prin reflecția artistică: "Eu iubeam
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
aș mai cere, / Adu-mi la poartă mulți copii, / Căci ei știu drumul spre-nviere - // Adu din ceruri vaci și boi, / Licori de grumbene, în linguri, / Și vino la păscut, cu noi, / Să ne păzești, că suntem singuri - // Fă-ne colibe din frunzar, / Și mere coapte-n pietre calde. / Ne culcă seara, în cuibar / De șură-n - fânul de smaralde - // Copii de îngeri, de mai sunt, / Să ni-i trimiți, să batem cotca. Să ningă florile mărunt, / Pe unde-Ți trece
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
gârbovi sub bătaie și partea ta în lume va fi ocara! Veneticii, zisu-ne-au în limba lor: Al nostru e pământul și acei ce locuiesc pe dânsul... ale noastre câmpurile... ale noastre dealurile... ale noastre cătunele, satele și târgurile, colibele și curțile, toată mișcarea și toată suflarea... Tu ai fost puternic și viteaz în luptă... dar puterile tale s-au tocit de sărăcie și de stricăciune... și noi am cules rodul vitejiei tale... vor veni feciori cu mângâieri mincinoase și
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
ce zic că sunt aleșii tăi cresc în măriri și avuții și ție-ți este frig și copiilor tăi le este foame!... Ei fac lei, dar nu pentru dânșii, ci pentru împovărarea ta!... Doină și iar doină!... suntem pribegi în coliba părintească... și străini în pământul răscumpărat cu sângele nostru... Dar în câmpie crește, și pe dealuri iarăși crește o floare pentru popoarele chinuite... Nădejdea! Ești searbădă și slăbănoagă... ai suferit de toate... o țară de chinuri!... Ridică-ți capul strivit
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
mâlc prin luminișuri călăuzind poteci ce hașurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani dovedind în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-un tăpșan adună mintenaș doi moșneguți de-ai locului, ce-și rețin cu greutate patima limbariței. Îndeobște ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui - când n-are mărul cocean și omu-i amărăștean - îi înteții dintr-odată mierea cuvintelor
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
le cere: - Haideți în mare tăcere, Haideți să ne dăm aproape, Colo jos, pe mal de ape, Să aflăm ce înger cântă Inima de ne-o frământă! Și coboară toți, în șir, Pe al melodiei fir Și-uite-așa văd deodată O colibă, și o fată Care pregătea mâncare Și cânta cu voce tare. Domnul Ștefan, părintește, Se apleacă și-i vorbește: - Copiliță, n-avea teamă, Spune-ne doar cum te cheamă Și, de nu-i cu supărare, Vrem și-oleacă de mâncare
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]