764 matches
-
sub talpa Iadului, Pe limba cuțitului, La vâlvoarea focului, Unde-s viermi neadormiți Și cu dinții ascuțiți Și cu capete de os, Să le fie de folos <endnote id="(23, p. 52 ; 10, p. 37)"/>. La originea acestui tip de colindă pare a fi textul apocrif Visul ce a visat Născătoarea de Dumnezeu, Înainte de a se răstigni Domnul nostru Iisus Hristos, text de răspândirea căruia În spațiul românesc (din secolul al XVI-lea) și În toată Europa s-a ocupat B.P.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
versiuni) și l-a alungat. Isus l-a blestemat pe Ahasverus să rătăcească În jurul lumii și să nu-și găsească nicăieri locul și odihna, nici măcar moartea, până la Judecata de apoi, când Isus va pogorî din nou pe pământ. Într-o colindă populară românească, culeasă pe la 1900, Maica Domnului este cea care - În numele pruncului Isus - Îi blestemă pe evrei să rătăcească nemuritori prin lume, iar momentul blestemului este la nașterea lui Isus, și nu la răstignirea lui : - Fire-ați jidovi blestemați De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care să-l valorizeze negativ sau caricatural pe Iefonias, cu toate că - din punct de vedere teologic - personajul era predestinat acestui tip de tratament <endnote id=" (136, pp. 81-83 și 109)"/>. Este o constantă lăudabilă a iconografiei creștin-ortodoxe. Sfânta Vineri Într-o colindă populară moldovenească, Sfânta Vineri se plânge lui Dumnezeu că evreii lui Irod, din „cetatea Iordanului”, nu numai că „nu s-au dat botezului”, dar au și torturat-o : Pe mine prinsu-m-au, Prinsu-m-au, legatu-m-au, Cu cuțit tăiatu-m-au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care pune În mișcare scenariul mitic este diferit. De regulă, În cadrul acestui tip de scenariu, războiul se poartă Între Sfântul Ilie și demonul Iuda. Din nou, „jidovii” sunt asociați sau echivalați cu Iuda. Textul este atestat și În formă de colindă - culeasă de G. Dem. Teodorescu În a doua jumătate a secolului al XIX-lea -, unde cei care o chinuie pe Sfânta Vineri (singură, de data aceasta) sunt evreii din „Cetatea Irodului”, care „nu s-a dat botezului” <endnote id="(20
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ovrei Îi lăsase numai p[i]ei <endnote id="(712, p. 134)"/>. Câteodată, crima etnică era privită cu (auto)ironie : „Un ghiet creștin a omorât pe un tâlhar de jidan” <endnote id="(3)"/>, sau cu umor negru, ca Într-o colindă negativă din folclorul polonez : Vai, frații mei dragi, ce făcurăți voi, De-ați ucis doi jidovi, colo lângă Krzanów, Iar unui al treilea, În brădet la Baranów, Străpunsu-i-ați capul c-un glonte de pușcă ? Ah vei mir, bim bam bum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Udriște Năsturel de Fierăști al doilea logofăt, Editura „Universala”, București, 1904. 179. Iordache Golescu, Scrieri alese, ediție Îngrijită și comentarii de Mihai Moraru, Editura Cartea Românească, București, 1990. 180. Ivanichka Georgieva, Bulgarian Mythology, Svyat Publishers, Sofia, 1985. 181. Monica Brătulescu, Colinda românească, Editura Minerva, București, 1981. 182. I.-A. Candrea și Ovid Densusianu, Din popor. Cum grăiește și simte poporul român, Editura Alcalay, București, 1908. 183. Ion H. Ciubotaru, Valea Șomuzului Mare. Monografie folclorică, Arhiva de folclor a Moldovei și Bucovinei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și povestiri românești versificate (sec. XVII-XVIII), ediție Îngrijită de Dan Simonescu, Editura Academiei Române, București, 1967. 713. Pamfil Bilțiu și Gheorghe Gh. Pop, „Sculați, sculați, boieri mari !”. Colinde din județul Maramureș, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996. 714. Dan Octavian Cepraga, Graiurile Domnului. Colinda creștină tradițională. Antologie și studiu, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1995. 715. Florentina Afloroaie, Structuri identitare În sfera obiceiurilor calendaristice de iarnă. Receptarea evreului, lucrare inedită, disertație de masterat, coordonator Andrei Oișteanu, Centrul de Studii Ebraice, Universitatea din București, 2002. 716. Andrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ediții: Fost-au acest Ștefan Vodă, introd.edit., Iași, 1985; Și pietrele curg, București, 1985; G. Coșbuc, Elementele literaturii populare, pref.edit., Cluj-Napoca, 1986; Mândră floare-i norocu, pref.edit., București, 1990; Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, introd. edit., Câmpulung Moldovenesc, 2001; I. E. Torouțiu, Frunză verde. Cântece și basme poporale din Bucovina, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 81; Vasile Andru, Șase prozatori sub semnul solstițiului de vară, VR, 1979, 7; Nicolae Turtureanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
sursă de primă importanță a literaturii culte românești. Folclorul e privit și din perspectivă comparatistă în studiul Ecouri în România ale activității folcloristice a Fraților Grimm. Teoria mitologică, prin prismă teoretică, așa cum se întâmplă în Note privind aspectele funcționale ale colindei, sau în legătură cu literatura cultă, ca în Folclorul în opera lui Ion Barbu. Cultura populară ca parte constitutivă a creației literare moderne. Ca germanistă, cercetătoarea elaborează și studii de literatură comparată în domeniul ei de specialitate (Eminescu și Novalis, J.W
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
și melodie (strofa și refrenul, versul) Elemente de construcție a melodiei: început, sfârșit, repetiții *Improvizația melodică pe un text dat, prin continuarea melodiei Timbrul Sunete vocale-instrumentale Orchestra și corul Pianul, vioara, trompeta* și naiul Genuri muzicale Genuri ale folclorului ocazional: colinda și cântecul propriu-zis din zonă* Genuri muzicale de factură cultă: menuetul, hora Interpretarea Procedee armonico-polifonice: solist - cor, lanț, dialog, ison ritmic* Cântarea cu acompaniament Cântarea vocal-instrumentală Nuanțe: tare - încet Tempo: repede - lent Mișcarea pe muzică: liberă, ritmică, pe timpii măsurii
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
destul de amețit la locuința surorilor Laura și Smărăndița B., unde întreaga familie era adunată. Am fost primiți cu brațele deschise. Drept mulțumire, am vărsat un pahar de vin peste mâneca d-șoarei Laura care, în camizolă albă, făcea onorurile casei. După colindă venea Crăciunul cu toate stelele, vicleimurile și balurile mascate. Trecând vremea, toate obiceiurile au degenerat. Mai târziu, băieții cu steaua ori cu vicleimul nu mai erau decât niște țigănuși sau alți derbedei din pleava bucureștiul în 1871 151 296. Ilie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mod derizoriu, cu câțiva gologani pe noapte. Poliția, primind numeroase plângeri în urma hoțiilor săvârșite și fiind pusă în cunoștință despre felul în care sunt exploatați copiii cu steaua, a luat într-un an dispoziția de a interzice cu totul și colinda, și vicleimul, și steaua. În timpul ocupațiunii dușmane, toate acestea au fost riguros oprite. După război s-a acordat oarecare libertate, dar cu autorizația poliției. Stelele erau foarte numeroase pe vremea venirii mele în București, iar populația le primea bucuros. Dacă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mare măsură, influențată de latinism, el susținând că poporul român a conservat intactă mitologia greco-romană (Martirii, un cult al zeului Marte). De aceea, încearcă să afle corespondentele unor sărbători, datini și obiceiuri românești în mitologia latină. Astfel, el vede în colindă urme ale unui vechi cult al soarelui, trecut de la romani direct în folclorul românesc, care l-ar fi păstrat fără modificări. Cu toate acestea, studiile sale, depășind orientarea latinistă, reușesc să aducă numeroase date și fapte noi. M. este cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
de obiceiurile de înmormântare la români, în studii precum Strigarea zorilor la mort, Petrecerea mortului, Moșii sau Sacrificiul morților. Cu această ocazie publică unul dintre primele texte de zori. S-a ocupat și de colinde, făcând o clasificare a lor (colinda colindătorilor, a plugușorului, a pițărăilor, a colindeților, a junilor). Lucrarea Păcală de origine din Italia este una din primele cercetări de folclor comparat în România. Dar cea mai de seamă contribuție adusă la cunoașterea folclorului românesc este De însemnătatea botanicei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
scris și diverse lucrări de istorie și lingvistică, pe care le-a strâns în volumul Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung (I, 1890). El discută aici chestiuni privind fonologia și morfologia limbii române, dă un studiu despre Cronica lui Huru, altul despre colindă și se referă la semnificațiile istorice ale cuvintelor valah și vlah. SCRIERI: Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung, I, Oravița, 1890. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 182-183; At. M. Marienescu, Simeon Mangiuca, F, 1889, 51; Ilie Rusmir, Viața și operile lui Simeon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
În legătură cu istoricitatea epicii orale românești și cântecul „ucrainean” al lui Ștefan Vodă), N. Ceredarec (Note despre „Cântecul lui Ștefan Vodă”), Mihai Pop (Nouvelles variantes roumaines du chant du Maître Manole. Le sacrifice de l’emmurement), Magdalena László-Kuțiuk ( Încă o dată despre colinda românească și cea ucraineană), Neda Pavlova (Sravnitelna harakteristika na bălgarskite samodivi, rumănskite zâne i srăbskite vili), Paula Tănăsescu (Motivat za svatbata na slănceto i lunata v bălgarskata i rumănskata mitologhia), Antoaneta Olteanu (Personnages démoniaques dans leș contes populaires roumains et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
trist mă țin prin salvele luminii / flux/reflux sorbindu-mă strein...” (Lauda crinilor), „inocentul trup / serafic trece-n umbră prin cetate...” (Altfel de toamnă), și atunci... „raza din condei și smirna aprinde / cearcănul lunii” (Iarbă), iar „rana suferindă / ninge o colindă...” (O rătăcire de argint) și reflectând puțin, am zice, că o frântură din ecoul litaniei lui Ovidiu se potrivește și maestrului eoria Zilieru: „pe versuri mă reazim, / eu, // autorul, rămân flacăra verbului lor...” (Ovidiu - Tristele III 3) Fiecare ciclu de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
acest jus valachicum, trebuie căutată baza istorico-etnografică a faptului epic din baladă. Prezența elementului justițiar a dus la ipoteza că prima versiune s-a născut în zona de nord-est a Ardealului, respectiv în regiunea dintre Munții Rodnei și Munții Căliman. Colinda transilvăneană, considerată ca fiind prima etapă în geneza Mioriței, cuprinde numai acest motiv. Ulterior, în mediul folcloric moldovenesc, firul epic s-ar fi îmbogățit cu episodul „oii năzdrăvane”. Se pare că într-o fază următoare în versiunea moldo-munteană este introdus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
ciobanului. Variantele moldovenești au o notă de pronunțat lirism, fapt ce le diferențiază de variantele ardelenești, în care se tinde către epicizare. În Transilvania și în Banat, concomitent cu formarea versiunii-baladă, s-a constituit și o versiune-colindă. Între baladă și colindă a existat un schimb reciproc de valențe artistice, însă versiunea-baladă a exercitat o influență mai puternică asupra versiunii-colindă decât invers. Miorița-colindă are două tipuri principale. În nordul și estul Transilvaniei, respectiv în Crișana și Maramureș, există colinda cunoscută sub denumirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Între baladă și colindă a existat un schimb reciproc de valențe artistice, însă versiunea-baladă a exercitat o influență mai puternică asupra versiunii-colindă decât invers. Miorița-colindă are două tipuri principale. În nordul și estul Transilvaniei, respectiv în Crișana și Maramureș, există colinda cunoscută sub denumirile Corinda păcurarului Străienelul sau Cei trei păcurari, cântată în genere între Crăciun și Anul Nou, dar mai ales în cele trei zile ale Crăciunului. Celălalt tip de colindă, cuprinzând motivul „fata de maior”, circulă îndeosebi în zona
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
și estul Transilvaniei, respectiv în Crișana și Maramureș, există colinda cunoscută sub denumirile Corinda păcurarului Străienelul sau Cei trei păcurari, cântată în genere între Crăciun și Anul Nou, dar mai ales în cele trei zile ale Crăciunului. Celălalt tip de colindă, cuprinzând motivul „fata de maior”, circulă îndeosebi în zona Jiboului. Tematic, ceea ce deosebește versiunea-colindă de versiunea-baladă este episodul „oii năzdrăvane”, caracteristic numai baladei. Asupra baladei s-au făcut numeroase cercetări, cu metode diferite. Există o interpretare în sens ritualist și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
1964, 555-1074; Miorița. Balade populare românești, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1966, 45-47; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967, 597-600; Folclor din Moldova, București, 1969, I, 81-90, II, 90-92; Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, îngr. și introd. Ion Filipciuc, Câmpulung Moldovenesc, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 477-479; A.I. Odobescu, Scrieri literare și istorice, I, București, 1887, 208-219; N. Iorga, Balada populară românească, Vălenii de Munte, 1910, 35; Ovid Densusianu, Flori alese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
nuvelistică, de o mai mică întindere, are un caracter liric mai pronunțat și este cântată de țărani. Este răspândită în Transilvania și în nordul Moldovei și circulă pe melodii de cântec sau chiar de doină (în Maramureș). B. cu funcție de colindă (în Transilvania) sau de plugușor (în Moldova) este adaptată funcțiilor specifice acestor specii. În timp ce în b. narațiunea reprezintă un scop în sine, în colindă narațiunea este un pretext pentru realizarea unui scop ritualic. Din această diferențiere funcțională rezultă tratarea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
Moldovei și circulă pe melodii de cântec sau chiar de doină (în Maramureș). B. cu funcție de colindă (în Transilvania) sau de plugușor (în Moldova) este adaptată funcțiilor specifice acestor specii. În timp ce în b. narațiunea reprezintă un scop în sine, în colindă narațiunea este un pretext pentru realizarea unui scop ritualic. Din această diferențiere funcțională rezultă tratarea și dezvoltarea diferită a acelorași motive în cele două specii. În colindă acțiunea este de obicei redusă la datele esențiale. Atunci când se recurge la un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
specifice acestor specii. În timp ce în b. narațiunea reprezintă un scop în sine, în colindă narațiunea este un pretext pentru realizarea unui scop ritualic. Din această diferențiere funcțională rezultă tratarea și dezvoltarea diferită a acelorași motive în cele două specii. În colindă acțiunea este de obicei redusă la datele esențiale. Atunci când se recurge la un text de b. pentru îndeplinirea funcției de colindă, acesta este mult scurtat, uneori degradat. Când este urată, textul se conservă mai bine, căci și plugușorului îi este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]