4,391 matches
-
recunoaște Roja, adică să le îndopi cu cultură, ca să te lase în pace, să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de costumele alea colorate din alte epoci. Aplauda ca o nebună, spune Curistul. — Traviata, adică femeie decăzută, sau așa ceva, zice Părințelul, ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul ăsta, femeia trebuie obișnuită cu smerenia și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-mi dădea pace, treci pe invers, Părințele, mi-am spus, dar era prea tîrziu. Ca să nu înțelegi greșit, eu am apărut ca să repar ce se mai putea repara, prima dată cînd am trecut pragul Bisericuței și am privit la pereții colorați cu obscenități mi-am zis că ar fi fost cu mult mai bine dacă ar fi dărîmat-o atunci așa după cum fusese planul inițial. — Văd că te dai pe brazdă, înțelege că asta-i tragedia vieții mele, avea și el păsărica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îmbracă în stil american, poartă curea în loc de bretele și așa mai departe, și arată când banal, când extravagant, cu accesorii șocante, cum ar fi eșarfele de mătase de un alb strălucitor în loc de cravate. Nici nu mai pot vedea o eșarfă colorată din mătase fără să mă gândesc la Palmer; obiectul ăsta a ajuns să aibă în el ceva ce-mi amintește invariabil de Palmer. Palmer transmite o impresie de blândețe și căldură, aproape chiar de bunătate, în atât de mare măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru a-mi proteja propriile dorințe și capricii, ci pentru a-i ajuta pe cei care nu au cum să se ajute singuri. Dar cum? Timpul trecea În timp ce ascultam bâzâitul liniștit al nopții de vară. Iar când lumina s-a colorat Într-un gri rozaliu și păsările au Început să se agite, am inventat un plan. Capitolul douăzeci Când am deschis ochii din nou, camera strălucea În lumina soarelui. Din cauza perdelei care abia acoperea geamul, lumina părea ușoară, ca albușul bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Însăși capul meu se transformase În sticlă. Cu o acuratețe care depășea tot ce-am trăit până acum, am descoperit că Îmi observ creierul pulsând. Senzația nu era deloc de neglijat. De pildă, ici-colo, lichidul transparent din jurul materiei cenușii se colora Într-o nuanță de violet, care mă făcea să-mi iamginez un alt fel de cap, ca un fel de coif cărnos. De asemenea, Între anumite pliuri dintre lobi se produceau mici explozii care străluceau intens, ca niște mici fulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de acolo. Gata. Ultima șansă de a o ajuta pe Dora și de a-mi clarifica reputația tocmai dispăruse. O mână fantomatică se Întinse spre lampadar. Auzeam zdrăngănitul țintelor de metal lovindu-se de abajur. Apoi se auzi un clicăit, colorând Întunericul Într-o galben palid. Era Inspectorul Manetti. Cred că trebuie să las un spațiu liber aici, ca să-mi exprim șocul. Dacă aș fi acordat măcar o clipă de atenție sigiliului rupt de la ușă, mi-aș fi putut da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui negru, turtit, nici de nasul meu lung, borcănat, ci de niște minunății micuțe, cârne, ale căror nări se îndreaptă automat spre nord încă de la naștere. Și așa râmân pentru tot restul vieții. Ei sunt întruchiparea copiilor din cărțile de colorat, copiii la care se referă indicatoarele rutiere pe lângă care trecem la Union, New Jersey, cu textul LOC DE JOACĂ PENTRU COPII și CONDUCEȚI PRUDENT, NOI NE IUBIM COPIII - ei sunt băieții și fetele „din vecini“, puștimea care cere întruna „rabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de azi. Mona zice: — Mă gândeam... Ce credeți, zice, oare ceaslovul original o fi avut vreo vrajă pentru zburat? Mi-ar plăcea la nebunie. Sau vreuna care să te facă invizibil? Își scoate Cartea umbrelor din rucsac și începe să coloreze. Aș mai vrea ceva; să pot vorbi cu animalele. A, și sa fac și telekinezie, adică atunci când muți lucrurile cu puterea minții... Helen pornește mașina și zice cu voce tare, privind în oglindă: — Ce-aș coase gura peștelui! Își bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ea la agenție azi. Acolo am lăsat-o, la birou, cu dicționarele deschise peste tot. dicționare grecești, latine și sanscrite, dicționare serioase. Are o sticluță de tinctură de iod și-o aplică peste scris cu un tampon de vată, ca să coloreze în roșu cuvintele invizibile. Pe alte cuvinte invizibile Helen aplică zeama de la o varză roșie cu niște tampoane de vată, colorându-le în mov. Alături de sticluțe, tampoanele de vată și dicționare e o lampă cu mâner. Un fir duce până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
serioase. Are o sticluță de tinctură de iod și-o aplică peste scris cu un tampon de vată, ca să coloreze în roșu cuvintele invizibile. Pe alte cuvinte invizibile Helen aplică zeama de la o varză roșie cu niște tampoane de vată, colorându-le în mov. Alături de sticluțe, tampoanele de vată și dicționare e o lampă cu mâner. Un fir duce până la o priză din perete. — Lampă fluorescentă, zice Helen. Am închiriat-o. Apasă pe un buton și ține lampa deasupra ceaslovului deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la gură, cu zăpadă pe pantaloni, intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat de frig. V-am zis doar c-o să cinăm... Și, vrînd să-și coloreze și mai mult gluma, răstoarnă sacul, din care cad patru găini și o rață. Găinile încep să fugă speriate, făcînd scandal; rața însă, cu gîtul rupt, zace însîngerată. Asta făcea pe nebuna o arată Mircea Emil. Așteaptă ca și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din metrou! Sau la petreceri, în timp ce le vorbești, încercând să ți-l strecori pe sub fustele femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lipsită de expresie, a rostit în cele din urmă: — Hai să mergem sus. Trecând pe lângă măsuța joasă de cafea, împins de la spate de Carol pe scara îngustă, Dan a întins mâna după rețeaua de plastic ce conținea cei patru cilindri colorați în roșu și galben, atât de familiari lui. A fost ultima dată când a atins o bere Lamot. După ce ajunseră în dormitor, ea făcu o piruetă, iar rochia i se desprinse cu totul de pe umerii înguști. Se răsucise și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încă mă iubește! Valuri succesive de plăcere cuprindeau pieptul lui Naomi. Ce puțin îmi trebuie ca să fiu fericită, se gândi, disprețuindu-se pe drept cuvânt pentru asta. Allan închise ușa din față cu suficientă forță încât să facă micile panouri colorate de sticlă să se zguduie. Își relaxă umerii și porni în plimbarea de o sută cincizeci de iarzi către Centrul de Sănătate Grove. Alan Margoulies era cunoscut drept un „bărbat conștiincios“. Asta însemna că parcursese cel puțin o treime din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi putut lua un test de sarcină pentru acasă. Se lăsase pe vine în spațiul strâmt al cabinei de toaletă, cu fața transfigurată într-o grimasă de groază la vederea soluției albastre din recipientul de plastic, soluție care se colorase într-un roz violent. Și cu asta, basta. Sedus, trădat și lăsat cu burta la gură. Venise momentul ca Alan Margoulies să arate cât de conștiincios era cu adevărat. Venise momentul să scoată banii (și urmau să fie o groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
templul Zhenguo. Acesta este o construcție din lemn situată în partea nord-estică a cetății. Edificiul este clasat ca importanță istorică și culturală pe poziția a treia în patrimoniul național. Pavilionul are o vechime de peste o mie de ani, iar sculpturile colorate din interiorul acestuia au o mare valoare artistică și istorică și o importanță deosebită pentru cercetarea formelor sculpturale din perioada respectivă. Tempul "Pomul dublu", construit în secolul al VI-lea, are peste zece pavilioane, care adăpostesc în jur de două mii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
frumusețe: câștigătoarea trebuie să fie înaltă, cu pielea bronzată, ochii mari cu gene lungi, nasul frumos și să aibă o ținută elegantă. În cadrul acestei sărbători, luptele sunt un mare eveniment. Băieții, cu o eșarfă albastră-albă pe umeri, purtând un cordon colorat la brâu și o pălărie din bambus cu ciucure roșu pe cap, se adună să stabilească cine este cel mai bun la luptă. În timpul sărbătorii au fost adoptate și alte manifestări pe lângă cele tradiționale, ca de exemplu luptele cu tauri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de la baza edificiului de cult. Propunerea a fost acceptată și a devenit, ulterior, o tradiție. Toți cei care obțineau titlul suprem își gravau numele acolo, după banchetul oferit de împărat. Ulterior, numele celor care promovau în posturi de miniștri, erau colorate în roșu, în loc de negru. Pentru învățații din dinastia Tang, participarea la " Banchetul cu flori de la Qujiang" și înscrierea numelor lor la Pagoda Cocorului Mare era o onoare. De pildă, marele poet Bai Juyi, contemporan cu Li Bai din dinastia Tang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
grosimea potrivită. Ca tehnică utilizată, mai întâi se curăță bine pielea și apoi este pusă la uscat până când devine aproape transparentă. Abia atunci se poate începe croirea formelor. Mai întâi se desenează ușor conturul pe piele și apoi se gravează, colorează și decupează folosindu-se cuțite de diferite mărimi, după care figurinele se pun în apă ca să capete culoare, iar după un timp se scot și se netezesc prin călcare. Aceasta este cea mai importantă și cea mai dificilă etapă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum respiră și nu merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca un linx) până la acel copac de Drumul Taberei, ascuns printre alți copaci identici în grădina din spatele lui D 13, ca să sculpteze, ajutat poate de un cuțit, de o șurubelniță sau de o toporișcă, crucea aceea aparent banală care se colora însă în roșu ori de câte ori avea să se întâmple ceva. S-ar putea chiar (dar de aici și până la apariția improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan de muștar nu mai e decât un pas) să nu fi fost nimeni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deschiderea scorului. Chimia conducea încă din minutul trei pe Corvinul Hunedoara. Nicolae Secoșan preda legătura. În rest, nimic. Stăteam într-un fel de tăcere posacă și priveam cum crucea, până atunci liniștită, cuminte și chiar banală, începe, încet, să se coloreze în roșu. Nu era nimic legat de Dinamo. Orac punctase din lovitură liberă. Iar dacă mai existau dubii, meciul se juca în Ștefan cel Mare. F.C. Bihor cu semifinalista Cupei Campionilor. N-aveau nici o șansă. Asta mi-a spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui Seagrave deghizat în actrița de film, îmi rămaseră în minte toată după-amiaza, suprapunându-se chiar și peste reacția mea față de Catherine când veni să mă ia. După ce sporovăi fericită cu Renata, Catherine nu întârzie să fie captivată de fotografiile colorate de pe pereți, reprezentând părți de mașini sport construite la cerere și berline de lux ce apăreau într-o reclamă pe care o făceam noi pentru un distribuitor. Acele portrete emblematice ale derivelor din spate și ale grilajelor de radiatoare, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că anturajul său era ticsit cu foști activiști PCR, securiști și milițieni. Dar, potrivit sociologului și specialistului în sondaje Alin Teodorescu, aparițiile sale pe micul ecran i-au îmbunătățit serios imaginea; elanul său oratoric nesfârșit, tactica de șoc și jocurile colorate de cuvinte îl plasau într-o categorie aparte:” Demonizarea oponenților, insistența asupra faptului că era singurul care putea apăra adevăratele valori românești și identificarea unor multiple primejdii ce amenințau existența însăși a României nu numai că nu i-a dezgustat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și ea liber. Totuși, pașii erau ai cuiva. - Da? zise fără să își ridice privirea. - Bună ziua, răspunse o voce de femeie. O privi. Era, de fapt, o fetișcană îmbujorată, cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]