829 matches
-
femei șoptindu-i tandru, te iubesc...? Cum vine asta, dumnealor nu au apărut odată cu noi pe această planetă...? Animale, păsări și tot ce mișcă În jurul nostru, beneficiază de acest elixir a-l vieții În timp ce preoții catolici sunt pedepsiții...! Sărmanii, Îi compătimesc...! În compensație, În mod sigur pentru acest major handicap, de necaz, au Încercat să se răzbune. Numai așa se explică inchiziția și curvia a unor preoți catolici...!” „Ai dreptate, inginerule...aprobă Șeful Șantierului mai turnându-și o ceașcă de ceai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la toate ușile celor mari strigându-mi deznădejdea!! Toți ce-i Întrebați răspundeau În zeflemea. Am insistat. Astfel am opținut audiență la „Marea Adunare Națională.” Am fost primit de Însuși Președintele acestui forum suprem care Într-un fel m’a compătimit ca În cele din urmă la insistențele mele să-mi spună. „Nu știu cum te pot ajuta din moment ce soția dumitale a cedat aurul și bijuteriile În favoarea Statului Român...!” „Dacă ai reușit să ajungi atât de sus cu reclamația, e totuși o realizare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
caraliilor, au hotărât o nouă verificare a gestiunii mele. Cine știe, poate...!” „Bine bătrâne, trebue să plec. Am să mai revin totuși, poate mai apar noutăți...!” Tony Pavone nu putea să creadă dacă Buga Niculae fusese om cinstit, totuși Îl compătimea pentru suferințele Îndurate și deci a treia duminecă se trezi În camera lui, iscodindu-l. „Vorbește bătrâne, ce se aude cu inventarul acela...?” Buga Nicolae zâmbi Într-un anumit fel. „De necrezut...! Totuși adevărat...! Nici vorbă de lipsă În gestiune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nimerea și vremea să fie capricioasă atunci instrucția se putea declara temporar Însușită: pe seară, ne Înapoiam la cazarmă cântând versurile Învățate, zdrobiți de tăvălirile prin noroi și de alergări besmetice fiind demolați fizic, motiv ca locuitorii orașului să ne compătimească...! În fiecare dimineață, după Înviorare (alergam o jumătate de oră prin curtea cazărmii) apoi ne orânduiam În sala de mese pentru a primi porția de apa incoloră numită cafea având un penetrant gust de bromură (compartiv cu creolina) iar la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și-a scuturat chestia la dumneata? — Absolut deloc. Dar discuția devine neplăcută. Mă avertiza să nu-i iau apărarea sărmanlui bătrân pe care l-a jefuit. Să nu mă duc la poliție. Deja Încercasem să Îi informez. — Dumneata, firește, Îi compătimești pe cei pe care el Îi jefuiește. — E urât. Nu că aș avea o inimă așa de simțitoare. Probabil că ai văzut prea multe. Nu ai fost invitat să depui mărturie În procesul lui Eichmann? — Am fost solicitat. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
catacombele unui oraș sau În desișul pădurii sau În imensitatea pustiului, bineînțeles că se simte - cîndva, undeva - așa cum mă simțeam eu, atunci... Eram un nimeni, așa că n-aveam nevoie de compasiune... Ar fi fost la fel de absurd ca și cînd ai compătimi un om ce moare de sete Într-un deșert pentru că varsă lacrimi pentru unul ce se Îneacă.... Senzația de trăire a timpului pur n-a durat mult, căci bariera a pus capăt visării. Visuri lungi... trezire artificială scurtă... Am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să râdem, noi stăteam bine. Eu obțineam acoperire bună în presă. Nici o lovitură de proporții, dar, la ședințele de luni dimineață, întotdeauna aveam câte ceva de arătat și de zis după fiecare weekend. Poate că redactorii de la rubricile de înfrumusețare mă compătimeau din cauza cicatricei de pe față și a soțului care îmi murise. Să știți, însă, nu mă foloseam de asta, pentru că așa ceva se putea oricând întoarce împotriva ta: se putea crede că întinez imaginea Candy Grrrl cu ghinionul meu și fața distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Adrian. Apoi a lui Soliman. Și mai ales s-a produs vizita aceea a lui Abbad. La înapoierea lui de la Tunis trecuse să mă vadă, fidel promisiunii făcute, și, înainte chiar să-și fi descleștat buzele, ochii lui mă compătimeau deja. Cum șovăia să-mi spună veștile aflate, eram dator să-l fac să capete curaj: — Nu poți reproșa unui mesager lucrul de care răspunzătoare este Providența. Adăugând apoi, cu un zâmbet prefăcut: — Când ți-ai părăsit familia de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
garanții cu privire la supremația asupra scenariului, la numărul de replici și durata prim-planurilor. Lorne dorea garanții cu privire la aspectul lui tânăr, la condiția lui fizică și la maxima popularitate. Lorne dorea garanții cu privire la natura rolului său. Și eu, amice. Lorne, te compătimesc. Lorne interpreta rolul lui Gary, un tată de două parale. În modul în care concepusem eu lucrurile, lăsasem clar să se vadă ce fel de om era Gary. Gary era ca Barry, ca Barry Self: un habamist ca bărbia ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ofilite. Apoi, vizita la orfelinat. Există chiar și o scenă unde, în vis, roșcata Caduta bântuia de una singură pe întinderile de necuprins ale unui deșert cenușiu. Cât de sterilă poate fi o femeie? Da, chiar să ajungi să o compătimești pe Caduta deznădejdea sterilității. Și Butch Beausoleil - amanta, dansatoarea? Mă așteptam ca Doris, o adevărată feministă, să respecte singura condiție a lui Butch. Mă așteptam ca Butch să fie scutită de șirul corvoadelor casnice, spălatul vaselor, măturat, făcutul patului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lor, în piețele înecate în praf. Așa e afacerea, plină de riscuri, plină de spaime. Clienților, elefanților, le plac încordarea și spaima pe care le plătesc cum se cuvine. Le plătesc cu bani buni. Ah, sărmanele fete - cum le mai compătimești. Ieri seară m-am întors acasă târziu și, după ce am coborât din Fiasco, m-am oprit puțin să sting țigara și să mă bucur o clipă de căldura nopții. Două curve, roșcata și una străină, voinică, cu un cap mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ruină, va plânge iar o cucuvea; Pe urmă, nu va mai fi timp... voi fi uitatul muncitor; Va fi și pentru mine lumea un fenomen întîmplător... Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi, Poate-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi- Plângând în zori cu fața în soare mă voi simți fără de rost, Mă voi gândi la toată jalea poeților care au fost... Un corb va trece peste casă și iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare, noaptea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Ce prost crescută, mănâncă pe stradă. Am luat o gură imensă. Fulgi din aluat împrăștiați peste tot. A trecut pe lângă mine, privindu-mă cu dispreț. Din fericire, copiii au dispărut în depărtare, îndreptându-se către Muzeul de Istorie Naturală. Îi compătimeam pe angajații de acolo, ca să nu mai zic de dinozauri. Scuturând din cap ca spre a alunga o nălucă, m-am întreptat către dubiță. Sebastian era al naibii de norocos că arăta bine, știa să gătească și era bun la pat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la sută dintre asistentele directorilor sunt femei, iar toate sunt tipul Oxbridge. Eu nu sunt. Am muncit din greu să am acest accent. Vorbea bine. Probabil acesta era discursul pregătit în taxi. Dar nu era atât de simplu să o compătimesc, numai pe baza solidarității dintre surori, pe această femeie care muta acțiuni din sau în fondurile de pensii și reținându-și un anumit procent pentru deranj; ca să găsești o slujbă mai puțin folositoare societății ar trebui să te strecori prin vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
poziția socială, ca o secretară care-și imită șefa. Și exact în acel moment Jordan a făcut o față amară, postura învinsului, expresia ei mizerabilă fiind în așa o contradicție cu eleganța hainelor sale încât nu puteam să nu o compătimesc. M-am gândit că Anne-Marie ar putea fi una dintre acele femei care, detestând concurența, și-a ales intenționat un subaltern care nu ar putea niciodată să se ridice la standardele și atitudinea ei, darămite să rivalizeze cu ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că se desființase pușcăria și că nu mai păstraseră măcar o celulă, de mostră, în care m-ar fi zăvorât cu tot entuziasmul său din acea clipă. „Asta-i situația. Viața este extrem de nedreaptă îndeosebi cu intelectualitatea inginerească“, l-am compătimit. „Tu ești la lucru, te cheamă șefu’, poate-ți trage și o beleală, eu chiulesc de la serviciu, sunt cu Ester și abia aștept să te roiești ca s-o înghesui puțin acolo, după ușa aia care văd că a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mă studia ca pe o tencuială pe care atunci parcă o descoperise și constata că mai poartă urme de vopsele de demult, un rest de pictură, poate, chiar din biserica jefuită, pângărită, spre care încă priveam peste umărul lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: „Are o meliță coana de nu mai dai p-acasă“. O lăsam pe Ester să-și desfășoare recitalul. Eu doar priveam, parcă atunci vedeam pentru prima dată așa ceva, cum zăpada adunată pe acoperișul înalt, pe turlele feciorelnice, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unul ieri la slujbă și azi abia se ține pe picioare, mi se pare că prind a pricepe de unde vine indignarea urlătorului. Veche și de neschimbat greșeală a celui care bea în zi de leafă. N-am cum să-l compătimesc. El singur și-a făcut-o. Nici urletele insului nu mi se mai par de nesuportat. În fond, își are și el problemele lui, furiile lui, sarcinile lui, necazurile lui, demnitatea lui și toate celelalte ale lui. De ce să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în București, am descoperit suferința unei lumi despre care nu-mi vorbise nimeni, nu o întâlnisem în nici o carte. O lume care nu existase până atunci pentru mine și care, descoperind-o, nu știam dacă să o cred, să o compătimesc sau să o înjur, cum făceam adeseori când nu înțelegeam ceva sau mi se părea că-i fals. Era lumea foștilor, a scăpătaților, a deposedaților de averi, mulți dintre ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi găsesc felurite scuze pentru tot mai desele beții, când am reușit să fac din băut și beție un ritual zilnic. Apoi n-a mai contat. Nu m-am mai putut opri. Mergeam bezmetic spre un niciunde. Devenisem un caraghios, compătimit la început, apoi disprețuit și lăsat în voia pierzaniei sale. Știam și nu-mi păsa. Chiar mă mândream cu o astfel de postură. Mi se părea că dă culoare vieții, că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru îngrijirea tenului și aparatul de radio, în surdină, le aduce mereu postul „Romantic“. Cum poți să-i urăști, bănuindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă privește...” „În ce vă privește, dumneavoastră, cred, faceți o excepție... La Judecata de Apoi vă veți umfla mușchii pectorali...” „N-aș vrea să fiți În pielea mea”, răspunse Satanovski cu o voce tristă. „Nu cumva ar trebui să vă compătimim?” zise Noimann, simțind cum Îl apucă amețeala. Tâmplele Începură să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi de broboane de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răspunse Satanovski cu o voce tristă. „Nu cumva ar trebui să vă compătimim?” zise Noimann, simțind cum Îl apucă amețeala. Tâmplele Începură să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi de broboane de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încă Într-o țară din America Latină, tot sub o identitate falsă. Celebrul criminal de război a părut impresionat, dar nu i-a dat voie să-l vadă pe arestat. I-a spus numai că acesta va fi ucis și a compătimit-o În sensul: „Domnișoară, bărbații din ziua de azi nu trebuie crezuți pe cuvânt!“ Ea a insistat cu același scenariu și la alți ofițeri SS dându-le sume mari de bani și cupoane din celebra mătase lioneză pentru care soțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se dă așa greu la mers! Apoi, până a ajunge el în celălalt capăt al satului, tocmai la Mesteacăn, îl apucă ziua. Și unde mai pui că acușica ne despărțim și el are de mers până acasă, he hei...” - îl compătimea Dumitru. La Crucea morarului, s-au oprit. Spre răsărit părea că se iscă un abur de lumină... ― Dumitre, rămâi cu bine și cele de cuviință pentru cei dragi. Și eu îți doresc sănătate, ție și la ai tăi. S-au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]