8,042 matches
-
îndeajuns de emancipată de sub povara ideologică pe care a suportat-o preț de două decenii (nu unul singur, "obsedant", cum a pretins un cunoscut romancier!), era înclinată a aplica unei poezii mai elaborate "unele calificative riscante, precum: "o lirică uscată, conceptuală, lipsită de inefabil etc.", autorul Omului cu compasul își precizează poziția în formule peste care nu s-ar putea trece lesnicios: "în 1966, Ștefan Augustin Doinaș dezvolta unele nuanțate reflecții asupra poeziei în general, în revista "Familia" din Oradea: ŤPoezia
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
comunismului și cea a nazismului nu e o simplă polemică, căci lupta aceasta, deși postumă, are o miză antumă. Dacă compararea lor s-ar fi redus la o simplă dezbatere teoretică, adică la polemici de nuanțe, subtilități terminologice și definiții conceptuale, atunci intensitatea ei s-ar fi stins de mult și nimeni nu ar mai fi stat astăzi să-i dea vreo atenție. În realitate, în spatele polemicii teoretice se ascund uriașe și nedomolite orgolii naționale, etnice și religioase. Aici e pragul
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
discursului, de monotonie provocată de reiterarea oarecum mecanică a procedeelor retorice utilizate pentru relativa structurare a textului. (...) superficialitatea punerii în ecuație a unor elemente (de tipul catahrezei, al metaforelor in presentia) ori imperfecta "masacrare" a câte unui schelet descriptiv sau conceptual în jocul imaginilor..." (p. 305). Volumul lui Ion Pop A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei este o lectură obligatorie pentru cei preocupați de studierea operei unuia dintre importanții poeți ai avangardei românești și un model de
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
pentru a nu fi victime ale unei false noutăți. în oricare dintre variantele ei, cea a lui Charles Sanders Peirce (pentru a ne referi la cea mai importantă) sau cea a lui Algirdas Greimas, semiotica și-a creat un aparat conceptual și o terminologie care pretind o inițiere prealabilă; dar, așa cum arborarea de semne și termeni din matematică nu exprimă totdeauna o autentică gândire matematică, tot așa nici folosirea jargonului semiotic nu se asociază totdeauna cu o procedare semiotică interesantă. Congresul
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
o cale de acces către substanța unui proiect și către unul dintre nivelurile de interpretare a lucrărilor. Pentru că Gheorghe Marcu, spre deosebire de colegii săi de generație și de colegii săi în general, urmărește, în afara discursului plastic propriu-zis, și o anume ordine conceptuală care în mod imperativ cere o desfășurare epică. Și titlul expoziției este, în acest caz, tocmai sinteza severă a unei fabulații ideatice mereu prezente în vecinătatea formelor. De fapt, întreaga expunere nici nu era o însumare de lucrări individualizate, cu
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
larg al figurativismului mediteraneean. Panourile din lemn, prin forma lor consacrată, polemizează nemijlocit cu viziunile arhaizant-etnografice și, prin repetiție, glosează pe marginea reprezentărilor serialiste, WC-urile reactualizează momentul dadaist și, în special, resemantizările de tip Duchamp, cu întreaga lor încărcătură conceptuală și cu toate pornirile anticalofile, după cum mucurile de țigară, prin deriziunea implicită, aduc din nou în discuție esteticile poveriste. Dintr-o altă perspectivă, aceleași lucrări refac traseul mare al tehnicilor sculpturii. Modelajul se întîlnește cu asamblarea, iar colajul cu cioplirea
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
fundamentală - atât de profundă încât de obicei nici nu o explicităm: anume că societatea românească (actuală) nu are proprietatea de a fi excepțională, de a fi prin natura sa diferită de alte societăți contemporane; de unde decurge faptul că teorii, cadre conceptuale produse în alte contexte sociale, politice ori culturale pot fi în mod îndreptățit aplicate aici , chiar dacă procesul de „aplicare” poate fi uneori dificil și complicat. Cel de-al doilea tip de utilizare importantă a cadrului ostromian de analiză este ceva
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
de-al doilea tip de utilizare importantă a cadrului ostromian de analiză este ceva mai sofisticat. El constă în raportarea acestui cadru nu la un set de fapte, prin intermediul modelelor pe care le putem construi, ci la un alt cadru conceptual. Am avea de a face în aceste cazuri cu metautilizări ale cadrului de analiză ostromian. În acest volum, cadrul conceptual alternativ pe care îl vom avea în vedere și la care se va face raportarea este cel construit de H.H.
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
acestui cadru nu la un set de fapte, prin intermediul modelelor pe care le putem construi, ci la un alt cadru conceptual. Am avea de a face în aceste cazuri cu metautilizări ale cadrului de analiză ostromian. În acest volum, cadrul conceptual alternativ pe care îl vom avea în vedere și la care se va face raportarea este cel construit de H.H. Stahl (1998), cu scopul de a oferi o înțelegere a modului în care au fost guvernate în mod tradițional satele
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
date, coroborate cu altele disponibile, permit crearea unei imagini a evoluției aranjamentelor instituționale tradiționale din acea zonă, în prima parte a secolului XX, în perioada socialistă, precum și până în anii recenți. Fie că încercăm să reinterpretăm vechile date într-un cadru conceptual nou, fie că facem apel la noi informații, situația în care ne găsim este extrem de provocatoare. În esență, întrebarea e următoarea: dacă ne așezăm în cadrul de analiză de tip ostromian, cum pot fi evaluate aranjamentele instituționale tradiționale românești, dezvoltate pentru
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
prea tare: în analiza lui Stahl nu este nevoie să fie prezumate drepturi. Cred că interpretarea în perspectivă ostromiană a analizelor lui Stahl nu solicită un apel la drepturi și permite înțelegerea modului în care obștile funcționau într-un cadru conceptual în care ne raportăm doar la constrângerile determinate de diversele reguli în funcțiune; chiar dacă apelul la reguli înseamnă să admitem existența obligațiilor ori a datoriilor, nu implică în mod necesar și admiterea drepturilor. Interludiu: despre ubicuitatea bunurilor comune Două caracteristici
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
ai marginalității intolerante, încrâncenate în ofensiva contra Europeanului-alb-mort și transformând ideea de diversitate culturală într-o armă a discriminării inverse. Nu mă pot abține să nu adaug că focul frustrațiilor și al resentimentelor acute a fost alimentat abundent de combustibil conceptual european, oferit de prozeliții diferirii și ai heteroglosiei agonice, retranșați pe linia teoretică fortificată Derrida-Bahtin". Pasajul citat este revelator (și nu e singurul) și pentru atitudinea critică a Monicăi Spiridon față de tabăra deconstruc-ționiștilor, care și-au ascuns pretențiile hegemonice asupra
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
strictețe la nivelul epidermic al design-ului, ci continuă filigranat și repetitiv în morfologia argumentării din fiecare eseu în parte. Și - desigur - nu în mai mică măsură, a întregului. Care e, luată la rece, relevanța interpretativă și care e acoperirea conceptuală a unei formulări de tipul celei alese de Băicuș ca titlu? De unde asemenea esențe înfricoșătoare în opera și în viața de zi cu zi a unui autor? Oricare ar fi el, Kafka sau Kierkegaard, Walt Whitman sau Jorge Luis Borges
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
Arcimboldo a intrat într-un nou ciclu sub identitatea lui Ion Gheorghiu. Pentru că Gheorghiu nu doar îl decodifică plastic pe Arcimboldo, ci îi și prelungește viziunea și ridică vălul infinitelor sale precauții. El deconspiră faptul că în spatele întregului eșafodaj ceremonial, conceptual și lingvistic se găsește, în deplinătatea sa, Pictorul. Urmărind o schemă simplă și, inevitabil, simplificatoare, ar putea fi sugerate trei momente ale intervenției în imaginarul arcimboldesc și în mecanismul intim al construcției formelor sale plastice. Ele sunt: 1. denarativizarea, 2
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
ne lipsește însă e tocmai gustul ei. Aproape că am ajuns să vorbim despre ea ca despre o relicvă sentimentală, desuetă și uzată moral, a cărei ipostază vie și firească a fost omorîtă de-a lungul timpului de excesul analizei conceptuale. Iar dacă fericirea nu e o chestiune de pregătire disciplinară, nu mai rămîne decît să fie una de umoare temperamentală. Fericiți nu sunt cei care știu multe despre fericire, ci cei care au acea natură privilegiată care să le dea
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
tot așa funcția fericirii poate fi stilizată și nuanțată printr-o prelucrare doctrinară a organului ei. Teoria nu poate avea un efect de stilizare decît acolo unde există condițiile premergătoare aplicării ei, iar acolo unde aceste condiții chiar există, distincțiile conceptuale pot deschide ochii asupra unor nuanțe pe care simpla posedare a unei aptitudini hedoniste nu ți le poate da. Iată de ce o carte avînd ca temă fericirea și concepțiile pe care oamenii le-au avut de-a lungul timpului despre
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
viața trebuie să fie explicată pe baza ei însăși - acesta e marele principiu care-i leagă pe acești filosofi de experiența lumii și de poezie". O remarcă de bun-simț, dar care s-a izbit de orgoliul unui discurs filosofic pur conceptual, mînat de un ideal de abstragere supremă, ce suspecta sugestia limbajului literar de impuritate. Pentru Heidegger, autorul Voinței de putere e un gînditor metafizic care plasează chiar în centrul preocupării sale problema cea mai veche și cea mai semnificativă a
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
de tip baroc ar putea fi considerat dualismul său de fond, tensiunea produsă de o serie de antiteze ireductibile precum cele dintre viață și spirit, dintre viu și artificial, dintre ascetism și laicitate, dintre spiritualism și senzualism, dintre intuitiv și conceptual ș.a. Așadar o neîmpăcare perpetuă, o obstaculare a unității care servește incontestabil creația, generînd un joc de ipoteze corective ce intră în substanța acesteia. O astfel de incapacitate de a concilia principiile exprimă natura mecanismelor sufletești ambivalente ale artistului, modul
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
noii proprietari ai spitalelor vor avea tot interesul să curme practicile care au slăbit sistemul sanitar până de curând (fraudă, risipă de resurse, achizițiile necontrolate, plățile informale, incompetență profesională, etc.) și să contracteze cât mai multe surse de finanțare private. Conceptual cel putin pare o situație în care toată lumea câștiga. Statul nu va mai fi acuzat că este un administrator prost al spitalelor și va putea să investească surplusul de bani pentru prevenție. Conducerile și personalul spitalelor nu vor mai fi
Propunere șoc: Dați spitalele medicilor! Privatizare prin metoda MEBO by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80302_a_81627]
-
din această lume unde se poate vorbi cu sens despre infinit este matematica. Pentru celelalte domenii - artistic, speculativ sau teologic - infinitul nu este decît un prilej de exersare a unei îndemînări retorice sau un pretext de exhibare a unor acrobații conceptuale. În cazul lor, infinitul sugerează ceva și nu desemnează nimic. Neîndoielnic, retorica pusă în joc poate fi de o solemnitate a cărei melodie să atingă treapta degustării estetice sau chiar pragul înfiorării religioase, dar pînă la urmă retorica își va
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
toate aceste demersuri duse onest la bun sfârșit, imaginea lui Emil Cioran ridică probleme infinit mai subtile. De la bibliografia de prim raft până la controversatele simpatii politice de primă tinerețe. Sau de la voluntara plasare în afara literaturii a acestui autor până la instrumentarul conceptual care, inexistent fiind în stare pură, trebuie - cel puțin - adecvat situației. În plus, în cazul lui Cioran, stilist contradictoriu, tentația comentariului lipit de text e, la un nivel de lectură primar, aproape imposibil de reprimat. Puțini sunt cei care s-
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
Rodica Zafiu Există, în discursul politic actual, mai multe categorii de metafore, diferite în funcție de gradul lor de clișeizare, de specificitate politică, în funcție de registrul stilistic căruia îi aparțin. Cele mai interesante sînt, desigur, cele prin care se poate identifica un sistem conceptual, ideologic, o anume viziune asupra realității politice. E, de pildă, semnificativă ideologic asocierea libertății cu metafore ale bolii ("ne-am aflat adesea în fața unor intoxicații cu libertate care au îmbolnăvit nu puțini români" (Discurs în Parlamentul României, cu ocazia Sesiunii
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
continentului", P 2006; Nu am avut șansa unei revoluții de catifea", ibid.). Metaforele clișeizate și pur ornamentale riscă adesea să intre în coliziune, din cauza contradicției logice care se stabilește între ele ("purtînd germenii unei viitoare construcții", P 2005). În afara metaforelor conceptuale, prezente în orice tip de discurs, limbajul politic românesc - în special cel parlamentar - alunecă uneori în acumulări metaforice, pur afective, urmînd modele poetice destul de distonante, nepotrivite cu contextul: "În fiecare iarnă fulgii imaculați care se aștern peste mormintele acestor fii
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale. Singurul domeniu în care postmodernismul a avut efecte pe termen lung, de ordin conceptual și retoric, este cel al criticii. Și e firesc să fie așa, deoarece, lăsând deoparte inserarea comentatorului în propriul text și tonul său adesea ghiduș, conștiința culturală și achizițiile teoretice ale "optzeciștilor" noștri sunt de admirat și valorificat. Trebuie însă
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
06.90, 1); Din această junglă a presei a izbucnit valul de violență abătut în cursul zilei de 13 iunie peste București" (Adevărul, 14.6.1990); "O violență deșănțată prezidează abil tirania electorală" (Adevărul, 8.4.1990,1) etc. Sistemul conceptual revelat de metafore transpune violența în rândul fenomenelor naturale, primare: "Violența (...) licărește amenințător ca un joc în așteptarea curentului de aer care să stârnească vâlvătaia..." (Adevărul, 4.12.1990, 5). Ea reprezintă răul absolut, anormalitatea - fapt ce revine la a
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]