14,667 matches
-
-și petreacă timpul în discuții. Este veteranul din al doilea război mondial, Vasile, pentru care colonelul Doagă, pensioner MApN, se întrebuințează serios ca să-l facă fericit, procuroarea Stăncioaica, care la fel de serios se întrebuințează ca să facă fericită o barză neputincioasă, și colonelul de la fosta Securitate, de dinainte de 89, Ionescu, pensionar și el. - Hai să vă spun, zice Ionescu, banii care-mi rămân necheltuiți din pensie, vreo cincizeci de milioane lunar, îi investesc în aparatură de spionaj. În momentul de față am drone
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.8 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378113_a_379442]
-
și noi ce să le promitem locuitorilor caselor! - Vă împărțiți casele între voi și porniți să-i convingeți pe locuitorii caselor să accepte montarea acestor panouri solare fără a avea pretenții față de acest proiect. Hai!...spor la treabă! Drumuri bune! Colonelul Ionescu oprește filmul. Pentru moment se găsesc cu greu cuvintele. Când descoperi că de fapt sunt două lumi paralele care nu se exclud ci doar se completează, că sunt unii oameni care trăiesc în două lumi paralele care în teorie
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.8 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378113_a_379442]
-
lumi paralele care nu se exclud ci doar se completează, că sunt unii oameni care trăiesc în două lumi paralele care în teorie sunt antagonice dar în practică se completează reciproc...ce să mai zici! -Ai înțeles, nea Vasile!?zice colonelul Doagă. - Ăștia nu au moștenit și nici nu au dobândit ceva, zice nea Vasile cu vorbe abia percepute de cei din jur, vorbe care-l solicită și-l fac să respire greu. - Nea Vasile, adică o să fim cuceriți fără luptă
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.8 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378113_a_379442]
-
Ăștia nu au moștenit și nici nu au dobândit ceva, zice nea Vasile cu vorbe abia percepute de cei din jur, vorbe care-l solicită și-l fac să respire greu. - Nea Vasile, adică o să fim cuceriți fără luptă!?continuă colonelul Doagă. - Cine sunt ăștia, nea Vasile!? întreabă Stăncioaica. - Se cunosc, dacă nu sunt prieteni sunt în familie...în anii ʹ90, simpatizanții îi votau cu câte zece voturi, acum este obișnuința...zice nea Vasile. - Noi suntem pentru ei...”locuitorii caselor”!...consider
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.8 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378113_a_379442]
-
sută de oameni au în piață, infiltrați printre ceilalați, îmbrăcați ca țoți ceilalați, tunși zero, cu un mic semn pe cap, și pe stânga , și pe dreapta, doar de ei știut, pentru a se identifica. Șeful lor, Marus Ionutz, fost colonel de securitate, stă în lateral pe un postament ca să-i poată cuprinde cu vederea. Toate privirile celor tunși zero și cu semne pe cap sunt îndreptate către șef și așteaptă gesturi care sunt codificări de acțiuni pe care trebuie să
PRIMARUL, EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378128_a_379457]
-
a auzit un „eee...”nu așa de puternic și era doar al celor ce sunt angajații firmei de pază și prevenție. Adică a fost o impresie de continuitate de empatie între primarul ales și mulțime. Lângă piață, în fața Prefecturii, este colonelul în rezervă Tache cu membrii sindicatului ofițerilor în rezervă. Și-au adus o masă de la sediul sindicatului, scaune și țintele de carton false, pe care le poartă tot timpul după ei de frică să nu le fure basiștii și iohaniștii
PRIMARUL, EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378128_a_379457]
-
lanternă care-i luminează calea. Condițiile vitrege de deplasare impun o viteză mică, obositoare și fac ca drumul să pară fără de sfârșit. Este Fane Cizmaru și se deplasează spre o țintă doar de el știută. Când ajunge la poarta casei colonelului Doagă, îl observă pe acesta și pe invitații săi așezați într-un pavilion de lângă casă, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intră în curte fără să bată la poartă și fără să strige la
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
își recuperează doar sufletul atașat temporar corpului uman. La poarta din gard bate cineva și are o stare de minimă îndrăzneală dominată de neîncrederea dată de primul contact, de prima înfățișare în fața acestei porți. Este Stăncioaica, „procurăreasa”, care impreună cu colonelul Doagă au în plan ca să ajungă la Fane Cizmaru pentru a lua hârtia-contract promisă, în care să se scrie despre geanta cu bani de a cărei posesie s-a lipsit în curtea lor. După câteva încercări timide pentru a se
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
ceea ce văd. - Doamne, ce s-a întâmplat aici?...eu nu știu nimic! zice ea și pornește mai departe. - Băiatul lui Fane, Licsandru, crezând că tatăl său este mort, s-a pornit să-i caute banii prin casă...cu buldo-excavatorul! zice colonelul Doagă. - Doamne, asta înseamnă să fii disperat! Este periculos să fii contemporan cu astfel de oameni, care-ți pot fi copii, rude, vecini...ministri, presedinți... Buldo-excavatorul încă mușcă din dormitor, într-o poziție care nu încetează, ca să intre, parcă, in
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
să ridice geanta...de sub ea apare o nouă hârtie pe care scrie: „Vă rog să intrați ca să vă luați adio de la mine!” - Adio...! - Hm!...am o stare, așa, nu știu cum să zic...mi se face pielea ca de găină!zice femeia. Colonelul Doagă deschide ușa de la intrarea în adăpostul de animale și o împinge ușor cu gândul ca să nu deranjeze ceva. Face un pas spre interior și-l descopera pe Fane Cizmaru spânzurat de capătul unei sfori legată foarte jos, astfel că
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
picioarele sunt în față, formând un unghi la nouăzeci de grade cu corpul, iar fundul aproape că atinge solul. Are o lumânare aprinsă alături care se apropie de celălalt capăt. - Eu nu cred că acum ai toate problemele rezolvate!zice colonelul Doagă privindu-l cu mirare. Scoate capul afară și-i zice colegei:Hai să vezi! - Acordă-i primul ajutor, zice Stăncioaica, taie-i sfoara și vezi dacă mai are puls! Eu merg afară și am să chem salvarea. Pe primarul
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
lanternă care-i luminează calea. Condițiile vitrege de deplasare impun o viteză mică, obositoare și fac că drumul să pară fără de sfârșit. Este Fane Cizmaru și se deplasează spre o țintă doar de el știuta. Când ajunge la poarta casei colonelului Doaga, îl observa pe acesta și pe invitații săi așezați într-un pavilion de lângă casa, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intra în curte fără să bată la poarta și fără să strige la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
lanternă care-i luminează calea. Condițiile vitrege de deplasare impun o viteză mică, obositoare și fac că drumul să pară fără de sfârșit. Este Fane Cizmaru și se deplasează spre o țintă doar de el știută.Când ajunge la poarta casei colonelului Doaga, îl observa pe acesta și pe invitații săi așezați într-un pavilion de lângă casa, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intra în curte fără să bată la poarta și fără să strige la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
în teatrele de operații din Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Afganistan și Irak. Sunt o persoană norocoasă. Viața mi-a oferit multe surprize plăcute. Pe una dintre ele am trăit-o în anul 1990. Macazul mi-a schimbat atunci destinul în mod neașteptat. Colonelul Valeriu Pricină, un om căruia îi voi fi mereu recunoscător pentru dovada de încredere, m-a îndemnat să fac un pas înainte. Poate cel mai important din viața mea. M-am transferat de la Redacția de Actualități a Televiziunii Române, la Redacția
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93567_a_94859]
-
biserică ridicată de Neamul Coteneștilor în județele Muscel și Dâmbovița. După instalarea regimului comunist a fost deținut politic (1949-1950), fiind arestat, anchetat 14 luni și condamnat retroactiv pentru sprijinul logistic acordat mișcării de rezistență anticomunistă “Haiducii Muscelului”, condusă de lt. colonelul martir Gheorghe Arsenescu. “Scheletul ambulant” ieșit din penitenciarul Pitești, chiar în perioada desfășurării monstruosului experiment al “Reeducării prin tortură”, devine un paria într-o societate dezumanizată, fiind urmărit informativ de Securitate și Miliție întreaga sa viață, dosarul său fiind închis
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93602_a_94894]
-
observatorilor americani la repetarea alegerilor. Dat în urmărire generală pe țară, întâi de Siguranța Generală, apoi de Securitatea în formare, este ajutat de unchiul său, preotul Gheorghe Cotenescu, paroh în Muscel, să urce pe Muntele Roșu, intrând sub protecția lt. colonelului Arsenescu. În martie 1949, fiind implicat într-un incident armat la Izvoarele , este capturat viu de către Securitate Este torturat cu sadism, zile în șir, șantajat permanent cu represalii dure împotriva rudelor sale și, incapabil să mai reziste, divulgă anumite informații
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93602_a_94894]
-
om mai simplu strigase la capătul lămuririlor mele, că el e , i-am spus, glumind: Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de „măsurile de austeritate”, un colonel, șef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanțe în guvernul Iorga, și l-a întrebat: „Din soldați am făcut hoți, din ofițeri, pești, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”. ( de parcă acum ar fi altfel
Acad. Florin Constantiniu: „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii” [Corola-blog/BlogPost/93647_a_94939]
-
poliție (în doar doi sau trei ani de muncă!), ocupa funcția de locțiitor politic al șefului Inspectoratului Olt al M.I., în fapt conducând întreaga securitate și miliție a județului și permițându-și să-l cheme la ordin pe șeful Inspectoratului, colonel Ionescu... ”Rechinul” era porecla lui și așa apare în romanele domnului inginer Ioan Saimac. La fel de ușor este de identificat și mama sa - Elena Bărbulescu (sora lui Nicolae Ceaușescu), inspector-șef al învățământului Olt, despre care se dusese buhul în toată lumea
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
înscrie la cea de drept, dorind să ajungă procuror, să poată trage la răspundere pe cei vinovați de drama familiei sale. În acest scop a ales să studieze pe litoral, la Constanța, unde știa că se va bucura de protecția colonelului de miliție, șef al Inspectoratului, dar și de ajutorul părintesc acordat cu toată dragostea de către „bunica Maria”, femeia ce o adăpostise, cândva, după ce a fost salvată de la înec. Jurământul său de a face dreptate, de a răzbuna dispariția părinților săi
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
Teleastul Benone Neagoe - în centrul imaginii, azi colonel în rezerva Armatei României - și cineastul Gabriel Cobasnian - în dreapta fotografiei -, cu „arma sa de luptă”, camera de filmat, sensibil și transfigurat, chipul soldatului necunoscut opiniei publice din țară, dar care își face datoria departe de patrie, ca un profesionist al
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
cerșind din ochi atenție și primind, de la luptătorii noștri, fructe, ciocolată și apă de băut. Gabriel Cobasnian a fost vârful de lance al Studioului Cinematografic al Armatei, într-o perioadă când acesta era condus, cu tact, har și înțelepciune, de colonelul inginer Mircea Laslău, cel mai răbdător ofițer pe care l-a avut presa militară, în perioada postdecembristă. Un om care a știut să coaguleze o echipă orgolioasă, atipică, dar cu camarazi talentați, precum Cătălin Suzeanu, cel care a și realizat
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
sora poetului Nicolae Labiș, relatează într-o evocare emoționantă , Istoria unui manuscris. Este vorba de manuscrisul poemului Moartea căprioarei. Răsfoind mai departe revista intrăm în culisele discuțiilor privind apărarea teritoriului european dintre Prut și Nistru. Textul este semnat de domnul colonel (r) dr. Ion Petrescu, fondatorul Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, și este inspirat de discuțiile pe această temă, purtate cu câțiva diplomați occidentali. Revenirea Basarabiei la patria mamă România este principala dorință a națiunii noastre în momentul de față
CRONICA TIMPULUI Nr. 11 / decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/93152_a_94444]
-
din Câmpulung-Muscel să facă același lucru. Ulterior, în timpul împărțirii colivei sfințite, cei prezenți aveau să constate că printre ziariștii aflați de față se afla și un reporter al revistei „Observator Militar” din cadrul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale, alături de colonelul Gheorghe Bodea, președintele filialei locale a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”. Un moment emoționant, un monument impresionant, care păzește, parcă, Mausoleul Mateiaș, pe post de ultimă redută. Radu Petrescu-Muscel
Inaugurare monument Haiducii Muscelului [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
și cu a treia linie, ca și cu a patra. Eram liberi! Ne venea să țopăim, - să țopăim de bucurie. în față, în sfârșit, ultima linie, linia a cincea. Ea pare ceva mai însingurată. Când ne apropiem, vedem doar câțiva colonei în uniformă, foarte politicoși, civilizați. Le arătarăm pașapoartele. Unul dintre colonei vâră documentele noastre pe dedesuptul unei perdele negre de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
liberi! Ne venea să țopăim, - să țopăim de bucurie. în față, în sfârșit, ultima linie, linia a cincea. Ea pare ceva mai însingurată. Când ne apropiem, vedem doar câțiva colonei în uniformă, foarte politicoși, civilizați. Le arătarăm pașapoartele. Unul dintre colonei vâră documentele noastre pe dedesuptul unei perdele negre de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l poți vedea pe ofițerul care trebuie să-ți ștampileze pașaportul. Reținusem
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]