1,332 matches
-
Mai multe inele (1979), că în viață există, ca și în cărți, oameni excepționali. Obiectul investigației romanești va fi, în consecință, existența comună; narația se va constitui din montarea unor crâmpeie biografice ale unor exemplare din umanitatea canonică. Complet deosebit compozițional de prima carte, Mai multe inele asamblează, în altă ordine decât cea cronologică, secvențe de mai multe vieți, două aflate în centru: a lui Anton Jina, arhitect nerealizat pe măsura aspirațiilor, resemnat a trăi comod, ca funcționar instalat într-un
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a doua singular, precum și grija de a schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A se feri de umezeală), în animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
proză cu inserții SF (A se feri de umezeală), în animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca în Obiectul neidentificat, unde e vorba despre un maculator neîngrijit) etc. La acestea se adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau din bilețele trimise de un elev neatent, iar în O poveste plicticoasă sunt demontate abil scenariile basmelor, în timp ce Recapitulare este articulată în jurul unui fel de lingvistică absurdă, limba
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
care se îndepărtează de specificul tradițional al genului și intră în aria prozei artistice prin ponderea pe care o au propriile trăiri, autorul nefiind preocupat să fixeze exact și imparțial întâmplări sau să ordoneze materialul potrivit unor criterii cronologice sau compoziționale. Cu La porțile nopții, volum de versuri apărut postum (1970), ce reia titlul unui roman anterior, T. se înfățișează și ca un poet al dialogului grav și dramatic cu destinul, cu fatalitatea morții. În descendență romantic-simbolistă, poeziile sunt pătrunzătoare elegii
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
o față nouă, neașteptată, de multe ori grotescă. Pe cât de decis în judecăți livrești, pe atât de fragil în structura sa interioară, Teofil alternează gesturile intempestive cu ezitarea și deruta. Soluția narativă aleasă îi dă lui Ț. o mare libertate compozițională, conducându-l spre soluții moderne, stăpânite pe deplin: el face din jurnal - care nu e scris din fuga cotidianului, ci, cum ar fi spus Roland Barthes, lucrat à mort - o „încercare a scriitorului”, dar una a cărei rațiune de a
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
departe de estetica vizionară și efervescența deschizătorului de drumuri. Proza lui V., a cărei diversitate pare a îmbrățișa întregul spectru al preocupărilor pentru tehnicile moderne, de la impresionismul poemului în proză simbolist la meticulozitatea observației specifice romanului naturalist, trecând prin tipare compoziționale expresioniste și suprarealiste, își afirmă unitatea de substanță în respectarea programatică a unei orientări care, redefinind ierarhia tradițională a genurilor, s-a impus odată cu revoluția romantică drept unul din principiile modernismului literar: preeminența lirismului. Într-un interviu acordat lui I.
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
mecanismul defect al „obiectivității” auctoriale, Paradisul suspinelor este un bildungsroman à rebours. De altminteri, lectorul este avertizat că mărturia protagonistului „s-a lăsat condusă mai mult de acuitatea impresiilor conținute decât de ordinea cronologică și logica expunerii”, lipsa de unitate compozițională a tramei nefiind decât imaginea retorică a lipsei de coeziune a subiectului narator. În consecință, textul diseminează, într-un limbaj intens metaforic, fundamentele tematice ale psihanalizei freudiene, prilejuind derularea etapelor cardinale ale confesiunii analitice. Substanța epică - abandonul conjugal al tatălui
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
despre Marcel Proust apărute la noi. Centrul ei de interes, dincolo de utila și riguroasa expunere a procesului de pătrundere a proustianismului în cultura europeană și românească, rezidă în identificarea, pe urmele celor mai recente eforturi din domeniul naratologiei, a principiului compozițional - genetic-arborescent - care a dat naștere „aventurii” textuale din À la recherche du temps perdu, roman care „reprezintă un caz-limită de homologie perfectă între structura frazei, a paragrafului și a întregului volum: «structura de adâncime» a unui întreg volum este reprezentată
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
aluzivă, falsul monolog („Hora, polca pot juca, / Dar cămăși nu pot spăla”), precum și pseudodialogul („Mândro cu nasul pe sus, / Poale la cămașă nu-s. / - Ba le am, dar nu le-am pus, / Că-s la harnica pe fus”). Un procedeu compozițional, specific și altor creații folclorice scurte, este repetiția. Ea susține osatura, căreia îi întregește imaginea poetică, ajutând-o să se constituie autonom. Repetiția este absolut necesară pentru a întreține ritmul alert, vivace. Respectând o caracteristică a liricii folclorice în general
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
tematica din primele scrieri, în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului vine însă din modalitatea compozițională exploatată inabil: o rememorare dialogată, prin care protagonistul își spune istoria în timpul unei călătorii. S. a abordat și reportajul, realizând, foarte prompt, emoționante colaje de mărturii ale unor participanți la evenimentele revoluționare din Timișoara sfârșitului de an 1989. SCRIERI: Drumul
SUCIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
Cluj a Uniunii Scriitorilor și cu Premiul ASPRO, pentru volumul Sticla de lampă. V. se afirmă ca un autor reflexiv și profund, practicând în literatura sa o cumpătare ardelenească. Aripa grifonului reunește pagini compuse înainte de 1980, care se leagă și compozițional de altă vârstă a prozei actuale. (Laurențiu Ulici l-a inclus pentru această carte în promoția ’70.) Cel mai consistent volum al său rămâne însă Drumul spre Polul Sud (1985), cuprinzând texte în care autoreflexivitatea și observația se găsesc într-
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
care trăiesc ca să-și crească fragezii pui/ sau să se apere de țânțari// nu mi-e foame/ nu mi-e sete/ dar simt un gol/ în stomac// mi-e tare urât”. Consubstanțialitatea dintre poetică și problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare și sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
funcționează exhaustiv doar în textele guvernate de convențiile mimesisului. De aceea, critica poeticii lui Gide din perspectiva acestei teorii se justifică doar parțial, de vreme ce în Falsificatorii de bani verosimilul este numai unul din factorii care se confruntă în angrenajul motivațiilor compoziționale. În schimb, productivitatea analitică a teoriei este maximă în perimetrul ficțiunii realiste, ceea ce îi permite interpretului să manevreze conceptele pe terenul său favorit. Analiza prozei lui Slavici constituie o probă concludentă: printr-o lectură pătrunzătoare, atentă la detalii, dar și
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
se năruie dramatic. Zbuciumul ei e surprins cu o mare putere de analiză a sufletului feminin. Într-o activitate de șase decenii, scriitoarea s-a impus prin disponibilitatea de a parcurge variate registre epice, de a apela la diferite modalități compoziționale, abordând nuvela și romanul, reportajul și povestirea, jurnalul de călătorie și memorialistica literară. A fost tentată și de dramaturgie, scriind, în colaborare cu Tiberiu Vornic, piesa Împărătița lui Machidon (1955). În epoca dominată de realismul socialist, a plătit și ea
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
e pajură sau chipul meu bălai apus?” - noaptea mea e mai mult zi). Adesea, efectul textului poetic este susținut vizual prin desenele realizate de Florin Preda-Dochinoiu, fratele autorului, cartea în sine căpătând statutul unui proiect al interferențelor artistice. O varietate compozițională se reunește în cadrul volumului Tablou cu îngeri păzitori (2000), unde P. alătură portrete de scriitori (Nicolae Labiș, Marin Sorescu, Florin Mugur, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Emil Brumaru ș.a.), construite în stilul unor naiv-patetice, plurimetaforizate poeme în proză („Poezia lui Sorescu
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
tras cu pușca (1979), realul contemporan, de o banalitate adesea sordidă, este proiectat în transistoric, dobândind valențe mitice. Această carte, poate cea mai interesantă ca varietate, are și o valoare de document, aici R. aplicând cu mare curaj tehnicile sale compoziționale pentru a camufla și scoate în afara timpului prezent mărturiile cu privire la greva minerilor din Valea Jiului din 1977 (Nenumăratele oglinzi ale memoriei. File dintr-un dosar posibil). Celor două culegeri li se adaugă Povestiri pe o temă dată (1987), un adevărat exercițiu
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
fragmentar și dezorganizat al textului, repudierea elitismului și a seriozității convenționale, caracterul aparent fortuit și derizoriu al imageriei și al intrigii (conform unui model entropic), recurgerea la sarcasm, la grotesc și la bizarerie, la elemente tematice șocante și la procedee compoziționale abstruse, amestecul derutant între fabulos și realism, manipularea kitschului și conivența deliberată cu arsenalul de teme și procedee ale culturii „populare”, excelența și sofisticarea tehnicii (dublate însă de refuzul fetișizării performanței tehnice, de tip modernist, în detrimentul conținutului, și întoarcerea la
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
T. fiind, în economia scrierii, perfect dispensabile, laolaltă cu notele de subsol și poeziile lui Ladima, care nu fac altceva decât să „îngreuieze textul” și să „dăuneze rotunjimii armonioase a operei”. Calitatea paradoxală a unei scriituri care, minată de vicii compoziționale, îl propulsează pe autorul ei în cea mai reprezentativă triadă valorică a creatorilor de roman dintre cele două războaie - alături de Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu - îi va apărea lui Călinescu, în cronica sa de întâmpinare din „Capricorn” (1930), ca efect
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
propria sa maturitate, este, în evoluția literaturii române, celălalt versant ideologic al unei lupte „mitice” în cadrul căreia, având de partea sa prestigiul incontestabil al șefului de școală, Lovinescu părea unicul erou civilizator. Poate fi atribuită, prin urmare, impresia de „discordanță” compozițională provocată de scrisul lui P. aspectului heteromorf al confluenței dintre „urmele” aluvionare, înșelătoare și persistente, ale convențiilor tradiționaliste și debitul, aflat în continuă ascendență, al „mareei” moderniste? În bună măsură, da. Pentru a răspunde însă pe de-a-ntregul întrebării sugerate
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
transcriu disputa și împăcarea, confruntarea și oscilația între stări și atitudini contrare, între reflecția tăioasă și sensibilitatea vulnerată, între trăire și vis, între profan și sacru. Două arii tematice - divergente, corespondente sau adesea contopite - configurează universul, dinamica interioară și formula compozițională a liricii: una autobiografică, exprimând o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și duios-maternă, iar cealaltă, exterioară, concentrată pe real și concret. De aici, pendularea poemelor între consemnarea interiorității și
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
la scriitorii transilvăneni (1998) P. revine la o cercetare „sectorială” a prozei românești. Diagrama prozei transilvane, de la Ioan Slavici și Liviu Rebreanu la Horia Bădescu și Tudor Dumitru Savu, văzuți sub semnul codurilor etice și estetice definitorii tipologic, tematic și compozițional, surprinde trei direcții dominante: „un puternic filon al realismului tradițional”, o direcție a realismului mitic și „o mișcare de dată ceva mai recentă, prin care literatura transilvană își afirmă vocația sa antiprovincială: discursul epic textualist”. Scrisul lui Liviu Petrescu este
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
ierarhizare a „straturilor” textului, similară celor propuse de Roman Ingarden sau de René Wellek, dar de un grad mai ridicat de coerență și complexitate. Avantajul acestei concepții constă, mai întâi, în reliefarea interdependenței nivelelor: „Pentru Borges, labirintul este, concomitent, tipar compozițional, temă și motiv emblematic” - scrie autoarea, relevând întreita ipostază a semnului literar, ca element semantic, referențial și autoreferențial deopotrivă. Apoi, identificarea celor șase „nivele configurative” constituie o modalitate plauzibilă de a motiva „validitatea lecturilor multiple aplicate unuia și aceluiași text
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
susținut doctoratul în 1999, cu o teză despre Ion D. Sârbu. Prima carte, Provinciile imaginare, îi apare în 1993. În cronicile, recenziile și eseurile publicate în periodice, O. s-a arătat interesat de examinarea literaturii sub aspect tipologic (tematic și compozițional). Analizele, bine conduse, sunt orientate spre identificarea/delimitarea dimensiunilor individualizante ale operei într-un context mai larg, sistematizat în temeiul unei idei integratoare. Astfel, eseul Bacovianismul este o schiță-aplicație cu dublă deschidere: spre imaginea de ansamblu a fenomenului și spre
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
pe un traseu plin de hățișuri, în căutarea fericirii. El - arhitect în devenire, Ea - doctoriță la țară pierd ultimul autobuz și sunt nevoiți să pornească spre șoseaua națională pe jos, bâjbâind în întunericul nopții. Din acest moment, într-o formulă compozițională care, în secvențe scurte, suprapune planul real și cel imaginar, prezentul și viitorul, personajele - conduse de o logică absurdă - trăiesc secvențe din viitoarea lor existență în cuplu. Faptul că piesa a avut o frumoasă carieră teatrală se explică prin modernitatea
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
Aurel Dumitrașcu, sunt profund expresioniste, trădând un fond abisal angoasat: „M-am retras cu totul,/ stau în punctul întunecat,/ astup o gură”. Aceste Veneții, aceste lagune (1999), antologie care reordonează versurile anterioare, cuprinzând și inedite, oferă tabloul unei poezii eteroclite compozițional, de factură pseudonarativă, în fond situată la intersecția dintre livresc și existențial, dintre notația intelectuală, abstract-melancolică și deriva limfatică a afectelor sau a simțurilor: „Carne urcată în bolți abia concepute, ce personaj/ pitoresc pentru suburbia intimă a poemului, hai să
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]