10,974 matches
-
versiune revizuită a lui Macbeth<footnote Idem, Budden, Julian- Puccini, Ed. Oxford University Press , 2002, p.26. footnote>. După premiera din mai a operei Le Villi, chiar dacă nu a fost în sală, G. Verdi are cuvinte de laudă pentru tânărul compozitor G.Puccini. De laudă, dar și de atenționare. Într-o scrisoare datată 10 iunie 1884, acesta scrie unui prieten: El (Puccini n.n.) urmează ideile moderne, ceea ce este de înțeles, dar, în același timp rămâne credincios melodiei care nu este nici
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
decât dacă urmărești plăcerea unui dans.<footnote A. Alberti: Verdi intimo, (Scrisoare către G. Ricordi ), Verona, 1931, pp.311- 315 footnote> Aceasta este, se pare, prima reacție a lui Verdi la muzica lui Puccini. Mai mult, despre simpatia maestrului pentru compozitorul începător aflăm dintr-o scrisoare pe care fostul său elev, Emanuele Muzio o adresează lui Giulio Ricordi și în care se scrie: Vă felicit căci Verdi mi-a scris în urmă cu două săptămani că, în sfârșit, ați găsit ceea ce
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
și totuși, G. Verdi intervine pentru reprogramarea ei și chiar o roagă pe Pantaleoni să continue să joace rolul Tigranei<footnote Budden, Julian- Puccini, Oxford, 2002, pag. 66 footnote>. În 1889 când Edgar se montează la Lucca, orașul natal al compozitorului, din distribuție făcea parte și Emma Zilli, viitoarea Alice în premiera lui Falstaff de G. Verdi. Și atunci când Edgar este prezentata la Madrid, pe scenă s-a aflat și Giuseppina Pasqua, viitoarea primă Mistress Quickly în același Falstaff de Verdi
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
italiana, ed. Bruno Mandori, Pavia, 2000, p.510. footnote>, în care orchestra se implică masiv și colorat. Primele impresii favorabile următoarei partituri lirice, Boema, G. Puccini le primește de la Edoardo Mascheroni, primul dirijor al operei Falstaff. Acesta este entuziasmat atunci când compozitorul îi cântă la pian primele două acte<footnote Budden, Julian- Puccini, Oxford,2002 p.153 . footnote>. Umbra lui Falstaff plutește dominant și asupra partiturii Boema. Temele ascunse în voci complicat împletite, la care ia parte și orchestra sunt doar un
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Milano, cu Sarah Bernard în rolul titular. Imediat i se adresează editorului săi Giulio Ricordi, cu rugămintea de a obține drepturile de adaptare a piesei, pentru o lucrare lirică. Este interesant faptul că libretul pentru Tosca a fost inițial destinat compozitorului Alberto Franchetti. Illica a scris acest libret și în luna octombrie a anului 1888, Franchetti, Ricordi, Illica și Verdi s-au întâlnit cu scriitorul Victorien Sardou, autorul piesei (1887). Verdi era fascinat de subiect dar a refuzat hotărât să lucreze
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
hotărât să lucreze opera daca Sardou nu îi modifică sfârșitul. După câteva luni, Franchetti recunoaște că nu este în stare să compună o muzică pe măsura acestui libret și Ricordi îl oferă atunci lui Puccini. Încă ofensat de primul refuz, compozitorul ezită și numai intervenția lui Verdi îl determină să accepte comanda<footnote surse Internet http://ro.wikipedia.org/wiki/Tosca footnote>. Începe să lucreze la Tosca în 1896, după bara finală la Boema. În nicio altă partitură pucciniană, desfășurarea acțiunii
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
o primă parte alertă, cu acțiune și o a doua acoperită de un mare duet. Duetul Pinkerton- Cio-Cio-San din primul act al operei este considerat ca fiind cel mai frumos, mai delicat, mai rafinat dintre duetele de dragoste scrise de compozitor. Este adevărat că La Rondine a fost și ea comparată - mai ales portretul eroinei principale - cu Traviata de Verdi. Magda și Violetta au fost mereu puse alături deși, între ele, la o atentă comparație, există multe diferențe. Iar partitura a
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
îi plătise tributul cuvenit, mai ales cu Aida. Și totuși, Puccini se reîntoarce acasă cu ultima sa operă Turandot. O face însă conștient, de bună voie, cu superioritatea și avantajele unui învingător. Paralela cu Verdi se impune din nou. După ce compozitorul italian s-a lăsat sincer atras de vraja wagneriană - în Aida și Otello - în Falstaff cercetătorii nu depistează nici cea mai mică urmă de inflență lirică germană contemporană. Verdi este maestrul maeștrilor operei italiene. Partitura demonstrează rafinament, o măiestrie componistică
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
se întoarce. După experiența americană, după Fata vestului sălbatec și operele din Triptic - printre ele Gianni Schicchi, singura sa partitură comică -sfidând timpul său și modernitatea teatrului muzical marcat de Schőnberg, Strawinski, Ravel sau Berg, Puccini își amintește că este compozitor italian și scrie Turandot, partitura ce se întoarce declarat, ca un omagiu, către tradiția grand opéra așa cum a înțeles-o și Verdi, în somptuoasa lui Aida. Mari scene de ansamblu, un cor numeros și puternic implicat în acțiune, disponibilitatea unor
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
și numai pentru ca muzica mea să fie executată așa cum e scrisă!<footnote Sbârcea, George-Puccini, Ed. Muzicală, 1966 p . 113 footnote> Succesor al lui Verdi, Puccini este legat de acesta prin promovarea în continuare a cantilenei de tip italian. Cei doi compozitori sunt uniți prin atenția și dragostea pe care o acorda personajelor feminine din operelor lor, personaje pe care le urmăresc îndeaproape în dezvoltarea lor psihologică, pe care le construiesc cu mare atenție, din punct de vedere muzical. Mai presus de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
sincere, iubitoare, emoționate. Eroinele lor sunt caractere nobile, ce se jertfesc în final pentru dragostea lor, dar trăiesc la modul real, sentimentele oamenilor simpli. Ceea ce le distruge este impactul cu societatea, cu tradițiile și cu mentalitățile învechite ale oamenilor. Ambii compozitori crează muzica în funcție de expresia textului, ambii intervin în mod direct în realizarea libretelor. Întreaga inspirație este subordonată elementelor teatrale și dramaturgiei subiectelor. Înrâurirea cântului popular italian asupra creațiilor celor doi compozitori este evidentă. În ciuda strămoșilor săi muzicanți și compozitori, Puccini
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
cu tradițiile și cu mentalitățile învechite ale oamenilor. Ambii compozitori crează muzica în funcție de expresia textului, ambii intervin în mod direct în realizarea libretelor. Întreaga inspirație este subordonată elementelor teatrale și dramaturgiei subiectelor. Înrâurirea cântului popular italian asupra creațiilor celor doi compozitori este evidentă. În ciuda strămoșilor săi muzicanți și compozitori, Puccini este rustic, nu prin obârșie și îndeletniciri agricole ca Verdi, ci prin fiorul poetic cu care înțelege natura, viața și oamenii. Creațiile lor capătă astfel amprenta stilului italian și o personalitate
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Ambii compozitori crează muzica în funcție de expresia textului, ambii intervin în mod direct în realizarea libretelor. Întreaga inspirație este subordonată elementelor teatrale și dramaturgiei subiectelor. Înrâurirea cântului popular italian asupra creațiilor celor doi compozitori este evidentă. În ciuda strămoșilor săi muzicanți și compozitori, Puccini este rustic, nu prin obârșie și îndeletniciri agricole ca Verdi, ci prin fiorul poetic cu care înțelege natura, viața și oamenii. Creațiile lor capătă astfel amprenta stilului italian și o personalitate specifică. La ambii compozitori melodia este primordială, plină
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
strămoșilor săi muzicanți și compozitori, Puccini este rustic, nu prin obârșie și îndeletniciri agricole ca Verdi, ci prin fiorul poetic cu care înțelege natura, viața și oamenii. Creațiile lor capătă astfel amprenta stilului italian și o personalitate specifică. La ambii compozitori melodia este primordială, plină de emoție și de expresie, cantilena oferind soliștilor posibilitatea de a-și etala calitățile tehnice și expresive. Totuși, în timp ce Verdi urmărește planuri melodice ample, construcții de fraze cuprinzătoare, Puccini cultivă formele mici, mozaicul tematic, celula nedezvoltată
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
servește în totalitate esența subiectului. Dacă Verdi a parcurs etape pline de căutări, de la operă la dramă, Puccini a preluat direct această ultimă structură, care a servit în totalitate exprimării sale muzicale și artistice. Prin Verdi a triumfat teatrul muzical, compozitorul afirmându- se în momentul în care romantismul își manifestă puternic tendințele estetice. Influențat în creație de predecesorii săi, Rossini, Bellini, Meyerbeer, Donizetti și Mercadante dar și în unele lucrări de maturitate de contemporanul său Wagner și de muzica rusă popularizată
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
un aspect al acesteia, frumosul, prin care diferențiază estetic de cel zgomotos (urât). Așadar, o operă sonoră poate fi și muzicală, pe când o operă muzicală este categoric o operă sonoră. Pe de altă parte, ne-am obișnuit să-l numim compozitor pe autorul unei opere sonore, conotând astfel toate perspectivele incluse unui atare fapt. Termenul trimite însă doar la o competență de ordin tehnic. A compune înseamnă a pune laolaltă, iar dacă ne referim la domeniul sonor, presupune a alcătui o
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
atare fapt. Termenul trimite însă doar la o competență de ordin tehnic. A compune înseamnă a pune laolaltă, iar dacă ne referim la domeniul sonor, presupune a alcătui o combinație de sunete expozabilă fizic, în spațiu-timp, ca simultaneitate și succesivitate. Compozitorul este cel care proiectează combinații sonore astfel încât ele să se poată executa (pe plan instrumental) și, prin aceasta, să devină audibile ca realități sonore. Compoziția sonoră nu este mai mult decât un fapt tehnic specific, pentru care compozitorul trebuie să
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și succesivitate. Compozitorul este cel care proiectează combinații sonore astfel încât ele să se poată executa (pe plan instrumental) și, prin aceasta, să devină audibile ca realități sonore. Compoziția sonoră nu este mai mult decât un fapt tehnic specific, pentru care compozitorul trebuie să cunoască tot felul de date de ordin acustic și de instrumentare sonoră (ce-ul și cum-ul instrumentelor producătoare de sunete). Mai departe, ceea ce reușește el să realizeze ca obiect compozițional calificabil sau admirabil estetic, îl prezintă pe
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
necesare o serie de competențe, ținând de formalizarea în spațiu-timp și diferitele tipuri consacrate (asimilate cultural) ale acesteia. Apoi, dacă ne propunem să aflăm și presupusele dedesubturi (înțelesuri) ale unei compoziții sonore (relevabile prin verbalizare), pătrundem în zona din care compozitorul ni se descoperă în general, ca interpret, adică cel care face să se audă sensurile. Atâta doar că, întrucât compozitorul-interpret nu verbalizează nemijlocit, el se abilitează în a ascunde sensul în umbra sunetului, care, la rându-i, îl reprezintă în
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
un fapt propriu autorului însuflețitor. În denumirea acestui aspect folosim adesea sintagma de trăire interpretativă, pe considerentul că proiectăm asupra operei atributul uman de însuflețit. A face ca opera să semene cu o ființă nu ține însă nici de știința compozitorului, nici de imaginația artizanului și nici de dibăcia călăuzitorului (acordorului) ori de vocația verbalizatorului (interpretului). Resortul acestei putințe vine exclusiv din experiența de a fi, ca trăitor și simțitor al propriului suflet, ceea ce califică opera drept ipostază a persoanei (ființei
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
psihologică ori ca fenomenalitate incidentă a unei reacții întâmplătoare), îl califică pe acesta drept autor, al cărui fapt îl numim operă. Prin urmare, pe același autor al unei opere sonore îl putem afla sub diferite ipostaze sau competențe de realizare: compozitor; trăitor; artizan; călăuzitor; verbalizator/simbolizator. Asociat fiecăreia dintre ele, aceeași operă sonoră este abordabilă ca: compoziție; mișcare; formă (de expresie); mod (de modelare); simbol (de reprezentare sonoră a sensului). Pe lângă aceste perspective, ținând de atitudinea de tip activ (determinativ) a
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
asemenea, structurile muzicale modale ce se regăsesc în unele regiuni algeriene nu sunt organizate conform principiilor muzicii provenite din Orient, audiția acestor repertorii inducând o puternică senzație de diatonism. Conform muzicologului Salvador-Daniel<footnote Francisco Alberto Clemente Salvador-Daniel (1831-1871), muzician și compozitor orientalist francez, cu origini evreiești spaniole. Între anii 1853- 1864 a trăit în țările Africii de Nord (Tunisia, Algeria, Maroc), cercetând și culegând muzică tradițională din diferite regiuni. A armonizat, orchestrat și introdus melodii și procedee de influență orientală în
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
semnelor și expresiilor curente; totuși, ar fi iluzoriu să credem că se poate fixa pe hârtie ceea ce face frumusețea unei execuții.” „Partitura conține totul, în afară de esențial” - spunea și Mahler care, ca și Liszt, gândea atât din punctul de vedere al compozitorului cât și al marelui interpret-dirijor. Într-adevăr, partitura comunică toată informația esențială asupra existenței sunetelor. Organizarea lor în structuri purtătoare de sens, însă, nu este notată și nici nu rezultă în mod univoc din text, ci este lăsată în seama
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
însuși actul realizării, trecerea neîncetată de la posibil la act»<footnote Gisèle Brelet L’Interprétation créatrice, PUF, Paris,1951, p 6 footnote>, partitura rămânând astfel în stadiul de virtualitate căci „orice interpretare e o revizuire” integrală și fundamentală a ideii, deoarece „compozitorul nu știe cu adevărat ce a vrut decât descoperind opera realizată, execuția constituind într-un sens actul însuși al creației artistice”<footnote Idem, p. 28 footnote>. Până la o poziție unanimă mai este încă drum lung. De la bun început, însă
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
altei epoci. Despre modificările de note nu mai vorbim. Ediția Czerny este tipică pentru ceea ce nu trebuie să facă un editor (ca și un artist) cu muzica pe care o editează/interpretează. Falsificări asemănătoare apar mai târziu și în editarea compozitorilor clasici. Aici deformările sunt altele, nu mai puțin nepermise: modificarea și completarea indicațiilor existente, mai ales în ce privește frazarea-articulația (disprețuind semnele de strictă articulație existente și considerând fiecare arc de legato drept o delimitare de frază), unele nuanțe dinamice (printre altele
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]