564 matches
-
am crezut într-un fel de miracol: nu numai că Vlad ieșea din pușcărie, dar mai eram și invitați să ne facem formalitățile de plecare! Plecarea era un lucru excepțional la începutul anilor ’60, când România prezenta imaginea unei lumi concentraționare, a unei țări complet ferecate. Singurii care plecau în vremea aceea erau persoanele oficiale, agenții regimului și emigranții evrei. În realitate, ceea ce ni se întâmpla ținea cu adevărat de o intervenție extraordinară a destinului în viețile noastre, datorită acelei rude
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nou, ceva nemaivăzut pentru mine, ceva necunoscut, surprins pe viu. Noi, femeile, așezate pe jos lângă traistele noastre, priveam buimace la defilarea deținuților ce treceau la câțiva metri de noi. Descopeream astfel, fără să știm, realitatea de neînchipuit a universului concentraționar. Așa se face că, în ziua aceea, la capătul călătoriei cu trenul de la București la Poarta Albă, femeile acelea și cu mine am cunoscut un lucru nebănuit încă pe pământul României, țara pe care o cunoscusem până atunci. Mai târziu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
produselor agricole), totul fusese cedat sovieticilor de către comuniștii români pe care-i puseseră la conducere; ca să nu mai vorbim de întreținerea armatei sovietice staționate pe teritoriul românesc, până în 1958. Minciună, justiția adusă poporului de un regim instalat pe un sistem concentraționar - încă necunoscut în România - care a trimis în lagăre și închisori o jumătate de milion de persoane, din toate straturile populației și în care mii de țărani au pierit în vremea colectivizării. Patruzeci și cinci de ani de minciună au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un cuvânt, identitatea etnospirituală și religioasă românească'. Cei doi cred că se urmărea distrugerea 'genului românesc și creștin de existență' și schimbarea eului. Totuși, autorii adaugă că procesul n-a reușit să distrugă identitatea etno-religioasă a nici unui lider al comunității concentraționare: ' Fenomenul a reușit, probabil, la marginea acestei comunități, dar nici acolo definitiv și complet', făcând apoi o interesantă paralelă: 'Este de notat că sistemul hedonist occidental și sistemul totalitar răsăritean au avut o țintă comună: alungarea religiei din om, anihilarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
către grotesc și monstruos: „Amănuntele se substituiau întregului, încet, încet, mintea îi lucra meticulos ca un animal care-și mestecă prada” (Proză cu amănuntul). Mai puțin distilată estetic este piesa de teatru Nuntă la parter (2003), o parabolă a universului concentraționar coagulată în jurul crizei identității. Deși ireproșabil sub aspect tehnic - prin proliferarea și uzurparea identităților personajelor, dezagregarea limbajului și simetria dintre spațiul cazon și spațiul clinic -, aici textul dezvăluie o neinspirată intenție demonstrativă. SCRIERI: Muchii, Iași, 1996; Cheta la flegmă, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
RL, 1992, 9; Mircea Zaciu, Exilul și împărăția... cerurilor, F, 1992, 9; Cristea, A scrie, 42-45; Geo Șerban, Ion Caraion - la țărmul eternității, RL, 1993, 4; Gh. Grigurcu, Postumele lui Ion Caraion, VR, 1993, 2-3; Ion Bălu, Coborârea în universul concentraționar, ST, 1993, 5; Ioana Pârvulescu, Ultima încercare, RL, 1994, 16; Negoițescu, Scriitori contemporani, 76-79; Simuț, Incursiuni, 250-259; Constantin, Complicitatea, 87-90; Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 129-141; Alex. Ștefănescu, Un kamikaze al poeziei, RL, 1995, 35; Geo Șerban, Caraion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
aflau printre cei vii. Ei fuseseră executați, cei mai mulți prin împușcare, alții prin lipsa rezistenței la chinurile fizice la care fuseseră supuși în timpul anchetelor, între zidurile reci de pușcărie. Deși prietenii, cunoscuții pe care-i întâlnea după liberarea sa din spațiul concentraționar în care fusese torționat vreme de șapte ani, încercau să-l atragă în discuții, el prefera să tacă, sau răspundea laconic, aproape niciodată la subiect. Aparent, Remus se consolase în muțenia lui, în ciuda tot răului pe care omenirea i-l
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai întâi pe calea undelor, apoi Virgil Ierunca a readus-o în conștiințe prin lucrarea sa, Fenomenul Pitești. Cartea trece însă dincolo de ceea ce s-a numit „fenomenul Pitești”, experiența (in)umană trăită acolo de mii de tineri radiografiind întregul sistem concentraționar comunist din România, ca și din lagărul comunist în genere. Ea aduce totodată în prim-plan un element inedit, ce o singularizează între mărturiile despre gulag de pretutindeni: anume ruinarea sufletului deținutului (nu neapărat nimicirea lui fizică), spre a putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
persoanele deportate, viața într-o nouă colectivitate organizată poate compensa într-o oarecare măsură despărțirea de familie și de țară. Dar la această separare se adaugă torturile fizice, foamea, condițiile de viață deosebit de grele, subnutriția, presiunile psihice legate de universul concentraționar, nesiguranța destinului personal. Pentru populația civilă, războiul este cauza dezorganizărilor sociale și familiale, a incertitudinii viitorului, a instabilității economice, a deteriorării locuințelor și transportului, a alarmelor aeriene repetate, a bombardamentelor, a ocupației militare străine etc. Indiferent de categoria de populație
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
paginii, în dreptul unor acuzații dintre cele mai compromițătoare și fanteziste. Se pune mai ales problema credibilității acestor „mărturisiri” autoacuzatoare. Volumul Lidiei Ionescu Stăniloae ne permite să coroborăm informațiile și surprinde drama unei familii care își pierde un membru în universul concentraționar și este părăsită de unii apropiați (pp. 257 și urm.). Câteodată sensul unor afirmații este neclar sau nu poate fi decriptat. Vorbind despre șicanele la care a fost supus la Institutul Teologic din Sibiu nepotul profesorului Dumitru Stăniloae (Dumitraș), Lidia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
resentimentul. La începuturile regimului comunist „vinovăția” victimelor era prestabilită. Dreptul penal în vigoare în România veche a fost abandonat, adoptându-se în schimb cel sovietic, în care autoacuzarea juca un rol foarte important. Apărarea putea solicita, practic, doar clemență. Sistemul concentraționar românesc cuprindea la începutul deceniului cinci 75 de penitenciare și lagăre de muncă. Se conturase o specializare a locurilor de detenție. închisoarea de la Sighet a ajuns cunoscută ca fiind a „demnitarilor”, deoarece acolo au fost încarcerați preponderent foști prim-miniștri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
croit independent destinul în conformitate cu obiectivele sale strict determinate și aspirațiile proprii este reflectat de cazul tehnocratului. în contratimp cu aceste dovezi de adaptare la mediu este povestea lui Horia Homănă, tipul inadaptatului și revoltatului social, care ne informează despre universul concentraționar comunist de la Gherla, comportamentul torționarilor, solidaritatea victimelor, comunicarea orală și transmiterea culturii interzise prin memorie, de la gură la ureche prin traseul gândului, metodele de rezistență, continuarea hărțuielii după eliberare. Lupta pentru apărarea credinței proprii, ce i-a marcat viața, relația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
află într-o rivalitate teribilă cu așa-zisele noi puteri emergente, din Asia în particular. Noul tip de management arată ca atacul dezlănțuit al unei haite de lupi, care are o ierarhie "naturală" și atacă împreună. 4.5.2. Univers concentraționar Strategiile firmelor transnaționale variază după epocă și mediu, depinzînd și de mărimea intreprinderii. În ultimele decenii, am asistat la o adevărată furie a fuziunilor, la formarea de mari conglomerate, apoi economia s-a financiarizat, iar mutațiile de pe piețe s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
4.4.3. Întreprinderea globală înlocuiește Statul ? 158 4.4.4. Statul rezistent 163 4.4.5. Spre o nouă dinamică Stat-întreprindere 166 4.5. ÎNTREPRINDEREA GLOBALĂ 168 4.5.1. Firmele și reconfigurarea lumii 168 4.5.2. Univers concentraționar 169 4.5.3. Anticipare și permanentă adaptare 170 4.5.4. Reinventarea competențelor-cheie 171 4.5.5. Strategii spațiale ierarhizate 172 4.5.6. Compartimentarea sistemelor spațiale 173 4.5.7. Constrîngerile locale 175 4.6. GEOECONOMIA REGIUNILOR 176
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de drept comun - deținut politic. Nu e însă vorba de o confuzie absurdă, care să confere cărții dimensiuni kafkiene, pentru că scopul lui G., așa cum se va vădi odată cu Gherla (apărut la Paris în 1976), este tocmai abordarea literară a universului concentraționar. „Alunecarea” către dimensiunea politică a problematicii închisorii este una atent studiată și ea corespunde atitudinii inițial precaute a prozatorului, care intenționa, în momentul scrierii operei, să o publice în țară. Adevărata miză a romanului este însă suficient de limpede conturată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
negativ al antitezei morale fiind configurat în spațiul mișcării legionare. În forma convenției „romanul unei singure zile”, A treia zi prinde într-un dispozitiv centrifug episoade din timpul rebeliunii. În Spitalul instituția corespunzătoare titlului oferă prin definiție un spațiu închis, „concentraționar”, al alienării prin reprimare și uniformizare, iar referințele la Franz Kafka sunt de ordinul evidenței și inevitabile. Ficțiunea propriu-zisă confirmă aceste date într-o măsură mult mai acută decât le generează. Alegerea provinciei ca spațiu-cadru poate fi speculată ca fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
dar nu maladiv, iar în conjunctura creată, cînd probabil fie a fost amenințat cu șantajul, fie obligat să facă ceva în care nu credea, a avut un proces intens de conștiință și a răbufnit, hotărînd să se elibereze din universul concentraționar în care intrase, asumîndu-și însă toate responsabilitățile gestului, ba chiar cerînd să fie judecat. Nu am sesizat, cum spun unii, probleme psihice sau accese misticoide. Referirea la "Dreptul Judecător" s-a făcut decent și cît se poate de discret. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în cîteva rînduri, la faimoasa parabolă orwelliană, dar interac țiunea genuină dintre cele două narațiuni se petrece pe un palier mai degrabă metatextual. E vorba despre planul semnificației ultime din alegoria lui Haruki Murakami. Orwell, se știe, imaginează un univers concentraționar, unde maleficul Big Brother controlează tiranic destinele tuturor. Aparent, în 19Q4, un astfel de control psihedelic lipsește. Lipsește și cea mai neînsemnată aluzie la sistemul totalitar, anihilat dictatorial. Sîntem confruntați, dimpotri vă, cu imaginea societății nipone contemporane, cu între gul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acest context, scriitorul. El e manipulatorul unor destine, autoritatea "din umbră" care "face" și "desface" nu doar literatura, ci și viața. Big Brother îmbracă, în romanul lui Murakami, redingota prozatorului tipic, din orice timp și din orice spațiu. Universul său "concentraționar" iese din magma textuală, acoperind treptat și aici avem contribuția ideologică fină a autorului japonez! intervalul existențial. 19Q4 "plasează" o asemenea temă sofisticată, cum spuneam, pe fundalul dinamic al unui thriller psihologic, cu excelente incursiuni metodologice în literatura politică sau
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
față de limba franceză, "joaca" cu textele lui Caragiale se proiectează în viitor și prinde conturul dorit: familiarizarea cititorilor francezi cu literatura română. Lucrul la romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu îl începe în octombrie 1948, intuind impactul subiectului: războiul și universul concentraționar. Personajul Johann Moritz este pus în situații limită, absurde, pe care le înfruntă cu mult calm, fără revoltă. Latura cea mai evidentă a romanului constă în denunțarea absurdului provocat de război. Viitorul îl așează pe C.V.Gheorghiu pe lista celor
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
provocat de război. Viitorul îl așează pe C.V.Gheorghiu pe lista celor cu care Monica Lovinescu regretă că a colaborat: "la Paris, în 1950, C.V Gheorghiu este cel mai celebru scriitor din Estul Europei și victima emblematică a universului concentraționar când în realitate el fusese închis în lagăr de americani ca fost diplomat "fascist""405. Marin Preda, într-o pagină din Viața ca o pradă, scrie despre Ora 25 că este o calamitate și se întreabă cum de o carte
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
unul dintre cei mai mari duhovnici ai Bisericii Ortodoxe Române contemporane). În concluzie am putea spune că, fie că prezintă aspecte ale vieții de celulă ori ale vieții într-o societate ce îngrădea libertatea omului (ale vieții într-un univers concentraționar societatea românească comunistă), fie că se refră la aspecte ale devenirii sale religioase ori la aspecte ale relațiilor dintre intelectualii vremii, Jurnalul lui Steinhardt are și o dimensiune documentară destul de importantă. El este însă mai mult decât un simplu document
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
slujitorilor regimului și plicticoase. Cine citește Jurnalul doar pentru a se informa, s-ar putea să nu fie pe deplin mulțumit; cine-l citește însă, printre altele, și pentru a pătrunde cât mai profund în spiritul epocii, în spiritul universului concentraționar, s-ar putea să aibă o revelație. Este de altfel meritul lui Steinhardt de a fi știut să prezinte lucrurile într-un mod veridic și, în același timp, atrăgător. Ca o concluzie a acestui capitol am putea spune că e
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
măreție a arhimandritului Ghiuș". Toată această înșiruire pare o proiecție virtuală a unei lumi ideale. Și totuși e o consemnare reală a unor atitudini inimaginabile până și într-o societate normală și sănătoasă, cu atât mai puțin într-un univers concentraționar. Este reacția demnă la suferință, cu obârșie în autentica învățătură creștină. Doar așa putem explica de unde atâta iubire, solidaritate, spirit de sacrificiu, frumusețe a sentimentelor, smerenie, demnitate, ale unor oameni, care reușesc să transforme suferința în izvor de aspirație spre
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
îi formează pe viitorii săi mesageri". Ce altceva sunt Wurmbrand și cei asemeni lui, dacă nu niște mesageri ai mesajului creștin. Închisorile comuniste au fost pline de astfel de viitori mesageri. Ceea ce le dă lor forța rezistenței în fața unui sistem concentraționar de o duritate inumană e tăria credinței în Dumnezeu. Deși iconoclast, eretic pe alocuri (din punct de vedere strict dogmatic) pastor luteran care face elogiul Maicii Domnului și "rostește" predica Rugăciune pentru cei morți -, deși având uneori mesaje contradictorii, prin
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]