56,095 matches
-
timișoreni mai apropiați sau mai îndepărtați, cu personaje reale din lumea universitară și scriitoricească. Mai poate fi citit romanul ca o parodie a literaturii de mistere, dar și una a diverselor stiluri și tehnici narative (autorul alternează vocile narative, își comentează ironic propriile tehnici narative sau parodiază diverse moduri de exprimare). în fine, este greu de spus unde se situează miza acestui roman: pe sofisticata sa tehnică narativă sau pe conținut? Trebuie el citit ca un experiment tehnic sau ca o
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
cu bicicleta, stă pe bănci și meditează la întîmplări și chipuri de demult. Oameni de mult uitați îi revin în memorie, la început cu faptele și vorbele din vremea lor. Apoi experimentul merge mai departe și personajele sînt puse să comenteze experiențele scriitorului ca și cum ar fi prezente și ele la Castelul Solitude. Singuraticul scriitor se întoarce în trecut reproducînd o experiență cvasi-proustiană, în vreme ce oameni care au murit cu ceva timp în urmă pot participa din nou la evenimentele prezentului. "- Eh, a
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
paradoxal, acest act a coincis cu momentul impunerii sale decisive pe piața literară românească. Apariția Trilogiei lui Theophil Magus (Polirom 2000-2002) și republicarea cărților scrise înainte de 1989, Radiografia clipei (Curtea Veche, 2003), Cămașa de forță (Curtea Veche, 2004), evenimente amplu comentate de personalități al căror cuvînt contează în viața culturală românească (Mircea Mihăieș, Vladimir Tismăneanu, Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Norman Manea etc.), au făcut ca Leonard Oprea să-și ocupe locul pe care îl merită în tabloul literaturii române actuale. Romanul
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
și cele vechi și cele recente, și merită, fiind opere vii, să fie asumate în continuare de conștiința literară a contemporanilor. Cel puțin mie astfel îmi apar și de aceea și înșir însemnările de față despre Puterea nevăzută, după ce am comentat la apariție romanele anterioare din tetralogie, Ziua și noaptea și Voința de putere. Toate trei comunică destul de strâns prin rețeaua deasă de nervuri epice, prin elemente de cadru și prin câteva personaje ce pot fi în toate regăsite. Dar să
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
completând astfel tabloul: Cu craniul ascuțit ca un ou/ trece pe stradă marele poet Nichita Danilov./ Eu merg în urma lui și-i citesc/ un anumit pasaj din Borges." Neomodernist sau postmodernist?, se întreabă criticul literar în Postfață. Ion Bogdan Lefter comentează încercarea nereușită de a-l situa pe Nichita Danilov fie de-o parte, fie de cealaltă. Dilemă tipologică datorată tematicii mai degrabă vechi și infuziilor de gravitate, de sacralitate, de patetism, care nu sunt prea frecvente în manierele literare actuale
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
ŤTractorul șifonatť. Așadar, abia pentru ultimii ani ar fi mai potrivit să se spună că doamna Spătaru privea pe fereastră ca la televizor, urmărind întâmplările străzii cu aceleași emoții pe care le împărtășea în momentul vizionării unui film, exclamând și comentând de parcă însăși viața ei ar fi fost prinsă în joc. Aceste reacții spontane, altminteri inofensive, îl enervau în așa măsură pe domnul Spătaru, încât acesta își înșuruba arătătorul în aer, în dreptul tâmplei, în semn de insanitate mintală, gest la adresa soției
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
mare, disproporționat față de corp, și extrem de elegant. E întotdeauna la costum și cravată. Eu sunt înalt și corpolent, port cămăși largi peste pantaloni și am fost văzut și în espadrile la Ducasse de Paris. Vânzătorii trebuie să fi observat și comentat contrastul. Și-ți voi mai spune că magazinul era gol și că am intrat în vorbă în fața vinurilor de Bordeaux și am străbătut apoi magazinul împreună, iar la vinurile chiliene păream deja niște vechi prieteni. Poate-și mai amintesc că
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
al XVI-lea și al XVII-lea (1987). Domeniile de predilecție se fixează mai clar într-un volum din 1997: Studii de filologie și istorie literară. Al. Andriescu a prefațat în 1978 ediția de Opere Dosoftei și a îngrijit și comentat primele cinci volume din ediția selectivă de Opere Gib I. Mihăescu (1976-1995), inclusiv Rusoaica, ediție ce își așteaptă continuarea. Filologia clasică, stilistica, istoria limbii, critica și istoria literară contribuie semnificativ la modul de a comenta textul în aplicațiile extrem de meticuloase
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
Dosoftei și a îngrijit și comentat primele cinci volume din ediția selectivă de Opere Gib I. Mihăescu (1976-1995), inclusiv Rusoaica, ediție ce își așteaptă continuarea. Filologia clasică, stilistica, istoria limbii, critica și istoria literară contribuie semnificativ la modul de a comenta textul în aplicațiile extrem de meticuloase ale cercetătorului în volumul Psalmii în literatura română (2004), care încununează bogata activitate a unei personalități de exeget experimentat și exemplifică o metodă de interpretare, bazată în principal pe întoarcerea la surse. În preliminarii, Al.
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
am sărutat îndelung pe gură. Am simțit cît de mult aproba el acest gest de dragoste fiindcă în timpul sărutului, gura lui s-a deschis pentru ca eu să-i dau un sărut și mai adînc." După Jean-Claude Schmitt 13, Yannick Carré comentează acest text spunînd că el arată importanța capitală a sărutului, ,stadiu ultim" pe care îl poate atinge metafora sexuală - dacă vrem să rămînem în limitele decenței și ale castității impuse de către dogmă - și act de deschidere al Cîntării cîntărilor, ,breviarul
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
suferă textul nu e una de neglijat, ba mai mult, ea devine chiar un factor disuasiv nebănuit, menit parcă să protejeze erorile; într-adevăr, luate individual ori rupte de context, imperfecțiunile par derizorii sau meschine și atunci cel care le comentează se expune ridicolului, fiind taxat de lumea rafinată a literelor autohtone când drept un naiv incurabil sau idealist anacronic, când drept un cârtitor de vocație ori chiar maniac. Se uită însă prea ușor că o cât de mică eroare poate
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
o previzibilă luare de poziție. Firește, nu era rostul Patriarhului să apară în talk-show-uri pentru a-i da replica lui Cristian Tudor Popescu sau Ion Cristoiu. Dar aparițiile în asemenea emisuni și în presa scrisă a unor gînditori care să comenteze marile teme ale momentului din perspectiva învățăturii creștine ar fi fost mai mult decît necesare. Cel mai mare cîștig cultural de după căderea regimului comunist îl consituie, la noi, apariția unui formidabil grup de gînditori teologi. Cristian Bădiliță, Adrian Papahagi, Petre
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
catolică sau protestantă), istorie (antică sau medievală), geografie. Se fac comparații între Vulgata, Septuaginta, Pcrapta, targum-ul Zakeinim și, uneori, Biblia slavonă. Se dau echivalențe lingvistice frecvent în germană, engleză, latină, greacă, ebraică și mai rar în slavonă sau franceză. Se comentează semnificații diferențiate de la o cultură la alta ale unui cuvânt biblic sau ale unei sintagme. Se fac prezentări de ansamblu ale unei cărți biblice sau scurte rezumate de capitole. Se apelează curent la textele masoretice, comentatorii noștri dovedindu-se buni
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
au contribuit la configurarea unei gândiri critice deosebit de incisive. Român și francez, deopotrivă, Fundoianu/Fondane își asumă treptat condiția de evreu, mai mult sub presiunea condițiilor politice ale anilor ´30 decât din proprie inițiativă. A fost consecvent editat și asiduu comentat atât în Franța, cât și în România. La Paris există o ,Société d'Etudes Benjamin Fondane", susținută de fondanieni devotați, cum sunt Monique Jutrin, autoarea unui eseu monografic și a numeroase alte studii despre scriitor, și Michel Carrassou, care deține
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
mă obligați să pledez o cauză pe care eu cred că am câștigat-o. Dar e mai bine să o pledeze alții în locul meu, ar fi idealul, nu! Uite, vă las pe dumneavoastră să mă apărați, dacă puteți. Foarte bine, comentați Revenirea în Europa, dar am observat un lucru în legătură cu această carte, în care figurează șefi de partide, miniștri, deputați, cutare... Nici un ecou. Toate ecourile sunt de ordin eseistico-ideologico-literar și marginal. Clasa politică în România văd că nu prea se preocupă
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
trăsurica de jucărie așezată pe comodă și micul vas de pe șemineu? Sunt din Sicilia și se mai află și acum în casă". Ai spune că asiști la un moment de evocare biografică, în timp ce Picasso proiectează imaginea tabloului pe un ecran, comentând-o spre a satisface curiozitatea unor oaspeți. Când privești însă lucrarea realizezi că între tine și ea se interpune nu simpla și banala realitate, ci spiritul creativ care transformă această realitate în ceva neașteptat și indefinibil, pentru că sfidează tot ce
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
astăzi nimic. l Revista 22 din 5-11 iulie publică o interesantă discuție, consemnată de dna Gabriela Adameșteanu, între Joaquin Garrigos și Pericle Martinescu despre M. Sebastian și alți scriitori români din anii '30. l în același număr, dna Tania Radu comentează ediția definitivă a Caravanei cinematografice a lui Ioan Groșan sub un titlu care spune tot: Despre optzecismul îmbogățit. l Ziarul GÂNDUL publică luni, 4 iulie, un supliment educațional consacrat analizei mediului universitar și care conține un cod etic, al cărui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
aproape întotdeauna precedat de o marcă specifică, dezambiguizatoare: interjecția hai, cu diferitele sale variante, analoge conjugării verbului (haideți, haidem), ori populare și regionale (haide, haida). Este vorba de o tendință care reflectă întărirea folosirii interjecției hai ca marcă pragmatică; am comentat cîndva, în această rubrică, noua formulă de salut din limbajul tinerilor: hai pa. În același timp, tendința poate să fie legată de prezența foarte puternică a conjunctivului în limba română: trăsătura balcanică a înlocuirii infinitivului prin conjunctiv (tiparul ,știe să
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
imaginându-i, pentru noi, în mai toate ipostazele posibile, cum numai un om cu simțul umorului o putea face. Vedeți ce pățește bietul poet dacă scrie? }iganiada e un text spectacol, care își dramatizează destinul prin cei ce o acompaniază comentând-o. Bineînțeles, toți cei ,botezați" de scriitor și introduși în subsolul paginilor, sunt cititori și critici prezumtivi. Ei nu pot schimba textul, cum n-au făcut-o niciodată criticii. Eram atunci la vârsta copilăriei ,lecturii" critice, introdusă de scriitor în
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
cum n-au făcut-o niciodată criticii. Eram atunci la vârsta copilăriei ,lecturii" critice, introdusă de scriitor în chiar ficțiunea operei. Ficțiunea criticii e capcana din care trebuie să iasă, totuși, neatinsă, opera. Ea îi provoacă pe cei ce o comentează, se lasă explicată în componentele ei dificile, de vocabular și figuri retorice, dar rămâne impasibilă la reproșurile câtorva dogmatici. Multiperspectivismul criticii a fost încercat, după o sută de ani, cu sporită siguranță, șarjant la culme, de Eugen Ionescu, în controversatul
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
acest cântec, e de-a dreptul bulversant. Se sugerează că, indirect, pofta de vorbărie a personajelor din poemă nu e cotnrazisă de aplecarea spre dispută a celor care judecă opera și poetul, în intervențiile semnate, în infrapagină. Dimpotrivă, cei care comentează acțiunea nu sunt altfel decât personajele care o făptuiesc. Raportul e de asemănare. Sfada țiganilor a încetat, drept care, Onochefalos zice: ,Mă tem vere, de s-ar sfădi mai mult }iganii să nu ne ajungă și la noi rândul". îi răspunde
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
ca un clarvăzător, Popa Mustrul: ,Fericiți care nu înțeleg! De ați fi luat sama până acum, doar de o sută de ori sânteți pomeniți". Folosind persoana a treia, el se situează în afară. La urma urmei, din tot ce se comentează în subsolul paginilor Țiganiadei, serioasă e numai critica filologică, neatinsă de aripa ironiei autorului. N-a fost Budai-Deleanu mai puțin malițios cu posteritatea, atunci când, derutant, i-a lăsat o operă gata interpretată. Și în câte feluri! Spiritual, cu un accentuat
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
egale, lunile-n avans nu-nseamnă nimic. Paloarea și răul zdrăngăne și în cercei. Totul e ieftin cumpărat de la colț." În ceea ce privește genul cărții, intitulată de Ioana Nicolaie roman, mărturisesc că nu mă atrage ideea unei clarificări. Deși eu însumi am comentat-o pînă acum ca pe un roman. Urmuz și-a numit Pîlnia și Stamate ,roman în patru părți", toată lumea l-a luat în serios și astăzi avem o întreagă tradiție în acest sens. Romanul a fost dintotdeauna cel mai proteic
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
după umila mea părere și ferma mea credință, direct literaturii române, în întregimea ei nepărtinitoare. l Dar să intrăm puțin în detaliile semnificative ale demonstrației pe care o face tânărul critic Bogdan Crețu, luând în finalul cronicii sale următorul citat-confesiune, comentând apoi pe larg și cu sensibilitate o situație dramatică, punând și concluzii semnificative la judecata de valoare pe care o face atent și cucerit. Iată mărturisirea peste care nu se poate trece ușor (din Netrăitele): "Fac parte dintr-o generație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
astfel își va păstra ,tiparul" în divinitate (de vreme ce ea este, în acest caz, ,plumb, scrum și nor"). Aceste două expresii magnific de pregnante: a mușca în Dumnezeu și a-și păstra în El tiparul ființei (son empreinte) ar putea fi comentate pe multe pagini. Din creația de după al doilea război mondial a lui Lucian Blaga - în măsura în care-o putem data -, mă opresc la doar trei poeme în care extincția este privită mai mult sau mai puțin direct. (am vorbit deja de un
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]