399 matches
-
în speranța că se va putea oploși și dânsul pe aici. După ce se despărți de Miron Iuga și mulțumi înduioșat lui Grigore, tânărul Herdelea dădu mâna și cu Petre: ― Rămâi sănătos și s-auzim de bine! ― Dumnezeu să vă ajute, conașule! răspunse flăcăul cu glas fierbinte. Auzind glasul străin, Nadina întoarse capul. Privirea ei curioasă se încrucișă un moment cu privirea lui strălucitoare. Mașina porni pe aleea pietruită, mergând la pas, fiindcă Grigore îi însoțea, cu capul gol. Nadina, între cei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vie toate de-a gata. Și totuși oamenii nu încap de mine și umblă să mă dea la o parte. Apoi asta-i drept, măi Chirilă? Spune tu, că ești om cu chibzuială! ― Oamenii nu s-au ridicat împotriva dumneavoastră, conașule! protestă logofătul. Dar de, boierule, nici ei n-au pământ, și de aceea se tot sfarmă să câștige. ― Nici eu nu zic să nu câștige, s-ar putea? făcu arendașul împăturindu-și la loc hârtia. Să câștige, Chirilă!... Dar tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tu ești deșteaptă și îndemînatică și ai să-mi faci un serviciu... Aristide îi explică. Fierul se încălzise. Pe masă erau întinși pantalonii alături de cârpa udă. Izgoni pe servitoarea neghioabă, să n-o vază în ochi. ― Eu am să încerc, conașule, zise Gherghina speriată și ea de cearta servitoarei. Dar nu știu dacă am să pot bine... Se apucă de lucru. Aristide, lângă ea, o privea. Trupul ei mlădios era plecat ușor peste fierul de călcat. Basmaua roșie, legată la spate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
continuând cu același glas lacom și fierbinte: ― De ce nu vrei să râzi nițel, Gherghino?... De ce te uiți așa? Nu, nu, nu vreau să te uiți așa! Îi sărută gura, ochii, obrajii. Gherghina murmură: ― De ce-ți bați joc de mine, conașule? Și simțindu-se dusă spre colțul unde văzuse canapeaua, adăugă: ― Nu vreau!... Nu vreau!... Țip!... Să știi că țip!... ― Nu fi proastă, Gherghino!... Nu, nu! bodogăni Aristide crîmpoțindu-i gura cu gura lui. Cortina căzu în ropote de aplauze. Luminile țâșniră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
săturat! FOCURILE Capitolul VII SCÎNTEIA 1 În aceeași duminică, pe la amiazi, Grigore Iuga cu Titu Herde-lea coborau în gara Burdea, unde îi aștepta brișcă galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. ― Toate bune pe aici, Ichime? întrebă Grigore. ― Deocamdată pace, conașule! zise vizitiul. Răspunsul cu "deocamdată" nu-i plăcu lui Grigore, totuși nu insistă. Destul îl plictisise călătoria cu trenul. Într-un vagon a fost numai el cu Herdelea. Celelalte, de asemenea, aproape goale. În toate gările, în schimb, vălmășag de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dată. Lui Grigore însă i se părea că în ochii lor lucește ceva deosebit și că toată înfățișarea lor ar fi mai dârză. După ce ieșiră din Lespezi, întrebă deodată pe vizitiu: ― Cu muncile cum mai stați, Ichime? ― Apoi stăm bine, conașule, că nici nu le-am început! răspunse vizitiul cu o șovăire. Și vremea a fost rea, c-a tot plouat, și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli... ― A, nici învoielile nu le-ați făcut? zise Grigore. ― Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le-am început! răspunse vizitiul cu o șovăire. Și vremea a fost rea, c-a tot plouat, și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli... ― A, nici învoielile nu le-ați făcut? zise Grigore. ― Nu le-am făcut, conașule, că oamenii se codesc și tărăgănesc, că pe aici a venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala... În Amara, în jurul cârciumii lui Busuioc, era mai multă lume ca de obicei. Ichim spuse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ar fi fost în stare să sară în foc pentru el. Bâlbâi încurcat: ― De, coane Grigoriță, ne-am luat și noi după alții, că învoielile vechi au fost prea grele și nu putem trăi... Moș Lupule, ia spune matale conașului, că ești mai bun de gură și mai bătrîn! ― Spune, moș Lupule, să te-auzim! îl îndemnă și Grigore cu o curiozitate prietenoasă. ― Apoi, conașule, unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a mânat mintea și simțirea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
învoielile vechi au fost prea grele și nu putem trăi... Moș Lupule, ia spune matale conașului, că ești mai bun de gură și mai bătrîn! ― Spune, moș Lupule, să te-auzim! îl îndemnă și Grigore cu o curiozitate prietenoasă. ― Apoi, conașule, unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a mânat mintea și simțirea pe fiecare! făcu Lupu Chirițoiu tărăgănat. Da oamenii o duc tare greu, conașule, credeți-ne și pe noi! Eu sunt bătrân și cine știe de-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să te-auzim! îl îndemnă și Grigore cu o curiozitate prietenoasă. ― Apoi, conașule, unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a mânat mintea și simțirea pe fiecare! făcu Lupu Chirițoiu tărăgănat. Da oamenii o duc tare greu, conașule, credeți-ne și pe noi! Eu sunt bătrân și cine știe de-oi mai apuca Crăciunul, dar mergem din rău în mai rău. Eram flăcău pe vremea bunicului matale, coane Grigoriță, și știu ce a fost. Era uite-așa ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bătrânul era în același loc, ca un stâlp înfipt în pământ... În dreptul cârciumii, țăranii stăteau ca și ieri, parcă nici nu s-ar mai fi mișcat de acolo. ― Ce mai așteaptă oamenii, Ichime? zise Grigore. ― Parcă ei știu ce așteaptă, conașule? bolborosi vizitiul. Uite-așa, ca proștii... Titu Herdelea se simțea de prisos, cum se simțise toată vremea. Se bucura că pleacă mai repede. I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. 2 ― Oare de ce-o fi plecând așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trăsură, printre bagaje, arendașul mai spuse vătășelului: ― Așa, Lazăre... Cred că ne-am înțeles?... Să ai grijă de toate și să nu cumva să-mi lași casa singură, să te duci la cârciumă sau după alte parascovenii... ― Vai de mine, conașule, se poate? protestă Odudie. Nu mă cunoașteți dumneavoastră? ― Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise Cosma Buruiană, urcîndu-se și el sus pe capră, lângă vizitiu. ― Am înțeles, conașule! făcu vătășelul plecat, adăugând după o clipă, nedumerit: Iertați că vă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te duci la cârciumă sau după alte parascovenii... ― Vai de mine, conașule, se poate? protestă Odudie. Nu mă cunoașteți dumneavoastră? ― Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise Cosma Buruiană, urcîndu-se și el sus pe capră, lângă vizitiu. ― Am înțeles, conașule! făcu vătășelul plecat, adăugând după o clipă, nedumerit: Iertați că vă întreb, conașule, dar ca să știu pentru... Dumneavoastră adică nu vă mai întoarceți? ― Ce vorbă-i asta, Lazăre? strigă arendașul. Cum să nu mă mai întorc? De ce să nu mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate? protestă Odudie. Nu mă cunoașteți dumneavoastră? ― Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise Cosma Buruiană, urcîndu-se și el sus pe capră, lângă vizitiu. ― Am înțeles, conașule! făcu vătășelul plecat, adăugând după o clipă, nedumerit: Iertați că vă întreb, conașule, dar ca să știu pentru... Dumneavoastră adică nu vă mai întoarceți? ― Ce vorbă-i asta, Lazăre? strigă arendașul. Cum să nu mă mai întorc? De ce să nu mă întorc?... I-auzi vorbă! O să-mi las eu averea vraiște? Și ce, e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sta, și spune boierului să iasă până afară, c-a venit satul! ― Iacă mă duc, mă duc! bolborosi Leonte Bumbu, dezmeticindu-se și repezindu-se în casă. Bătu la ușa bătrânului Miron și, fără a mai aștepta răspuns, intră: ― Poftiți, conașule, c-a venit satul! Miron Iuga se întoarse, parcă vestea I-ar fi surprins, cu toate că de câteva minute auzea de afară murmurul de oameni din ce în ce mai neliniștitor. Se uită un moment în ochii logofătului: ― Bine, Leonte!... Să mergem să vedem ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și-o potrivi bine pe cap și păși spre ușă. Bumbu îl opri o clipă, apucă din cuierul de lângă ușă o haină scurtă de piele căptușită cu blană și i-o ținu s-o îmbrace, bâiguind supus: ― E cam răcoare, conașule, și puteți răci dacă... ― Ce dracu mă mai întorseși din cale! mormăi Miron, îmbrăcînd totuși haina și încheind cu atenție toți nasturii, parc-ar fi plecat la drum lung. Isbășescu, stană de piatră lângă fereastră, nu se clintise nici când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de, Cristache, dacă nu m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au luat-o razna și s-au făcut mai deștepți până ce au aflat ce-au căutat... Acu numai conașul Grigoriță să se milostivească și să-i scape cum l-a scăpat și pe dom' Nică. ― Da pagubele oare ni le plătește sau o să ne alegem cu nimic? continua Cristea Busuioc care se înscrisese și aici, și la Pitești, sperând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nică. ― Da pagubele oare ni le plătește sau o să ne alegem cu nimic? continua Cristea Busuioc care se înscrisese și aici, și la Pitești, sperând astfel să se aleagă cu un câștig bun pe urma suferințelor sale. ― Apoi tot la conașul Grigoriță e nădejdea! zicea Pravilă. D-aci încolo numai bunătatea dumnealui mai poate să ne ajute... La cancelarie trebăluia secretarul Dimitrescu, copleșit de hârțoage, căci primarul era când la postul de jandarmi, când la curte. Plutonierul Boiangiu ar fi ținut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un fragment dintr-o amintire a lui Șerban Cioculescu despre E. Lovinescu: „în dimineața morții, la 15 iulie 1943, a cerut fetei din casă, Stanei, să ridice storurile. Apoi a întrebat-o cît e ceasul. E ora 9 1/2, conașule. Cum 9 1/2? Nu vezi că e întuneric?” Cine a citit Agendele literare ale criticului nu se poate să nu fi remarcat frecvența, în ultimii săi ani de viață, a unor însemnări izbitor de asemănătoare cu unele din versurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
reușită un personaj se numea Ventureanu; forma Venturiano ar putea urma un model italian dar poate fi și un derivat de la numele de origine grecească Ventura răspîndit în epocă. Conul Leonida sugerează o continuitate ciudată între mica boierime românească (conul, conașul) și mica burghezie iar contrastul dintre decrepitudinea pensionarului și numele eroului grec Leonida e pentru efect comic dar ilustrează și un fapt istoric împămîntenirea alogenilor; Coana Efimița este cea care îl aprobă admirativ, eufemizînd relaționarea verbală, dependentă fiind, în postura
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Ne luăm, fiecare, rămas bun de la... Fifi Zburătoru'. Numai momîia nu. Ba da! Brusc, i se adresează: drum bun și să reveniți ca să vedeți cum s-a rezolvat murdara afacere Țigareta 2. Bună și momîia, nu? Aud din spate: Hei, conașule! Nu mă-ntorc: bănuiesc, cu ochiul pineal, neamu'. Iar: hei, conașule! Și simt lipăitul pașilor desculți tot mai aproape. Nu mă-ntorc. Din ce în ce mai agresiv: hei, conașule! Cînd să urc treptele de la Galeria Dominus, să scap, aud glasul mînios-exasperat al țigăncii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ba da! Brusc, i se adresează: drum bun și să reveniți ca să vedeți cum s-a rezolvat murdara afacere Țigareta 2. Bună și momîia, nu? Aud din spate: Hei, conașule! Nu mă-ntorc: bănuiesc, cu ochiul pineal, neamu'. Iar: hei, conașule! Și simt lipăitul pașilor desculți tot mai aproape. Nu mă-ntorc. Din ce în ce mai agresiv: hei, conașule! Cînd să urc treptele de la Galeria Dominus, să scap, aud glasul mînios-exasperat al țigăncii: hei, colega! Mai peste tot, la intrarea în impozantele edificii, tîrtani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a rezolvat murdara afacere Țigareta 2. Bună și momîia, nu? Aud din spate: Hei, conașule! Nu mă-ntorc: bănuiesc, cu ochiul pineal, neamu'. Iar: hei, conașule! Și simt lipăitul pașilor desculți tot mai aproape. Nu mă-ntorc. Din ce în ce mai agresiv: hei, conașule! Cînd să urc treptele de la Galeria Dominus, să scap, aud glasul mînios-exasperat al țigăncii: hei, colega! Mai peste tot, la intrarea în impozantele edificii, tîrtani, vorba Chiriței, tîrtani bruneți, cu mîinile-n buzunare. Vreau doar să revăd somptuosul hol al Casei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al magnatului omnipotent din Ultima oră, fac din ministrul Brănescu o marionetă dizgrațioasă, un "rinocer" afundat fără pic de demnitate în mocirla compromisurilor. În schimb, grăjdarul Brană, devenit domnul Brănescu "milostivul" și ajuns ministru prin șantajele manevrate din culise de "conașul Valentin", servește drept paravan pentru scopul altruist al lui Pamfil, de distrugere din temelii a întregii șandramale politicianiste. Pe acest considerent, descoperim în Pamfil un personaj fără corespondent în dramaturgia caragialiană și în cea care are ca temă centrală politica
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]