706 matches
-
aspirina, ergotoxinul și alte preparate necesare susținerii circulației și inimii la medicamente pentru ochi, citostatice etc. Problema unei radiografii este de domeniul fanteziei, deoarece nu există filme radiologice, importul lor fiind sistat datorită amăgitoarei iluzii că vor fi produse de colosul de la Târgu-Mureș. Așa se procedează la noi, se construiește mult, mare și nefuncțional, drept pentru care, în cazul în speță, nu se poate face nicio radiografie. Propuneri: deoarece fiecare bătrân pensionar este arondat unei policlinici și, în general, acești pacienți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
II) Muntele Soratte rămîne semeț de oriunde te-ai uita spre el. Chiar și din comuna Sant'Oreste, cocoțată pe vîrful unui munte ce-și trăiește orgoliul său. Din nord, ca și din sud, din est sau dinspre vest, acest colos de șase sute de metri înălțime domină Tibrul ca un tiran gelos pe supușii săi. Localnicii nu ezită să te corecteze: șase sute de metri și ceva. Mă rog, să socotim și acel ceva și tot un dîmbuleț ar rămîne dacă s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai pot fi astazi, în 2005, surprinzatoare. Mai mult, bănuiesc că, pentru autorul acestei cărți, surprizele au fost puține chiar și în acel 1992, căci Taplin cunoaște foarte bine cât de lent se deblochează mecanismele politice și sociale într-un colos de talia Rusiei, după lungi decenii de statu-quo. Mai interesant va fi fost pentru el să vadă ce se întâmplă la nivel individual. Și a cam vazut. La nivelul sistemului, în ianuarie 1985, călătoria lui Taplin și a colegului său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
gratis. Am fost foarte atins de această Întâlnire neașteptată: mi-l aminteam impozant, ca o statuie mișcătoare din granit, căci așa era la Institut „tovarășul“ Loghin, iar acum parcă se micșorase, intrase realmente la apă, nu mai era decât umbra colosului de odinioară ce mă făcea să tremur pe culoare. M-am bucurat că i-am putut oferi două locuri În primul rând. Întâmplarea l-a plasat lângă John Lennon și Yoko Ono, care erau În acea seară invitații personali ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Mai târziu, În fața Sfinxului, am avut din nou experiența artei obiective impersonale. Vedeam ce spunea Brâncuși: „Proporțiile sunt foarte mari, dar atât de perfecte, că nu ne zdrobesc. Par În același timp mari și mici“. În fața mea se ridica un colos impozant, dar care În același timp Îmi părea invizibil. Nu avea nimic anecdotic În expresie, era și nu era: deși prezent, cioplit În piatră, se pierdea În neant. Am meditat din nou la diferența față de cultura noastră de azi, marcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care nu se lăsa până nu făcea din imposibil posibil. Momentul era destul de complicat tehnic și plin de riscuri potențiale. Statuia, pentru a corespunde proporțiilor scenei, era de trei ori mai mare decât originalul din Piața Senioriei din Florența. Acest colos de „fontă“, suspendat În aer, executa o rotație de 360° peste capetele celor două sute de membri ai ansamblului, Împroșcând foc și scântei În momentele de mare suspans care duc la succesul final: statuia ieșea În toată splendoarea ei din carcasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mult, ea trebuie să scoată în relief părțile rele și opozante apărute direct în procesul de producție. Acest spirit îl cultivă celor din subordinea sa. Costică .În ultima parte a anului ‘89, în densitatea umană, cca 15.000 salariați ai colosului industrial ieșean, se agitau febril trupe ale securității în croșetare cu o pletoră de informatori în emulație, toți având drept obiectiv anihilarea elementului periculos, Tacu Alexandru, fost deținut politic anticomunist și semnatar al DECLARAȚIEI DE LA IAȘI Nu permit disidenți pe
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
toate își măreau debitul și-și lărgeau albia. Râul Suceava, de lângă Costișa, fiind divizat în trei ramuri, din cauza ploilor abundente și a topirii zăpezii se unea, formând tot prundul o apă tulbure, de culoare mâlului. Costișenii se înspăimântează la vederea colosului de apă și mai cu seamă auzind acel vuiet sinistru al valurilor. De sus, de la munte cară crengi rupte, bușteni întregi, șindrilă, frunze uscate, mult nisip și mâl, aluviuni, care ajung departe în mama Sucevei, care nu este altul decât
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și-am izbutit într-un râs nepotolit. Făceam haz de necaz. Am ajuns la luncă și când trebuia să trecem Suceava cu picioarele, o mare de apă tulbure ne-a înspăimântat. Cele trei crăci ale râului se uniseră formând un colos de apă, care venind de sus, dinspre munte, vuiau și gemeau sub încărcătura crengilor și buștenilor cărați. Ce era de făcut? Să mergem pe la podul din Frătăuții Noi, ne prindea noaptea. Înconjurând astfel, drumul se lungea, ajungând la vreo 16
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fie călău, în schimbul capului și al libertății. Dintre toți, doar Gavril Buzatu a răspuns „da”. Primul căruia a avut cinstea să-i pună ștreangul a fost chiar căpitanul său, Ion Chetrariu. După cum spune N.A.Bogdan, Gavril Buzatu era „un țigănoi colos la trup, pogin de slut la față, cu o privire fioroasă, de te vâra în friguri la cea întăi căutătură.” Despe execuția ultimilor răufăcători, frații Cuciuc, dovediți că împreună cu mama lor vitregă și un rob al lor și-au omorât
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Anihilează și el 15 divizii germane iar Hitler este obligat acum să treacă la defensivă. - Oare întradevăr nu se mai poate schimba cu nimic soarta războiului? Măcar noi românii să încheem o pace separată, că suntem prea mici în fața acestui colos rusesc, se mai interesă, invățătorul Obreja. - Mai e o problemă ce trebuie luată în seamă, revine Mihai. Comploturile, acțiunile partizanilor din Italia, au făcut ca la 25 iulie a.c., să fie înlăturat Mussolini, iar Germania nu mai are un aliat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dante va apăra Italia mai bine decât orice super-înzestrată armată italiană; iar dacă, prin absurd, limba operei lui Dante va fi de nerecunoscut peste câteva milenii, tot ce se va crea până atunci în numita peninsulă va determina apariția unui colos de cel puțin aceeași forță. Oricât ar evolua știința și tehnica (o evoluție continuu necesară, care să recunoaștem acționează și în spațiul artei), niciodată sufletul omului nu va cădea pradă roboților. Dinspre esență în perspectivă, astfel văd eu problema. Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
putea digera. În etapa următoare, în calitate de diplomat român la Beijing, am înțeles mai bine importanța eforturilor României de a calma și atenua disputa ideologică sovieto-chineză. În acest caz, România și-a asumat riscul de a fi strivită între cei doi coloși comuniști, însă a manevrat cu dibăcie, menținându-se într-o stare de echidistanță. Armele ei erau principiile din Declarația sa de independență și abilitatea diplomatică. Această echilibristică a devenit emblematică. În anecdotica timpului, era celebru comunicatul Agenției Române de Presă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
redactarea știrilor (Editura de Vest, 1993), Mass Media in Revolution and National Development: The Romanian Laboratory (Iowa State University Press, 1996), The Basics of Public Relations (NIM Press, 1998), Eastern European Journalism. Before, During, and After Communism (Hampton Press, 1999), Colosul cu picioare de lut: aspecte ale presei românești postcomuniste (Polirom, 1999), Entangled Evolutions: Media and Democratization in Eastern Europe (Johns Hopkins University Press/ Woodrow Wilson Center Press, 2002), Mass media și democrația în țările Europei de Est (Polirom, 2004) și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
visul împlinit al vieții mele. Nu, nu mai cred că o să ne revedem, fiindcă asta nu depinde de noi. Iar cât despre ceilalți... O, în curând au să-și dea seama că lașitatea lor are să-i coste scump, fiindcă acum colosul care se apropie are să-i strivească pe fiecare la rândul lui, ca pe o muscă. [...] Am salvat și testamentul tatei și corespondența lui. Cele două prietene ale tale m-au ajutat s-o fac. Curajoase fete! [...] Vineri seara Moartă de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
concentrare dureroasă posturile de radio Londra sau Paris, Încercând să surprindă - și exagerând de fiecare dată, cu un optimism dictat de disperare și spaimă! - cele mai infime semne ale unei „schimbări”, ale unor presiuni mai decise ale Aliaților față de impertinentul colos bolșevic sau, poate, chiar o „venire a Americanilor”! Ei, adulții și bătrânii acelor ani, nu mai aveau cum să se „adapteze” sau, dacă o făceau, propuneau forme de-o stângăcie ridicolă, atrăgând batjocura groasă a noilor „șefi”, inși veniți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să cânte o canțonetă pentru el însuși. Macaronarul de la timonă a ciulit urechea și la un moment dat îmi șoptește: Ce voce are domnul, cântă chiar mai frumos decât unii gondolieri de-ai noștri!". Spiess, stând monumental în mijlocul șalupei precum "Colosul din Rhodos", a fost atent la cele spuse și, cu un zâmbet, îmi declară: "Vasilică, a fost cel mai frumos compliment ce mi s-a făcut de când mă știu!". Odihnească în pace acolo unde este și să se ia la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
măiastrele sale din bronz nu sunt altceva decât niște piese oareșicare din metal, pe care artistul încearcă să le introducă fraudulos în SUA! Am avut timp și pentru o deplasare "fulger" de o zi cu mașina până la Washington, care între coloșii orașelor americane rămâne o localitate plăcută, îngrijită, cochetă și plină de farmec și liniște. Aici am avut o întrevedere cu ambasadorul Virgil Constantinescu, am participat la vernisajul unei expoziții superbe de icoane românești la sediul Băncii Mondiale, am vizitat Muzeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că doar 15,5% din albi sunt analfabeți, față de 42,4% din negri și 31,5 din mulatri și că deși albii reprezintă doar 56,6% din forța de muncă, aceștia își rezervă 71,1 % din venituri! Brazilia este un colos care a început să se afirme și în politica regională și mondială. În America Latină, deși rolul de lider îi mai este concurat în unele circumstanțe de Argentina și Mexic, Brazilia este din ce în ce mai mult o "voce" care se impune a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
încât să rezolve problemele de politică externă prin tratative demne, benefice poporului care-i alesese în fruntea sa. Dar să nu lungim vorba, în 22 iunie 1941, armata română sub comanda generalului Antonescu, alături de trupele germane ale lui Hitler atacă colosul sovietic, în speranța că luptând alături de acești «camarazi» ce ne batjocoriseră în 30 august 1940 la Viena, vom recăpăta brazda ce ni se furase. Dar zodiile ne sunt potrivnice. Războiul a fost un adevărat dezastru nu numai pentru țara noastră
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fără a avea intenția de a le respecta vreodată, este pentru leninism un mod de politică internațională mărturisit, un mijloc de a păcăli, prescris de toate doctrinele lor. După anexarea Basarabiei și a Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică, celălalt colos se pune în acțiune. De acord cu Italia, Germania hitleristă obliga România, prin dictatul de la Viena, să cedeze Ungariei nordul Transilvaniei, cu orașele Cluj și Oradea. Guvernul român a fost constrîns să semneze acest "rușinos dictat" la 30 august 1940
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
1941 a avut apocaliptice consecințe și nu interesează dacă s-a făcut din infatuare, din ambiție, din prostie, din ignoranță. La izbucnirea primului război mondial, în anul 1914, România se găsea într-o situație, oarecum, asemănătoare, adică între cei doi coloși, Germania și Rusia, intrate în război, una contra alteia. Cu Germania și Austro-Ungaria, România era chiar aliată, deci obligată să intre imediat în război alături de Tripla Alianță. Ion I. C Brătianu nu s-a pripit, n-a intrat în război
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să spun ceva rău despre televiziunea pe care o conduce și nu voi aminti nici măcar în treacăt despre comandamentele politice în fața cărora respectivul domn stă smirnă, sau despre haosul și delăsarea din această instituție. Și nu, TVR nu e „un colos cu picioare de lut“, cum se spune, ci dea dreptul un pitic cu picioare de oțel! (2009) Delicatese pentru copii și pensionari Revelionul este, de regulă, cel mai deprimant moment al anului. Presiunea care se exercită asupra noastră, a tuturor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
avea să se cristalizeze pe măsură ce partidul își întărea structurile, în anii ’50. Trebuia să ne obișnuim cu senzația necunoscutului amenințător care ne apăsa. Păstrez, din era stalinistă, sentimentul de a fi fost undeva, foarte jos, în umbră, la picioarele unui colos invizibil. Sunt, fără îndoială, influențată de viziunea edificiilor ridicate în acea epocă, în stil stalinist-moscovit, cum ar fi Casa Scânteii, sediul propagandei ideologice, răspândită de presa controlată de partid. De fapt, colosul care se instala în acei ani era un
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
undeva, foarte jos, în umbră, la picioarele unui colos invizibil. Sunt, fără îndoială, influențată de viziunea edificiilor ridicate în acea epocă, în stil stalinist-moscovit, cum ar fi Casa Scânteii, sediul propagandei ideologice, răspândită de presa controlată de partid. De fapt, colosul care se instala în acei ani era un formidabil aparat polițienesc, prin care mai-marii partidului, casta conducătoare, nomenclatura, aveau să guverneze România vreme de peste patruzeci de ani. Pentru a înțelege importanța a ceea ce se petrecea împrejurul nostru, pentru a măsura
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]