554 matches
-
mod care nu se conformează normei colectivității. Marginalizarea este procesul, determinat de factori multipli, care Îl conduce pe individ, În mod involuntar, Înspre marginalitate. Totuși, dacă dorim să studiem marginalitatea, trebuie să ținem minte că acest fenomen n-a fost conceptualizat separat și că, prin urmare, este necesar să facem apel la o serie de concepte Învecinate, mai clar definite. Un concept imprecis definit Printre numeroasele conotații ale cuvintelor marjă, margine, există și câteva care interesează științele sociale. Din punct de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
văd prezentă În miturile referitoare la originea umanității, unde transgresiunea umană antrenează o pedeapsă divină: alungarea din Rai, uciderea de către Cain a lui Abel, potopul, crucificarea lui Iisus. O violență fondatoare? Filosofia, care se vrea un refuz al violenței, o conceptualizează ca lipsă a măsurii, furie, impetuozitate, Înscrise toate În Ființă, și se apleacă asupra ei chiar mai Înainte de scandalul morții lui Socrate, pentru că Heraclit din Efes (sfârșitul secolului al VI-lea Î.Hr.) concepe Ființa ca fiind animată de focul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al actelor de vorbire perlocutorii, ce construiesc anumite tipuri de discurs (în special, cel cu orientare polemică). V. ambiguitate, respingere. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. GM DISCURS. Termenul discurs trimite, în ultimele decenii, la realități lingvistice eterogene, uneori vagi, conceptualizate din perspective teoretice diferite, care au fost generate de necesitatea de a surprinde limbajul în acțiune, limba ca activitate, cu toate ipostazele sale, ignorate de viziunile mai vechi. Impus definitiv în terminologia lingvistică a secolului al douăzecilea de către Z. S.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tot mai puțin, mai lacunar. Personal, i-aș oferi o medalie criticului care mi-ar dovedi că a înțeles pe deplin versurile din Oul și sfera sau Laus Ptolemaei. Sunt niște volume de experiment „în trepte“, în care lirismul se conceptualizează și se solidifică alternativ ori concomitent (!) și în care autorul explorează, cu o lucidă fantezie, posibilitățile combinatorii ale cuvintelor. Cu toată forța germinativă pe care le-o conferă poetul, cuvintele încep să-i pară acestuia insuficiente: un fel de reflexii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
influențând comportamentul, cu privire la natură, la locul omului în ea, la relațiile omului cu ceilalți și cu privire la dezirabil și indezirabil, așa cum pot fi acestea legate de mediu și de relațiile între-umane" (pag. 411). La rândul lor, van Deth și Scarbrough (1995) conceptualizează noțiunea de valoare prin trei propoziții de bază: "valorile nu pot fi direct observate; valorile implică considerații morale; valorile sunt concepții despre ceea ce este dezirabil" (pag. 28). Prima propoziție enunță un fapt care are consecințe foarte importante asupra studierii valorilor
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Prima propoziție enunță un fapt care are consecințe foarte importante asupra studierii valorilor și anume că valorile nu pot fi observate de sine stătătoare, deoarece sunt incluse în altceva în comportament, decizii, atitudini. Astfel, autorii arată că valorile pot fi conceptualizate separat dar nu pot fi "văzute" separat. Din acest motiv măsurarea valorilor în cadrul cercetării sociale ridică o serie de probleme. În plus, Deth și Scarbrough subliniază faptul că valorile nu constituie moduri de acțiune, ci principii care stau la baza
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
o relație logică între anumite valori și atitudini (Rokeach, 1973), valorile dintr-un anumit domeniu fiind direct legate de atitudinile și comportamentele incluse în sfera respectivă. Această legătură dintre atitudini și valori are o importanță crescută, deoarece valorile pot fi conceptualizate separat, dar nu pot fi studiate separat. Practic, valorile reprezintă o "realitate latentă", aflată în spatele faptelor direct observabile, care nu poate fi accesibilă studierii decât prin intermediul atitudinilor sau comportamentelor directe. La rândul lor, atitudinile determină o serie de intenții comportamentale
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
descoperit în Kenya în anul 2000. Craniul din Toumai (imaginea de sus) și craniul omului modern (imaginea de jos) Științele reprezintă traducerea funcției înnăscute a creierului hominid de a cunoaște. Complexitatea dezvoltării lor a condus la nașterea taxologiei științelor . Spiralogia conceptualizează evoluția cunoașterii și conștiinței cu o "spirală". Personalitățile care construiesc "spirala" evoluției științifice (oamenii de știință) se împart în două categorii: paradigmatică (personalități pe care istoria științei le mitizează) și cea care reprezintă permanenta continuitate (personalitățile rămase "în umbră"). Noțiunea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
dezvolta', decay 'a se caria, a se destrăma, a se dărăpăna' și, în alte limbi (în afara englezei), corespondentele verbelor blush 'a roși' și grow 'a crește'. Comportamentul acestor verbe în diverse limbi nu este omogen: engl. blush 'a roși' este conceptualizat ca verb fie de stare, fie de schimbare de stare, it. arrosire este un verb de schimbare de stare cu cauză internă, iar neerl. blosen este inergativ, cu cauză internă și nu denotă o schimbare de stare. Aceste verbe acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
naștere'/disappear 'a dispărea', vanish 'a dispărea, a se estompa, a se șterge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 81, 119, 120, 121, 124, 126, 148, 152, 153, 165) − sunt tratate împreună pentru că sunt legate semantic, verbele de existență putând fi conceptualizate ca descriind starea rezultată în urma apariției unei entități. Aceste verbe sunt legate de verbele care descriu o configurație spațială și de cele de mișcare, relația dintre existență și localizare fiind sesizată de Lyons (1967: 390, apud Levin și Rappaport Hovav
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o citire de tipul "nava a naufragiat într-un anumit loc, dar nu a fost distrusă", informația privitoare la schimbarea de stare fiind mai puțin semnificativă. În cazul exemplului (g), schimbarea de stare pe care o descrie primul enunț este conceptualizată ca o localizare/configurație spațială în cel de-al doilea, dovadă fiind și posibilitatea atașării unui grup locativ. Comparând situația din limba română cu descrierea făcută de Levin și Rappaport Hovav (1995) pentru limba engleză (vezi supra, 3.2.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe care o au cu verbul. Într-un anumit sens, folosirea rolurilor semantice este analogă cu folosirea trăsăturilor în fonologie (Levin și Rappaport Hovav 2005: 35). Cazurile fillmoriene sunt primitive semantice, universale, înnăscute, ce derivă din felul cum ființa umană conceptualizează propria existență, referitor la structura evenimentului și la funcțiile participanților la eveniment; cazurile sunt definite independent de sensul lexical al verbului căruia îi sunt asociate (Stan 2005: 173). Teoria propusă de Fillmore a fost anticipată de studii anterioare 50, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în limba engleză: în engleza veche, verbul a fost supus unui proces de ergativizare, figura centrală devenind femeia, în locul fătului. Dacă în secolul al XVI-lea avortul era considerat un fenomen spontan, în secolul al XIX-lea, acesta era deja conceptualizat ca fiind un fenomen controlat. În engleza modernă, verbul a fost supus unui proces de tranzitivizare, deoarece, din punct de vedere tehnologic, avortul este din ce în ce mai puțin un fenomen cu cauză internă. În modelul tranzitiv, femeia nu mai este entitatea afectată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
descriu o forță externă sau o entitate care acționează asupra altei entități. Astfel de verbe au întotdeauna utilizări tranzitive și utilizări intranzitive, în care cauza externă nu este explicită, deci participă la alternanța cauzativă. Un eveniment cu cauză internă este conceptualizat ca fiind determinat de proprietățile inerente ale entității care participă la eveniment, fără intervenția unei forțe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing 'a cânta', dance 'a dansa'). Verbele care denotă evenimente cu cauză internă implicând un singur
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Cauzator Ambiental, care nu acceptă niciun fel de pasiv. Cauzatorul Ambiental este reatribuit unui grup cu by 'de (către)' prin pasivizare și este eliminat prin adjectivizare. Verbe ca s'étonner 'a fi uimit' și s'amuser 'a se amuza' sunt conceptualizate întotdeauna cu un Cauzator Ambiental, pe când s'arrêter 'a se opri' poate avea sau nu Cauzator Ambiental. Kittilä (2009: 67) concepe cauzativizarea ca fiind un proces marcat morfologic, care introduce un Agent în valența verbului și identifică trei subtipuri: cauzativizare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
metafore ca instrumente teoretice ale cunoașterii, autorul le prezintă ca pe "niște insulițe imaginare care motivează cercetarea și creează zone de atracție pentru concepte. Ele țes o lume de presupoziții care lucrează în surdină și frecventează modul nostru de a conceptualiza, de a inventa sau de a cerceta". Cele trei metafore fundamentale sînt: mașina pentru comunicarea reprezentativă, organismul pentru comunicarea expresivă și Frankenstein pentru comunicarea confuză sau tautistă. În comunicarea reprezentativă, care subîntinde metafora "mașinii de comunicat" cu lumea, este postulată
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
metafore fundamentale, ce trimit la trei viziuni despre lume. Metaforele sînt niște insulițe imaginare care motivează cercetarea și creează zone de atracție pentru concepte. Ele țes o lume de presupoziții care lucrează în surdină și bîntuie modul nostru de a conceptualiza, de a inventa sau de a cerceta. Exemplu: fie spiritul un spațiu care înglobează, și ideile niște conținuturi, ele însele conținînd cuvinte care le exprimă, iată o serie legată de metafore care nu sînt străine metaforei mai generale a mașinii
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
câte numără, azi, psihanaliza. Admit că, pentru necesitățile demonstrației, poate fi acceptată o oarecare ambiguitate. Dar nu poate fi admisă confuzia dintre complexul psihanalitic și complexul cultural. Un citat mi se pare elocvent: "Din clipa când Freud, să zicem, a conceptualizat "complexul Oedip" pornind de la imaginarul oferit de tragedia lui Sofocle, acesta s-a transformat în "complex cultural" care are deja o istorie de aproape un secol. Complexele, așadar, se pot "învăța", pot fi cultivate programatic". Din studiu, nu reiese cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui nou debut al istoriei, relația cu trecutul este, pe de o parte, abrogată simbolic, în același timp în care este așezată pe un nou fundament. Nu este deloc deplasat ca aceste setări politice de noi starturi istorice să fie conceptualizate ca "decapitări mnemonice" (Zerubavel, 1997, p. 85), expresia supremă a ceea ce J.R. Gillis (1994, p. 8) a numit "cultul noilor începuturi". Însă nici cronologia standard, cea a cărei abolire de către regimurile revoluționare creează adevărate seisme în ordinea temporală a comunității
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pură, originea nobilă, exterminarea dacilor și continuitatea romană la Nord de Dunăre. De asemenea, Aaron preia de la dascălii săi ardeleni ideea istoriei ca instrument de luptă politică, pe care îl transformă într-un catalizator al conștiinței naționale. Istoria patriei este conceptualizată într-o triplă ipostază: ea este "oglinda aceea magică a veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (Aaron, 1835, pp. v-vi). Acesta este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
eforturile adevăraților patrioți. Spiritul național și "amoarea pentru patrie" pot fi atâțate printr-o educație patriotică centrată pe cunoașterea istorică. Geniul românesc se exprimă prin istoria națională, ipostaziindu-se în special în "faptele cele eroice ale Româniloru" (Bărnuțiu, 1870, p. 180). Conceptualizând istoria în cheie carlyleană, ca opera Oamenilor Mari, Bărnuțiu recomandă studiul istoriei prin "biografiele Româniloru și ale Româneloru mari" (ibidem). La care adaugă imediat un cifru herderian de decriptare a istoriei, prin intermediul limbii noastre romane, "care e si paladiulu libertatii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
absenței conștiinței unității naționale în acel moment istoric. În aceeași tradiție critică, de-naționalizantă, se înscrie și manualul redactat de R. David (1937). În plus față de maniera de periodizare folosită de Constantinescu, R. David introduce un capitol suplimentar, istoria românilor fiind conceptualizată ca desfășurându-se într-o înlănțuire de cinci epoci: • epoca formării poporului român (513 î.Hr. [expediția lui Darius I împotriva sciților]-1241 d.Hr. [sfârșitul domniei lui Ioan Asan al II-lea]); • epoca formării statelor române (1241-1386 [începutul domniei lui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1952, p. v). Publicarea în 1947 a manualului unic coordonat de Mihail Roller simbolizează expresia supremă a "istoriei prin decret" (historiae ex fiat), comandată la ordinele partidului, elaborată de membri ai partidului și ratificată de conducerea partidului. Dacă discursul interbelic conceptualizează istoria poporului român ca gravitând în jurul axei reprezentate de Imperiul Otoman, manualul lui Roller păstrează aceeași abordare relațională, însă substituie reperul central, care devine acum URSS. Chiar și numele manualului, Istoria RPR (1952), indică reconfigurarea identității nominale a statului român
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe o calitate intrinsecă a unei persoane, certificată empiric prin "fapte eroice de vitejie" încununate cu "succesele enigmatice" repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate fi conceptualizat ca o tentativă programată de înzestrare extrinsecă a liderului cu calități carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului cultic se bazează astfel pe o charismă artificială, extrinsecă, al cărei sediu rezidă în mijloacele propagandistice și nu în calitățile interne ale subiectului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale: Limba și literatura română, Istoria românilor și Geografia României. Legea instituie cele trei discipline de studiu ca pietre unghiulare ale identității românești. Într-o formulare poetică străbătută de tonalități mistice, cele trei materii nucleare ale identității naționale pot fi conceptualizate ca formând cronotopia în care se manifestă sufletul românesc. Formularea, destul de criptică, trebuie operaționalizată pentru a deveni inteligibilă: prin "cronotop" se înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos"); iar în filosofia herderiană, sufletul popoarelor este exprimat plenar în limba
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]