504 matches
-
cu turcii din 1476. La bătălia de la Războieni pier 18 boieri din Sfatul Domnesc, printre ei numărându-se Mârzea, fiul lui Stanciul, Petrică al lui Iachim, rudă cu domnul, vornicul Bodea, Luca, pârcălabul de Cetatea Albă, Arbure, pârcălabul de Neamț, comisul Ilea Huru, Iuga postelnicul și Mihău, spătarul, Barsu stolnic, Toma stolnicul, ultimii, boierii “de casă” ai domnului, care au luptat alături de Ștefan. S-a vorbit totuși despre trădarea marilor boieri, ca, mai apoi, să se ajungă la formula potrivit căreia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oastei sale nu era o “nuanțare de ordin social”, impusă de prejudecățile ideologice ale vremii, ci de faptul că din Sfatul Domnesc dispar după 1476 18 boieri și, mai ales, dregătorii cei mai apropiați domnului, cum erau postelnicul, paharnicul, stolnicul, comisul și spătarul. Domnul, atributele și autoritatea domniei Domnul este stăpânul țării, dominus, el se intitulează singur stăpânitor, samo derjavni, în limba slavonă, sau autocrator în limba greacă, așa cum apare într-un document din anul 1500. Din titulatura domnului, aflăm că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mirific: dimensiunea regală nu primește acces la timpul mitic. Împăratul, ca și marii boieri surprinși mai sus, este doar beneficiarul muritor al actelor civilizatoare înfăptuite de fecior. O culme a vijeliei cabaline este surprinsă într-o colindă din MalaiaVîlcea: „Cinci comiși de coamă-l țin,/ Și-alții cinci frâul i-l pun,/ Și-alții cinci șaua i-o pun,/ Și-alții cinci în chinșî-l strâng,/ Șialții cinci călare-l pun”. Cei douăzeci și cinci de dregători reușesc cu greu să stăpânească energia nărăvașă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
desigur pierderea propriului copil, traseul mitic poate fi împlinit de Mistricean. Mama vorbește atât viitorului voinic, cât și șarpelui de sub casă, ea se află în contact cu ambele planuri ale lumii, fapt susținut și de situarea temporală a hybris-ului comis involuntar de copil în colinde: de Rusalii. Blestemul în această zi o apropie pe mamă de zânele cvasimalefice cunoscute și ca Iele. În colinde motivul acesta nu este dezvoltat, singura explicație a blestemului putând veni doar prin localizarea temporală a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nonmanifestatului și inaccesibilului”, ceea ce dă gesturilor și cuvintelor pronunțate de ele puteri care transcend profanul. În baladă blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului, Iovan se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic. Adeseori asociată cu asceții, pentru care revelațiile sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține de timpul fără durată al arhetipurilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu cugeți de loc că va fi reu de tine»”. Fata negra poartă aici emblema sacrului, cromatica fiind un indiciu al tărâmului infernal din care vine. Puterea gândului capătă valori motrice, el produce translarea instantanee a spațiilor și hybris-ul comis aici provoacă amestecul planurilor sacru și profan. Smulgerea miresei din tărâmul ei mitic trebuie răscumpărată cu drumul chinuitor al feciorului dinspre profan, și astfel bucla rituală se închide. Interdicțiile par a viza tocmai irealizabilul, ca garanție a parcurgerii etapelor inițiatice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
legată de actul istoric al Unirii Principatelor și al marilor reforme, al căror rezultat avea să fie modernizarea României. Alexandru Ioan Cuza provenea dintr-o familie veche, de dregători moldoveni din ținutul Fălciu. Un strămoș al domnitorului, Dumitrașcu, a ajuns comis, clucer, apoi vel spătar. Tatăl, Ioan Cuza, nepot al lui Ioniță Cuza, postelnic, a fost ispravnic de Fălciu, apoi de Covurlui. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol, venită în țară odată cu soția domnitorului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
A FAMILIEI BRĂTIANU † Dima cumpără moșie în Șuici la 1570, mort la 1623, căs. cu Stanca, fiica † Căpitanul Iene † Pârcălabul Ienache, mort la 1723 † Logofătul Iene zapciu la banii pocionului bairamului la 1727, mort la 1776, căs. cu Safta, fiica comisului Vlădescu † Oancea † Vistierul Constantin (Dincuță) † Constantin † Constantin † Zoe † Elena † Maria † Mihăiță fără posteritate † Ion fost vătaf de plai căs. cu Victoria Păianu a doua oară † Ion sau Nică căs. cu o Vrăbiască † General Constantin căs. cu Elena Iorgulescu Constantin, Florica
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Pârâianu, prefect de Muscel, și cu Sache Nicolau, prefect † Lucia căs. cu Cocăneanu, prefect de Muscel căs. cu Gh. Lerescu a 2-a căs. cu Petre Cecropid Theodor Lerescu căs. cu Ermina Greceanu Gh. Lerescu căs. cu Lola P.S. Aurelian † Comisul Iordache † Mincu, 1746 † Iancu † Șetrarul Ercea † Vintilă căs. cu Lia, fiica lui Anastase Stolojan Maria căs. cu I. Pilat Tatiana căs. prima oară cu I.I. Niculescu-Dorobanțu, Pia căs. cu Al. Alimăneștianu † IonIon căs. cu d-ra Procopie Dumitrescu Pia căs. prima
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
N-o are și, strâns cu ușa, omul înscenează un furt căruia i-ar fi căzut victimă în trenul de Praga, lipsindu-l tocmai de milionul pe care-l purta cu sine pentru a-l înapoia creditorului. Prin riscanta stratagemă comisul nu urmărea, în fond, bietul de el, decât să obțină o amânare a scadenței, un răgaz pentru a putea face din alte părți rost de banii cheltuiți cu ușurătate, dar pe care ține, orice-ar fi, să-i restituie. Reușește
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
miezul iernei, cu câteva zile înainte de Sf. Neculai. Mare chef între tinerii noștri de la Folticeni. Cei mai mulți primiserăm prin poștă, pe neașteptate, decrete de boierii de la caimacanul Vogoride. Eram căftăniți 4 fiecare după aprecierile binevoitoare ale luminăției-sale cu rangurile de căminari, comis, spătar, ban, agă etc. În dispozițiunea de spirit în care eram noi atunci, e lesne de înțeles ce haz am făcut de această mărinimie intenționată a caimacanului. Toți eram de părere la început să-i întoarcem imediat decretele, dar am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și Preuteștii Brăescului) pe tatăl pruncului, vornicul Beldiceanu (tot un Neculai). Vornicul e totodată proprietarul moșiei Bărăști-Mârza (deosebită de Bărăști-Gani), ambele în comuna Ciumulești de pe șesul stâng al Moldovei, lângă șoseaua care duce de la Fălticeni la Drăgușeni. O cumpărase de la comisul Costache Ganea. În 1803 toate părțile moșiei Bărăști, împărțită ulterior între diverși proprietari, aparținea lui Ioniță Iamandi, în 1841, proprietar devenind Costache Ganea. Tânărul N. Beldiceanu absolvă în 1863 cursurile liceului Național din Iași și ajunge profesor la Fălticeni (unde
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
jafurile clucerului Costandin Știrbeiu, îl cheamă la sine și-l împroașcă cu o enumerație furtunoasă de dovezi infamante: "...Dar până când aceste jafuri să le faci, cluciare Costandine, că din nimica, eu te-am rădicat și te-ai făcut slugiar mare, comis mare, și cluciar mare, al șeasele scaun al divanului, și te-am miluit și te-am ținut credincios" și celelalte. Tot Radu Popescu devine mai încolo panegiristul lui N. Mavrocordat, dovedind aceeași răutate plastică observabilă în infernala relație despre viermi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de Roman de la rose și de La carte du tendre a d-nei de Scudéry. E vorba de "căile amorezești", de temutul, fratele prepusului și clevetirii, prieten al necredinței, de căială și alte abstracțiuni de acestea. V. POGOR, N. DIMACHE, I. PRALE Comisul Vasile Pogor, traducător al Henriadei lui Voltaire (1838), a lăsat stihuri de modă veche, străbătute de simțul deșertăciunii și de grija mântuirii, descriind în tuș foscolian sinistritatea cimiterială: Galeriile surpate, stâlpii sfărmați și căzuți Peste aur, peste lustru îi văd
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Răz-boeni... Unde sunt părinții voștri? La Cetatea-Albă, la Cătlăbugi, la Scheia, la Cosmin, la Lențești... Unde sunt... bătrânul Manuil și Goian, și Știbor, și Cînde, și Dobrul, și Juga, și Gangur, și Gotcă, și Mihai spătarul, și Ilea Huru comisul, și Dajbog pârcălabul, și Oană, și Gherman, și fiara paloșului... Boldur?... Pămînt!... Și pe oasele lor s-a așezat și stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriași!..." Viforul ne înfățișează un epigon al marelui Ștefan, pe Ștefăniță, blazat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu invectivele împotriva latinismului, pentru că de atunci primejdia stricării limbii încetează. În Iorgu de la Sadagura - întîia manifestare critică a lui Alecsandri - el a criticat aproape tot ce avea să critice în viața sa. A criticat și restul de fanarioți, în Comisul 1 P. 3, 5, 6, 34,36, 50, 55, 66 etc. ăCătre T. Maiorescu și I. Negruzziî. 2 P. 54. Agamemnon Kiulafoglu, grec de 45 de ani, care, după regulă, ca meridional libidinos, e însurat cu o româncă de 22
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
TĂUTU, Gheorghe (17.VII.1823, Botoșani - 8.VIII.1885, Târgu Frumos), poet și autor dramatic. Deși era descendent al unei vestite familii boierești (din care făcea parte și comisul Ionică Tăutu), T. nu a reușit să termine decât patru clase, la Botoșani, fapt cu o influență decisivă asupra scrisului său. Ajuns copist la Departamentul Dreptății din Iași, participă la mișcarea revoluționară de la 1848. Cumpărându-și o moșie lângă Târgu
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
marii boierimi, Ioniță Sandu Sturdza îl trimite, în noiembrie 1824, la Constantinopol, ca secretar al capuchehaiei moldovenești și cu misiunea de a-l instrui pe fiul său, nu însă înainte de a-l avansa de la rangul de căminar la cel de comis. Îndepărtat din viața politică a Moldovei, T. intră în legătură cu cercurile diplomatice constantinopolitane, învață limba turcă, lucrează la scrierile filosofice Cercare împrotiva deiștilor și Zidire politicii întemeiată pe fire omului, traduce Les Ruines de Volney, sub titlul Sfărâmările sau Procetire asupra
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
țăran cătră boieri și Dialog între doi austrieci. SCRIERI: Scrieri social-politice, îngr. și introd. Emil Vârtosu, București, 1974. Repere bibliografice: N. Iorga, Un „Jacobin moldave” au XIX-e siècle, Vălenii de Munte, 1937; Gh. I. Georgescu-Buzău, Un vechi propovăduitor al democrației: comisul Ionică Tăutu, București, 1945; Dan Mănucă, Gramatica manuscrisă a comisului Ionică Tăutu, ALIL, t. X, 1959, fasc. 1-2; Emil Vârtosu, Les Idées politiques de I. Tăutu, candidat au trône de Moldavie en 1829, „Revue roumanie d’histoire”, 1965, 2; Ist.
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
social-politice, îngr. și introd. Emil Vârtosu, București, 1974. Repere bibliografice: N. Iorga, Un „Jacobin moldave” au XIX-e siècle, Vălenii de Munte, 1937; Gh. I. Georgescu-Buzău, Un vechi propovăduitor al democrației: comisul Ionică Tăutu, București, 1945; Dan Mănucă, Gramatica manuscrisă a comisului Ionică Tăutu, ALIL, t. X, 1959, fasc. 1-2; Emil Vârtosu, Les Idées politiques de I. Tăutu, candidat au trône de Moldavie en 1829, „Revue roumanie d’histoire”, 1965, 2; Ist. lit., II, 156-160; Ivașcu, Ist. lit., 347-348; Dan Mănucă, Ionică
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
lui) un intelectual ineficient, de o scrupulozitate inutilă, chiar păguboasă. Prin urmare, n-ar vrea să semene cu mine, care îi evoc eșecul social. Surîd anevoie cînd declină o atare eventualitate, dar îl înțeleg. Într-o epocă de penurie, alde Comis întrupează aspirațiile unor tineri (cei din cercul de prieteni ai fiicei sale, în primul rînd) fascinați de opulență, de fast și de simplul fapt de „a avea”. Pentru ei, inși ca mine, care nu le pot propune decît un trai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al Reg. Petrolif. - Comandamentul Militar al Regiunii Petrolifere Comand. Milit. Capit./ Comandament. Militar al Capitalei - Comandamentul Militar al Capitalei Comand. 7 Teritorial - Comandamentul 7 Teritorial Comandam. Detașam. C.F. - Comandament Detașament Căi Ferate Comandantul Batal. IV Adm-tiv - Comandantul Batalionului IV Administrativ Comis. General pentru Reglem. Probl. Evreiești - Comisariatul General pentru Reglementarea Problemelor Evreiești Comis. Spec. - Comisie Specială Comisariatul Gral Pentru Problemele Evreiești/Comisariatul Gral Pt. Pr. Evreiești/Comisariatul Gral Pt. Probl. Evreiești - Comisariatul General pentru Probleme Evreiești Comp. - companie Conf. - confidențial Conf.
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
STAT MAJOR GENERAL ss N. Mazarini p. ȘEFUL SECȚIEI I-a Lt. Colonel ss C. Verdeș p. Conformitate Șeful Biroului Control Vatră Maior ss Popescu Eugen Comunicat: - C-mente Terit., (Pentru executarea numai în Vechiul Regat). - Cercuri de Recrut. - Prefecturi, - Ministere, - Comis. spec. București. ARHIVA INSHR-EW, RG-25.002, ARHIVELE NAȚIONALE, rola 18, fond Cabinet, dosar 126, filele 138-139. Vezi și Ottmar Trașcă, „Chestiunea evreiască” în documentele militare române. 1941-1944, Institutul „Elie Wiesel”, Editura Institutul European, Iași, 2010, doc. 94, pp. 251-253. Document
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
aceleiași proceduri de revizuire evreii, fără deosebire de sex sau categorie, inclusiv cei exceptați prin diferite legi organice, liber profesioniști (avocați, medici, ingineri, farmaciști, dentiști, arhitecți, pictori, sculptori, muzicanți, etc.) și salariații lor, precum și prepușii sau reprezentanții de comerț, comișii-voiajori, comișii pentru negoț, precum și lucrătorii independenți, lucrătorii la domiciliu, etc. Art. III. Pentru evreii menținuți ca specialiști în intreprinderi se va avea în vedere autorizațiunea Oficiului Central de Românizare. Art. IV - Evreii supuși străini urmează procedura revizuirii instituțiilor prin legea specială
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Duchet și la gimnaziile din Pesta și Cernăuți. În 1837 era pregătit să pornească spre Germania, pentru desăvârșirea studiilor. Boala tatălui său l-a silit să se întoarcă la Botoșani. Este numit asesor la Tribunalul din Suceava. Primește titlul de comis. Moare tânăr din cauza tuberculozei. Un volum de Poetice cercări îi apărea în 1839; cu unele inedite, e reluat în 1840, sub titlul Poezii. „Albina românească”, „Alăuta românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură” reproduc din versurile sale. Lipsit de inventivitate
CUCIURAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286547_a_287876]