2,296 matches
-
folosește frecvent vocabula asynchytos, „neamestecat”, tipică pentru controversele cristologice din prima jumătate a secolului al V-lea și definită apoi la Calcedon: de ex. în Numele div. 1, 4; 592B; 2, 5: 641D; 2, 10: 649A etc.), însă evită formulele acestui conciliu, ca și formulările cu caracter monofizit clar, declarând în mod explicit că trebuie evitate polemicile pentru a propovădui doar ceea ce este incontestabil (Epist. 6: 1077A; Epist. 7: 1080A). Asta ar însemna că autorul vrea să respecte linia din Henotikon-ul promulgat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Despre Sfânta Treime” care e însoțit și de notații muzicale și s-a păstrat într-un papirus din secolul al treilea. În epoca lui Teodosius sau poate mai târziu, în jurul anului 430, s-a ținut la Laodiceea în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cântările liturgice. Canonul 15 prevede că nu trebuie să cânte în biserică alți creștini “în afara acelor dascăli recunoscuți care se suie în amvon și cântă cântări luate din Scripturi”. Această prevedere e îndreptată împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
recunoscuți care se suie în amvon și cântă cântări luate din Scripturi”. Această prevedere e îndreptată împotriva celor care improvizau cântări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să facă în trecut montaniștii care erau originari chiar din Frigia. Canonul 59 al aceluiași conciliu este intereant pentru că se referă tocmai la conținutul acestor cântări: „Nu trebuie să fie intonate, la slujbă, cântări personale, și nici nu trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la conținutul acestor cântări: „Nu trebuie să fie intonate, la slujbă, cântări personale, și nici nu trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament”. Dacă aceste canoane ale conciliului ar fi fost acceptate în Orientul creștin ar fi dus la limitarea dezvoltării libere a imnografiei. Însă acest conciliu, puțin cunoscut, nu a avut probabil mare greutate în acea epocă și nici în cele care au urmat. Egeria (pp. ??? și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament”. Dacă aceste canoane ale conciliului ar fi fost acceptate în Orientul creștin ar fi dus la limitarea dezvoltării libere a imnografiei. Însă acest conciliu, puțin cunoscut, nu a avut probabil mare greutate în acea epocă și nici în cele care au urmat. Egeria (pp. ??? și sq.), de exemplu, în opera sa Pelerinaj la locurile Sfinte, când descrie slujbele religioase din Săptămâna Sfântă (cap. 29-40
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poate spune doar că imnul nu poate fi posterior lui Roman Melodul și nici măcar posterior perioadei sale de tinerețe pentru că are elemente comune cu unul din primele imnuri ale acestuia, cel Despre ispitirea lui Iosif. Autorul e influențat de teologia conciliului de la Efes, cunoaște versiunea greacă a scrierilor lui Efrem și omiliile lui Basilius din Seleucia: acest lucru ne trimite încă o dată către cultura siriană; trebuie să fi fost compus în epoca dintre ultimele decenii ale secolului al cincilea și primele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el a utilizat exact aceleași surse ca și Socrate, iar uneori le-a exploatat în mai mare măsură. Acestea sunt Viața lui Constantin și Istoria bisericească a lui Eusebiu, multe opere de Atanasie, Istoria Bisericii a lui Rufin și „colecția conciliilor” alcătuită de Sabin din Heracleea pe care am amintit-o deja. În schimb, alte opere utilizate de Sozomen nu se întâlnesc la Socrate, așa cum sunt unele „fapte ale martirilor persani” care i-au fost utile pentru a putea prezenta, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ultimă instanță, ar fi fost criterii de tip retoric. Apoi, Teodoret și-a procurat documente care nu se găsesc nici la Socrate și nici la Sozomen, deși se pare că el cunoștea operele celor doi istorici. Materialul referitor la actele conciliilor nu a fost împrumutat de Teodoret de la autorii anteriori, ci a fost luat probabil din culegeri de scrisori și documente. În ciuda grabei cu care a fost scrisă, pentru toate aceste motive Istoria bisericească a lui Teodoret rămâne o operă istorică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Zenon, adică după 475-477. Altceva nu se mai știe despre el. Nici opera lui, de altfel, nu era mai bine cunoscută: încă de la publicarea sa a fost numită Istoria evenimentelor petrecute la sacrul sinod de la Niceea, sau, mai simplu, Istoria Conciliului de la Niceea; mai recent, în schimb, Istoria bisericească. În privința conceperii acestei scrieri, autorul însuși ne oferă următoarele informații: el se găsea încă în casa părintească atunci când i-a căzut în mână o carte scrisă pe pergament unde era consemnat tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bisericească. În privința conceperii acestei scrieri, autorul însuși ne oferă următoarele informații: el se găsea încă în casa părintească atunci când i-a căzut în mână o carte scrisă pe pergament unde era consemnat tot ceea ce fusese spus, făcut și hotărât la conciliul de la Niceea ca și, mai cu seamă, „divinele și cu adevărat apostolicele gânduri ale preaevlaviosului împărat Constantin care luase parte la conciliu”. Această carte sacră aparținea episcopului Dalmațiu de Cyzic și ulterior a intrat în proprietatea tatălui scriitorului. Ghelasie ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în mână o carte scrisă pe pergament unde era consemnat tot ceea ce fusese spus, făcut și hotărât la conciliul de la Niceea ca și, mai cu seamă, „divinele și cu adevărat apostolicele gânduri ale preaevlaviosului împărat Constantin care luase parte la conciliu”. Această carte sacră aparținea episcopului Dalmațiu de Cyzic și ulterior a intrat în proprietatea tatălui scriitorului. Ghelasie ar fi citit-o cu tot mai mare interes și, la sfârșit, pentru că nu putea s-o memoreze în întregime, s-ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan ca și ceea ce spuneau Eusebiu, Rufin și mulți alți scriitori. Acest Dalmațiu ar fi fost la început călugăr și în această calitate și-ar fi câștigat ceva faimă, apoi, în 426, fusese ales episcop de Cyzic și participase la conciliul de la Efes din 431; presbiterul Ioan este însă complet necunoscut. Rufin ar trebui să fie identic cu autorul Istoriei bisericești, însă în mod straniu e pomenit de Ghelasie ca „presbiter de Roma” și, ca și cum n-ar fi de ajuns, ni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
complet necunoscut. Rufin ar trebui să fie identic cu autorul Istoriei bisericești, însă în mod straniu e pomenit de Ghelasie ca „presbiter de Roma” și, ca și cum n-ar fi de ajuns, ni se mai spune că ar fi participat la conciliul de la Niceea, lucru absolut imposibil; în cuprinsul scrierii, Rufin e amintit de mai multe ori prin formula „Rufin, adică Ghelasie”, ceea ce înseamnă că e vorba de opera lui Ghelasie din Cezareea pe care Rufin ar fi utilizat-o pentru redactarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru redactarea ultimelor două cărți din Istoria bisericească și care circula în special sub numele lui Rufin. În fine, este citat și istoricul Teodoret din Cyr. Opera lui Ghelasie e compusă din trei cărți și nu se ocupă atât de conciliul de la Niceea cât de istoria Bisericii în Orient sub Constantin. Prima carte cuprinde viața lui Constantin de la primii ani ai principatului său până la victoria asupra lui Licinius în 323. A doua carte e consacrată conciliului de la Niceea, convocat de Constantin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu se ocupă atât de conciliul de la Niceea cât de istoria Bisericii în Orient sub Constantin. Prima carte cuprinde viața lui Constantin de la primii ani ai principatului său până la victoria asupra lui Licinius în 323. A doua carte e consacrată conciliului de la Niceea, convocat de Constantin, iar în a treia, care nu ne-a parvenit în întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin până la botez și la moartea sa din 337. A doua și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parvenit în întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin până la botez și la moartea sa din 337. A doua și a treia carte conțin multe documente și acte sinodale; în cursul relatării desfășurării conciliului este introdusă și figura lui Constantin care este, într-un fel, eroul acestei istorii: de altfel, după cum spune el însuși în prefață, Ghelasie intenționa să relateze într-o a doua scriere nașterea lui Constantin și evenimentele din timpul domniei tatălui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dubii în privința autenticității documentelor pe care el le invocă bazându-se pe alte surse. De exemplu, el relatează în mod amănunțit o discuție care ar fi avut loc la Niceea între un filosof arian necunoscut, Fedon, și Părinții participanți la conciliu. Cu toate acestea, Ghelasie este utilizat, cel puțin în parte și cu o anume prudență, de istoricii care se ocupă de conciliul de la Niceea; el ar fi folosit un material demn de încredere și, de aceea, și istoria sa ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
discuție care ar fi avut loc la Niceea între un filosof arian necunoscut, Fedon, și Părinții participanți la conciliu. Cu toate acestea, Ghelasie este utilizat, cel puțin în parte și cu o anume prudență, de istoricii care se ocupă de conciliul de la Niceea; el ar fi folosit un material demn de încredere și, de aceea, și istoria sa ar avea, dacă nu meritul unei elaborări critice, măcar o anumită utilitate. Alții, în schimb, bănuiesc că Ghelasie ar fi falsificat chiar unele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Melitene, în Armenia. „Istoria Bisericii” nu mai seamănă, de-acum, cu cele scrise de istoricii din secolul precedent. Scrierea i-a fost comandată lui Zaharia de către șambelanul imperial Eupraxios care voia să cunoască ceea ce se întâmplase în sânul Bisericii după conciliul de la Calcedon, iar Zaharia relatează ceea ce a aflat și a citit în timpul studiilor sale la Alexandria și Berit, ca și ceea ce putea să găsească în documentele care îi erau accesibile. Narațiunea e amplă, cu deosebire interesantă atunci când prezintă evenimentele din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al șaselea. Nu s-a păstrat decât opera sa principală, o Istorie a Bisericii în șase cărți care descrie perioada cuprinsă între 428 și 594 și ajunge, astfel, până în vremea autorului; e unica sursă istorică globală pentru epoca posterioară conciliului de la Calcedon. Evagrie declară în prefață că vrea să continue opera celor trei istorici din secolul al cincilea, Socrate, Sozomen și Teodoret, analizați de-acum împreună. Teodor Lectorul nu este menționat și poate Evagrie nu-i cunoștea opera pentru că afirmă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu a scris doar opere de exegeză biblică. Este, între altele, și autorul unei Istorii bisericești din care ne-a rămas doar un fragment referitor la Teodor din Mopsuestia: s-a păstrat pentru că fusese citit în timpul celui de-al cincilea conciliu ecumenic, cel de la Constantinopol din 553 și ne-a parvenit în traducere latină; din acesta aflăm că Esihie fusese un adversar neînduplecat al lui Nestorios și că acel pasaj fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. În schimb nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
susținut, în afară de unitatea Persoanei și a ipostazei lui Cristos, și unitatea energiei; Ecumenius s-ar sprijini mai ales pe Chiril din Alexandria atunci când susține că Isus Cristos „provine din două naturi” și nu că „există în două naturi”, așa cum precizase Conciliul de la Calcedon. Comentariul la Apocalipsă este precedat de o prefață în care autorul, invocând autoritatea Sfinților Părinți dinaintea lui, apără caracterul canonic și autenticitatea Apocalipsei, contestate adesea în Orient. Opera este împărțită în douăsprezece tratate și e structurată ca un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
date despre adunarea de la Direptate și despre a doua luptă purtată de Ștefan cel Mare cu asasinul părintelui său, Petru Aron, la Orbic în 1457, despre victoria lui Ștefan I împotriva lui Sigismund I de Luxemburg, regele Ungariei (1395), despre Conciliul de la Florența din 1439 și despre lupta de la Mohács (1526), știri care nu se întâlnesc în nici un alt text. Cronicarul se oprește, dând numeroase detalii, și asupra unor întâmplări din viața mănăstirii Putna: începerea ridicării lăcașului, sfințirea din 1470, incendiul
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
35, 1967 (De sermone Domini in monte: A. Mutzenbecher). Pe lîngă acestea: Credința și simbolul credinței (De fide et symbolo), un rezumat fidel al discursului pe care Augustin, preot hirotonisit de puțină vreme, l-a rostit înaintea episcopilor participanți la conciliul de la Cartagina în octombrie 393. Opera este axată pe respingerea tuturor obiecțiilor ereticilor legate de diferitele aspecte ale simbolului creștin; un scurt tratat despre Lupta creștinului (De agone Christiano), care constă în lupta cu demonul, care trebuie dusă întru respectul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un anumit modus vivendi se instaurase ici și colo, în epoca lui Augustin. Avînd o strînsă legătură de prietenie cu Aureliu, episcopul Cartaginei, pe care l-a determinat să citească opera lui Optatus din Mileve, Augustin a făcut ca la conciliul din 392 să fie luate măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]