13,536 matches
-
sacrificat petrecându-și ani buni, zile întregi între rafturile și colbul arhivelor, adunând noi și noi date, fapte și evenimente din viața și activitatea „celui mai mare român”, cum îi plăcea să se pronunțe despre Mareșalul împușcat de conaționalii săi comuniști la 1 iunie 1946 din ordinul călăului I.V. Stalin. Rămânem cu amintirea sa de neprețuit și mult, mult mai săraci fără mentorul nostru. Să-l odihnească Dumnezeu și fie-i țărâna ușoară! A-ți iubi țara, valorile și tradițiile naționale
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
se petrecuse cu psihologia românilor, dar iubea România și de foarte multe ori spunea, cu un viu regret, că dac-ar fi fost mai tânăr s-ar fi mutat înapoi la București, de unde îl alungase în 1947, groaza de dictatura comuniștilor. îi spunea lui Liviu Călin că prin el regăsea toată România, că îi restituia toată vechea lui iubire pentru România. După ce ne-am cunoscut la Paris, Vona a venit câțiva ani la rând, la București. M-a ajutat să accept
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
au omorît... Să nu le dai nimic... Tu nu știi ce perverși sînt." George Corbu, care presupun că notează cu bună credință ceea ce i-a relatat Gabriela Defour, scrie: "Ionică, tu nu știi cît de mult te-am iubit. |stora (comuniștilor) să nu le dai nimic. Eu m-am omorît (a evitat formula: m-am sinucis)." Rămîne constantă, în cele două variante, expresia voinței lui Voiculescu de a nu colabora nici după moarte cu regimul comunist ("Să nu le dai nimic
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
la o scară redusă. Am capul mic, sunt mic de statură, chiar și inspirația mi-e mică. Numai inima mi-a fost mereu mare și generoasă, oferindu-se celorlalți într-un mod absurd". Prin august 1940, se simte respins de comuniști; de când "tovarășii" s-au debarasat de el "ca de un câine, și inima mea s-a făcut mai mică". Așa că se va mulțumi cu jurnalul, nădăjduind ca, vreodată, acesta să fie citit, căci nu-l scrie doar pentru sine însuși
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
criticasem violent pe ultimul venit dintre poeții lozincarzi"... O altă amintire concretă e notată în aprilie 1943. E vorba de o directivă dată cu un deceniu în urmă de conducerea PCR : de 1 Mai 1933, celula de ziariști și scriitori comuniști trebuia să apară în Piața 8 iunie, cu steagul roșu în frunte. Bineînțeles, toți cei prezenți la ședință au semnalat inutilitatea unei asemenea manifestații, riscul zadarnic, lipsa de discernământ a Partidului care-și lua riscul de a-i pierde pe
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
Miron Radu Paraschivescu au fost cu adevărat oameni de stânga, antifasciști, în anii treizeci - dar nu s-au lăcomit să-și ia tainul (au ratat trenul!) atunci când comunismul a pus mâna pe putere și când - cum spunea Ștefan Roll despre comuniștii din ilegalitate : "puțini am fost, mulți am rămas!" - se făceau marile cariere ale noului regim. În consistent Premiu de Stat îi este atribuit lui Miron Radu Paraschivescu în toamna lui 1954, care îl "ambarasează", însă nu excesiv: Dar jena se
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
față de șeful său în fața căruia ceilalți stăteau tîmpiți și încremeniți și, adaug, cel mai sincer dintre conducătorii liberali". (N. Iorga) Tatăl, George Gh. Mârzescu (1907-1968), inginer cu studii superioare în Franța, a cunoscut din plin vicisitudinile unei descendențe deloc plăcută comuniștilor: Gh. Gh. Mârzescu scosese, în 1924, Partidul Comunist din România în afara legii. Greutățile vieții nu au ocolit-o nici pe doamna Marzesco, după cum îmi mărturisea într-o scrisoare pe care am publicat-o în volumul de însemnări al bunicului său
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
comunică în Prefață Dan Grigorescu, istoric de artă mai tânăr, din altă generație, și care i-a fost apropiat lui Petru Comarnescu. Acesta i-ar fi mărturisit prin 1959-1960 că recitindu-și jurnalul "eliminase toate paginile ce conțineau referințe la comuniști": "în acea seară mi-a destăinuit că se teme de o descindere sau o percheziție și că obiectul pe care-l credea compromițător era un jurnal pe care-l ținea de peste 30 de ani." Și totodată făcea o altă importantă
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
inițiat în 1928 Gruparea intelectuală, fără prea mare ecou și, în 1932, simpozioanele cunoscutei asociații Criterion. Printre altele, ne informează el, a avut loc o dezbatere despre Lenin, când a vorbit și Lucrețiu Pătrășcanu. Sala se umpluse până la refuz de comuniști și de simpatizanții lor, ceea ce a alertat poliția. Petru Comarnescu e acuzat că a înlesnit propaganda comunistă în fața Palatului regal și într-o clădire (Biblioteca Fundației, actuala B.C.S.), înălțată de Carol I. Se produc dezordini și chiar busculade la conferințele
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
să evite, în timpul legionarilor, trimiterea pe un șantier de muncă obligatorie pentru evrei, angajându-l ca funcționar în Cooperație. Dat afară de la catedra de limbi clasice, pe care o avusese mulți ani la un liceu bucureștean, Mendelică ajunsese, după instalarea comuniștilor la putere, profesor la Universitate și chiar membru în Academie, publicând o serie de studii filologice, apreciate și în străinătate. “Mă bucur să vă revăd, domnule Teodorescu”, îl salută academicianul, ridicându-se de pe scaun, ca să-i strângă mai bine mâna
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
tinerii săraci de la țară, precum al acestui Marin Preda care vorbește ca personajele sale. La Institutul de Statistică, Preda îl cunoaște pe un anume Pavel, comunist idealist, care umbla iarna fără palton și fără căciulă în semn de solidaritate cu comuniștii închiși în lagăr, cum ar fi poetul comunist Dumitru Corbea. Sergiu Filerot, care-i împrumutase o sumă importantă, este condamnat la moarte pentru un volum de poezii "împotriva războiului din Rusia". Pentru Marin Preda întâlnirea cu grupul de scriitori comuniști
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
comuniștii închiși în lagăr, cum ar fi poetul comunist Dumitru Corbea. Sergiu Filerot, care-i împrumutase o sumă importantă, este condamnat la moarte pentru un volum de poezii "împotriva războiului din Rusia". Pentru Marin Preda întâlnirea cu grupul de scriitori comuniști va avea urmări dintre cele mai importante: după 1940, va fi considerat scriitor al vremurilor noi; el însuși se va simț îndatorat față de cei care l-au ajutat să răzbată, nu va proceda așa cum îl sfătuise cândva Nichifor Crainic, ci
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
primele cristale ale procesului de creștere" în scrierile lui Zaharia Stancu, Radu Boureanu, Maria Banuș, Eusebiu Camilar, Eugen Jebeleanu, Ioanichie Olteanu, Nina Cassian, Dan Deșliu, Petru Vintilă, Mihu Dragomir, N. Tăutu, Petre Solomon și Marin Preda. În 1946, poetul statistician, comunistul Pavel ca și poetul Caion sunt arestați chiar de regimul comunist. Preda însă își urmează steaua lui norocoasă, evită din instinct sau din pricepere dobândită, asemenea accidente biografice. Debutul în volum este unul adevărat, în ultimul an în care a
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi epurate de credință și sensibilitate și aflate într-o perpetuă tranziție dinspre dezastrul socialist spre cel comunist. Anti-eroii lui Monciu-Sudinski sînt niște bestii suave, pornite în căutarea armoniei universale. Într-o lume în care Dumnezeu a fost înlocuit cu disciplina de Partid, iar valorile individuale (începînd cu sufletul și terminînd cu felia de pîine) au fost naționalizate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
activiști cu probleme de conștiință, care discută cu nevestele sau amantele despre putere și adevăr, libertate și necesitate, critică și autocritică). De altfel, Rebarbor poate fi considerată prima carte de proză din literatura română care nu mai tratează nivelul activiștilor comuniști autohtoni (fie ei omniscienți sau failibili), ci pe cel al produselor acestora: rebuturile unei societăți rebutate. Pentru întîia oară (într-un proces care va fi urmat, sporadic, de Buzura, cu Vocile nopții, 1980 și Băieșu, cu Balanța, 1985), cineva se
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
parțial inventată apare într-un interviu acordat de Sorana Gurian, în 1953, ziaristei franceze Jeanine Delpech: "În 1939, a trebuit să mă întorc șde la Berckț în România. Curînd am intrat în opoziție, care la noi se afla în mîinile comuniștilor. [...] În 1942, Gestapoul a început să se intereseze de mine. Francezii mi-au venit în ajutor, preotul legației Franței, superioara pensionului Notre-Dame de Sion. Doi ani, m-am ascuns de-a dreptul, dormind într-o pivniță, aproape de calorifer. Apoi, la
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
cu nimic. În 1939, Sorana Gurian avea foarte strînse legături cu legațiile Axei și încerca să plaseze în presa românească reportagii primite de la birourile lor de presă. În 1941, după rebeliune, Sorana Gurian oferea 1000 lei «PENTRU FIECARE NUME DE COMUNIST CARE A PARTICIPAT LA REBELIUNE», după cum se exprima dînsa, nume pe care le furniza lui Max Obler, agentul Gestapoului. Apoi Sorana Gurian dispare, dar reapare în 1942, cînd lucrează cu diverși miniștri antonescieni și înalți funcționari, pentru obținerea scutirilor de
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
va culmina un an mai tîrziu, în ianuarie 1948, cu "studiul" lui S. Toma Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei. Loviturile împotriva Soranei Gurian vor lua forma unor note strecurate în cîteva gazete și reviste. Astfel, în "Tinerețea" (organ al tinerilor comuniști), la rubrica Îndreptar, chiar în ziua apariției primului articol din "Liberalul", cititorii sînt avertizați: Nu citiți, cum fac foarte mulți și foarte multe din tinerele muncitoare, nuvelele din volumul Întîmplări dintre amurg și noapte. D-ra Sorana Gurian, autoarea romanului de
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
mai matură, mai discretă, și să zicem, mai valoroasă. Horia Gane are o biografie neobișnuită, cu o copilărie urmărită de spectrul pogromului, se refugiază în nordul Moldovei și apoi la Bacău, lucrează ca muncitor în cadrul procesului de reeducare operat de comuniști, iar acum e pensionar la București, aproape împăcat cu lumea, și aproape senin. Cel puțin așa apare din rândurile sale confesive. Horia Gane are și vreo 12 cărți manuscris dar și o frumoasă epopee în nouă cânturi sub titlul de
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
de cercetări, ajuns în fața eternului șef de cadre, e nevoit să ofere câteve variante biografice instantanee asupra cărora revine aleatoriu, modificându-le sau completându-le după bunul plac. Intrigat de biografia schematică și ipocrit rubricizată (dar oare cum ne vroiau comuniștii?), stânjenit de tiparele rigide în care cadrele restrâng brutal vieți întregi, de statutul marginal al amănuntelor unei vieți ("copleșitoare la timpul petrecerii lor", care "conturează profilul unui om"), tânărul susține încăpățânat aceste "mici neadevăruri biografice" din nevoia de a-și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
regim, socotit nu doar nefast și nelegitim dar și nedurabil. Sunt azi publiciști (istorici nu-i pot numi) care țin să acrediteze ideea colaboraționismului prompt și masiv al intelectualității, care ar fi trecut repede, cu arme și bagaje, de partea comuniștilor aduși la putere de ocupanții eliberatori, dacă putem vorbi astfel. Nu s-a întâmplat așa. Un cercetător riguros al epocii, Vasile Igna, în Subteranele memoriei, cartea de care am amintit, preocupată de identificarea formelor de rezistență culturală anticomunistă, face următoarea
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
deschis foc asupra greviștilor, dintre care S-a făcut foarte mult caz în legătură cu această grevă în cei 50 de ani de dictatură comunistă, în timpul căreia s-au fabricat eroi falși că Vasile Roaită și prezente fictive (că cea a conducătorilor comuniști care, în realitate, la ora la care armata a deschis focul, erau deja arestați). În contrapartida, care nu dă bine în diorama idilica a interbelicului românesc. Ca si pasarelă Grivița, grevele de la uzinele cu același nume sunt un fragment din
Zbor deasupra șinelor de tren by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82363_a_83688]
-
bine mersi la căldurica, se bucură de privilegii de revoluționari...privilegii pe care poate doar 2% dintre ei le merită...În România se va simți cu adevarat Revoluția poate peste încă vreo 30, 40 de ani când vor dispărea toți comuniștii, toți cei care au trăit sub impulsul comunismului și toți cei care au adorat comunismul....până atunci...vom vedea în ce direcție o va lua dragă noastră țară:(.... Domnule Bucurenci, si eu sunt din Lerești ! Chiar dacă nu a fost o
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
în primele zile ale protestului se scanda uneori “Nu corporația face legislația” (ceea ce, să fim sobri, e o idee democratică, nu de stânga, nici de dreapta), s-a acreditat ideea că în stradă au ieșit doar stângiștii, altermondialiștii și micii comuniștii (aici faceți semnul Crucii și stuchiți de trei ori în sân). Nimic mai fals. Dacă te plimbi printre protestatari, ai să vezi că mișcarea e compusă din oameni tineri și mai puțin tineri cu idei dintre cele mai diferite, uniți
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]
-
se ascunde în spatele costumelor scumpe Da, trist să auzi așa ceva.. a avut gandul.info o campanie bună . Mereu ne surprind cu câte ceva Comunismul a fost și este ca o boală a societății umane, din păcate la noi în țară torționarii comuniști au niște pensii foarte consistente probabil este răsplată pentru crimele care le-au făcut împotriva românilor. N-am pretenția să fie pedepsiți de lege cei mai în vârstă dar măcar să nu mai primească astfel de beneficii substanțiale, pentru că nu le
Oamenii și timpurile by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82390_a_83715]