1,463 matches
-
ÎNCERCĂNAT PESTE FRUNZARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ploua încercănat peste frunzare, și stropi de toamnă țipau încă vii, ștergând eternul prins în felinare și timpul ce se zbate-n colivii. Ghirlande ofilite zac sub ramuri, și doar tristețe-atârnă-n epoleți, sub haine de paradă prinse-n hamuri, mai latră vântul, retrezind poeți! Se-aud chitare înjunghiind iubirea, sub schilodiri de frunze și de ram, toamnă beteagă nu-ți orbi trăirea! Inchide
PLOUA ÎNCERCĂNAT PESTE FRUNZARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350036_a_351365]
-
de nesomn. Mă biciuie doruri amare. Și ploaia mă ceartă din zori, Cu lacrimi de-aloe te plâng! Mă-ncearcă iubirea din sori Și-mi arde în creier un gând. Aș vrea să mă prind de zăbrele Să-mi rup colivia de fier! Alergi prin venele mele, Iubitule, stelele-mi pier! În flăcări mai aprige ard, Sub ochii tăi grei mă topesc Și la picioare îți cad. Adio! Te vreau! Te iubesc! În lumea iubirii În lumea în care se naște
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lumina uitată din stâncă din volumul In colivie Piesă într-un act Personajele: Sfinx, Piatră, Păpădie. Decorul: Un munte stâncos la poalele căruia se află o câmpie plină de flori și verdeață. (Sfinx, Piatră și Păpădie se află la poalele muntelui și se pregătesc să-l escaladeze. Își
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
de un profesionalism rar întâlnit. Nu știu de ce nu și-a amintit că prima femeie care a pus piciorul în centrala subterană a fost mama ta, soacra mea. Tatăl tău a stat sus, i-a fost teamă să coboare cu „colivia”. Am chiar o fotografie, poză istorică, pe care am publicat-o și în „Făclia Hidrocentralei”, însoțită de un reportaj. Acolo este hala mare a mașinilor, unde lucrau câțiva oameni, cred că cinci. Hala se numea pe atunci „Gheorghe Gheorghiu - Dej
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
de un profesionalism rar întâlnit. Nu știu de ce nu și-a amintit că prima femeie care a pus piciorul în centrala subterană a fost mama ta, soacra mea. Tatăl tău a stat sus, i-a fost teamă să coboare cu „colivia”. Am chiar o fotografie, poză istorică, pe care am publicat-o și în „Făclia Hidrocentralei”, însoțită de un reportaj. Acolo este hala mare a mașinilor, unde lucrau câțiva oameni, cred că cinci. Hala se numea pe atunci „Gheorghe Gheorghiu - Dej
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
puneai în sertar asfaltul din vorbe și-mi cereai cu telefonul în mână să-mi deschid cartea în care păsările au aripile albastre cuvintele își luau zborul chiar de pe degetele cu care tastai grăbit lăsându-mi inima goală de cântec colivie cu doliu pe ziduri și iertări la intrare așteptând reîntoarcerea îngerilor plecați să lumineze alte chipuri înc-o trădare fostele actuale mama colega de bancă din generală prostituata cu aere de dansatoare exotică după aia minciuna era de filigran roșu-sângeriu ca
SINGURA POEZIE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362084_a_363413]
-
curajos în fața în fața morții iar eu vorbesc de moartea mea, nu de moartea unei persoane străine, și care m-ar afecta mai mult sau mai puțin, așa de circumstanță. Fiecare dintre noi suntem posesorii unei păsări divine închise în această colivie sau cort, care ne este trupul și, din chingile căruia, ea se străduiește în permanență să evadeze. Ceea ce, trebuie să se întâmple odată și odată și, oricât ar părea de paradoxal, nu este o tragedie. Sau nu trebuie să o
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
dispărea sub deșert viața lui un fluviu nesperat și-a pierdut delta ce adună toate visele planetare lângă el se așează tigrii înfometați întrebându-l de gazele dar pătrunși în deșert rămân și ei îngândurați în el că într-o colivie s-au ascuns păsările fără aripi și unele flori de munte o ceață ascunde gândurile muntoase a unui veac de singurătate de Înviere un Garcia neanunțând cronică unei morți agață o viață în cui poate s-a întors la Macondo
UN VEAC DE SINGURĂTATE CU GARCIA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365946_a_367275]
-
mele. Numai tăcerea ta.... e neliniștea presărată cu cioburi de îndoială. Îmi e teamă de nevăzute pericole... de inimi schimonosite de ură ce te-ar putea atinge pe cerul vieții. Îmi cer iertare pentru că porumbelul inimii mele... se zbate în colivia gândurilor. Ai grijă de tine, dragul meu. AȘTEPTARE am urcat în sania Timpului să îmi văd viața de sus. Undeva, pe cărarea șerpuită a destinului am întâlnit un zâmbet larg izvorât dintr-un suflet minunat. chem îngerul din cer și
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
Este dresat și știe să slujească o amazoană. Trebuie doar să îl lași în prezența ta și se va obișnui cu tine... -Îl supun eu imediat, zise Talestri, apropiindu-se de cușca lăsată pe lespezile de piatră. Aceasta deschise ușa coliviei și începu să tragă de pasăre, încercând să o scoată afară. Burnesha făcu un gest disperat unei amazoane-soldat să o oprească, dar vulturul nu se lăsă mult invitat, ieși, apoi începu să se rotească prin cameră, lovindu-se de pereți
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
maiaua, Să conduc și să vă-ndrum... Dacă-un drac luă cacealmaua... Cum să mă opresc din drum! Coaliții am să fac câte vreți. Fraieri se găsesc o mie... Dacă-l prind pe domnul drac, Jur că-l pun în colivie! Să-l priviți și să-i cereți... El mai poate schimba traiul. Mă votați, și-o să vedeți, C-am să v-asigur mălaiul... Tot românu-o să mănânce, Ș-oi să bea...dacă-i e sete; Guvernarea mea aduce Pensii mari
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366394_a_367723]
-
ți-a spus că este puternică precum stânca. Inima îi este fragilă, când comoara vieții ei, adică tu, ai fi în pericol și rugăciuni șoptite în fiecare clipă vor curge de pe buzele ei pentru tine. Își va încătușa dorul în colivia sufletului și va aștepta să te întorci. Chiar dacă știe că nu poți veni acasă într-o zi, ea oricum, cu mâna streașină la ochi va privi în depărtare și va spera că gândul ei te poate aduce acasă să-i
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
ia vamă un smoc de lână fiecărei oi. Doar luna, topind țurțurul din streașină, nu crede în lacrimi. Unde erau azi Carul Mare și cel Mic dacă aveau boi? Pe vatra sobei, ciocălăul așteaptă să devină stea. Scatiul cânta în colivia de aur numai manele. La Bobotează se-ntorcea de la slujbă cam aghesmuit. În părul doamnei, o rază rătăcită aduce toamna. Cu clopoțelul cumpărat de la talcioc i-a sunat ceasul. Dacă diavolii ar migra toamna în sud, ce iarnă de rai
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
este Maria. Am văzut că ea nu se mai sperie de un pipăit, chiar desface piciorul să simtă mâna mai bine pe pulpa ei. Doar nu o să te mănânce și nici păsărica nu o ia cu el. Rămâne tot în colivie. El doar o mângâie pe pene și atât. - Leo, ești nebună? Cum să-l las? Am văzut ce faci tu cu ai tăi, sau mai bine zis ei cu tine, dar mie nu-mi place așa ceva. - Treaba ta. Nu-ți
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
perspective, iar anii care vin par tot mai triști, când ești un performer dacă reziști și nu te risipești printre derive. Tot mai străin, uitat și părăsit de cei pe care-odată i-am iubit, m-am izolat în mica-mi colivie în care ciripesc din când în când și-mbălsămez întruna gând de gând spre-a le-ngropa apoi în poezie. Tot mai străin, speriat și resemnat cărarea cea din urmă o străbat. Eram pe culme Eram pe culme și priveam
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
doruri, Tribut ne pun pe vise toți vămeșii lumești. Ne pierdem în hătișuri, cotrobăind în gânduri, Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive. Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi De-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe, Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine. Prin trup ne curge seva de doruri interzise, Tristeți cu flori de gheață ne bântuie la geam
CER DREPTUL LA IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365647_a_366976]
-
încâlcita.. Nerezistând să îl știe că devine victima, băiatul meu l-a luat acasă unde era cald și bine. L-a șters cu șervetele, l-a uscat. Și-a revenit imediat și a început să ciripească. A improvizat repede o colivie, în interior i-a pus un bonsai artificial. Trilurile lui se auzeau în toată casă. Inițial am crezut că este un pui de rândunica- fetiță...dar avea prea multe culori pe ea... Neștiind nimic despre cum trebuie hrănit am apelat
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
în noaptea nunții. Nu va fi ușor să deschidem calea pruncilor pe care-i va aduce barza. După trei săptămâni mare nuntă mare la care a participat tot satul. Iar noaptea nunții a fost cum a visat-o Anica, în colivia făcută cadou de actualul soț. Colivia nu a mai reușit să-și salveze însă păsărica din ea care, în sfârșit, a zburat spre a deschide calea bebelușilor ce vor să vină negreșit. Referință Bibliografică: DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ȘI UN
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
ușor să deschidem calea pruncilor pe care-i va aduce barza. După trei săptămâni mare nuntă mare la care a participat tot satul. Iar noaptea nunții a fost cum a visat-o Anica, în colivia făcută cadou de actualul soț. Colivia nu a mai reușit să-și salveze însă păsărica din ea care, în sfârșit, a zburat spre a deschide calea bebelușilor ce vor să vină negreșit. Referință Bibliografică: DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ȘI UN PRIETEN.-3- / Emil Wagner : Confluențe Literare
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Iubești culoarea parfumul frumusețea trandafirului o încântare pentru ochi degetele în răsucire strâng petalele plâng trandafirul începe să moară o pasăre cântă duios închisă în colivie aripi menite să crească nu vor ști niciodată fiorul zborului învață să iubești cu libertate nu căuta posesia dincolo de orice limite iubește fără a îngrădi libertatea altfel încastrate în timp vor fi doar iluzii ce se vor leagănă în vânt
IUBEŞTE FĂRĂ A ÎNGRĂDI LIBERTATEA de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361693_a_363022]
-
de la doisprezece până la șaptesprezece ani, Gary a învățat carte la un schit din Pueblo însă firea lui nestatornică nu l-a ținut locului. „Nu m-am putut împăca niciodată cu ideea să-mi clocesc cei mai frumoși ani într-o colivie sumbră și rece, se destăinuie Gary.” Cele aflate îl impresionară pe John și după o meticuloasă testare de inteligență și îndemânare îl acceptă ca asociat iar ceva mai târziu, ca frate de cruce. De-atunci, toate bucuriile și necazurile și
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
au plecat în altă vreme Eu aștept înmugurirea vieților pierdute-n nopți; Stele stau înmărmurite și așteaptă să le cheme Un destin înscris în piatră...eu stau dincolo de porți Și aștept să îmi deschidă cineva să mă adune Ghemuită-n colivia întrebărilor ce vin: De ce, unde, cum și cine hotărăște să răzbune Albul florilor din ceruri cu nectarul de pelin? Ning atâtea negre gânduri peste fruntea mea de cer O voi pierde-nmărmurită în amurguri violete; Doamne-ascunde-mă-ntr-o floare de ninsoare și
SCÂNCETE DISCRETE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352035_a_353364]
-
jos fărmând Mă uit, și-s o ființă-ntrebătoare, Să văd ca-n lac sunt aripi ce s-au frânt Cu zborul meu și-al Carului cel Mare... Tresaltă, inima, si sări din piept, Eu nu te țin ca-n colivii de milă și nu mă mulțumesc să mai aștept , Să bați o viață, încă, inutilă... Ah, de-aș putea, cu visul meu să plec, Cu palma desfăcuta către Soare, Din raze și din sfere să culeg Aripi de stea... aripi
ARIPI DE CARUL MARE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352331_a_353660]
-
nefaste. În momentul când Emma părăsește acea familie, Helene Pflitsch, îi surprinde cu măiestrie acea eliberare din cușca în care fusese prizonieră câteva luni: “Eram liberă! Pentru a doua oară în viață aveam impresia că îmi luasem zborul dintr-o colivie în care nu pătrunseseră nici razele soarelui, nici lumina stelelor. Și pentru a doua oară în viață mi-am jurat să nu mă mai las prinsă în cușcă, indiferent din ce era confecționată”. Dar bucuria i-a ținut doar până
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
mai demult legături cu mișcarea lor, iar acum, ca un fel de celebritate a zilei ce era, Baraba putea fi reactivat și folosit în scopurile josnice ale mișcării zelote. Baraba era deci liber. Între zidurile Ierusalimului însă, adică într-o colivie mai mare. Procuratorul era de-a dreptul furios pe șansa tâlharului însă își spuse în sine că aceasta fusese doar voința zeilor care îi dăduseră un răgaz acestuia și nimic mai mult. În fond, Baraba nu a participat cu nimic
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]