561 matches
-
reprezintă, fără îndoială, o condamnare prealabilă, iar faptul de a te fi născut în acea parte greșită a Europei, un delict care nu poate fi trecut atît de ușor cu vederea." Pus în fața unor asemenea cuvinte, cum să nu admiri concizia și sinceritatea unui autor care are curajul să spună lucrurilor pe nume? Simpatia austriacului pentru această zonă sinistrată a Europei are o explicație simplă: strămoșii lui au fost șvabi dunăreni din Voivodina. Familia lui a fost deportată în timpul războiului și
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
știri e de găsit în ea. Cauza stă în iradierea de spirit a evenimentelor, adică în tensiunea care le-a declanșat, și de aceea, fără atmosfera din care au luat naștere, relevanța lor pentru posteritate e nulă. În acest caz, concizia de informație e simptom de platitudine descriptivă, iar sinceritatea e un indiciu al mediocrității. Nicolae Breban e prea versat ca să cadă în directeți periculoase, cum, la fel, e prea pățit ca să alunece în sincerități crase, prin urmare, descriind istoria secolului
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
și pe mulți alții. Dar contribuțiile sale la critica literară, oferite în volume precum On Native Grounds (probabil cel mai cunoscut dintre toate) sau Walker in the City vor păli, cu timpul, în fața acestor jurnale care înregistrează, uneori cu o concizie dureroasă, frustrantă pentru cititor, cîteva dintre cele mai importante și mai interesante evenimente sau momente ale ultimelor decenii. Însă înregistrează și o dramă identitară (ce jurnal nu o face?), care la Kazin s-a consumat în contextul identității sale evreiști
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
van Rompuy a precedat implicarea politică, iar această selecție îi dă prilejul revenirii la ceea ce el însuși numește „esența cuvântului, exprimând mult în atât de puțin spațiu și într-un limbaj nesofisticat”. Putem înțelege că autorul mult-încercat în discursuri preferă concizia - de altfel, chiar el povestește că la sfârșitul lui octombrie 2009 a încheiat cu un haiku discursul ocazionat de troica prezidențială a Uniunii Europene: „Trei valuri se sparg/ ajung deodată în port./ Troica e acasă”. Ce politician de la noi ar
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
principii motoare. Partea a treia a cărții tratează structura textului. Pornind de la combinarea cuvintelor în propoziții și fraze, ne amintim cîteva noțiuni de sintaxă și, ceea ce mi se pare mai important, principalele calități ale unui stil plăcut: proprietatea termenilor, claritatea, concizia, varietatea structurilor sintactice și a cuvintelor folosite, eficiența ("eficiența stilului se măsoară prin puterea autorului de a-și face cititorul să înțeleagă cît mai repede și cît mai exact ideea pe care a dorit să i-o transmită printr-un
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
ai indecența să le istorisești. Ele își dezvăluie extraordinarul la povestit.” Publicarea, în 1990, a antologiei de pamflete în două volume, Tratat de înjurături, marchează și momentul unei schimbări semnificative în scrisul lui Tudor Octavian care începe să caute în concizie adevărata poetică. Autorul deplângea în același interviu faptul că ne complacem în a fi o „nație de romancieri”. Probabil și ca efect al unor frustrări, scriitorul renunță la a atrage atenția criticii și începe să câștige publicul larg. Tudor Octavian
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
mare povestitor român al acestui secol), Monica Spiridon neagă orice asemănare în afara aceleia de a fi reușit să substituie, în percepția publică, spații geografice reale cu altele, cu originea în imaginar. (Foucault numește acest tip de hibrid ontologic heterotopie.) Cu concizie și claritate, mica monografie (40 de pagini cu scris mărunt - dar literații, e lucru știut, poartă mai toți ochelari!) oferă "fire" noi în interpretarea unui autor care merită mult mai multă atenție decît i se acordă, în general. Monica Spiridon
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
de lauri, gloria vine postum. În necrologul apărut pe 27 decembrie 1828 în Allgemeine Wiener Theaterzeitung, portretul compozitorului e schițat sec: „Schubert a trăit doar pentru artă și pentru un mic cerc de prieteni”, iar acuratețea verdictului se impune prin concizie. Cînd trăiești doar 31 de ani și nici aceia într-o stare de sănătate mulțumitoare, argumentele privitoare la frumusețea vieții de muzician sînt postișe. Nemuritorul Schubert a murit repede, iar interesul crescînd pe care posteritatea l-a arătat pieselor sale
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
vorba aici despre o epocă și o mentalitate care astăzi, din nefericire, sunt definitiv îngropate. Semnele epuizării Cu prilejul lansării la Iași a volumului de proză scurtă (Victimele inocente și colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia (ca exemplu de concizie și plasticitate, titlul izbește prin redundanța prolixă), Liviu Antonesei acordă un interviu „Suplimentului de cultură”, unde, printre multe lucruri oneste, fine și de bun-simț, simte nevoia să declare că: „Nu sînt decît foarte rar și foarte blînd înjurat pentru că publicul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
Henri Zalis La începutul anului un editor occidental mi-a comunicat intenția includerii în planul său de perspectivă a două-trei titluri de autori români sub același numitor comun: originalitate la nivelul viziunii, sensuri criptice în câmpul relatării, concizie. După primirea, din mai multe direcții, a sugestiilor promite să le examineze sistematic. Oferta m-a incitat să caut scriitori moderni, cu apariții sugestive valoric, în grad maxim deschise cititorilor străini. L-am preferat, în primă instanță, pe Alexandru Ecovoiu
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
de Asemănări, apoi Pilde i tîlcuirea lor și, în fine, Pilde spre povățuire i tâlcuirea lor. Fiindu-mi imposibil să fac o înșiruire de maxime, utilă, și ispititoare, mai ales într-o literatură căreia iau lipsit moraliștii în stare de concizie, de un anume cinism al parcimoniei, o să spun, din pornire, ce m-a atras. Un subtitlu, Căruntețe. Sub el găsim doar patru maxime, care au mult a face cu cinstea datorată părului alb, din partea celui care-l poartă, ca și
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
în chestiune, prin concentrare, acuratețe scriptică, exigență față de sine, printr-o conștiință a dimensiunii externe și lăuntrice a expresiei, mereu bine strunite. Cu autoscopică justețe, poetul mărturisește: „Importantă mi se pare nuanța: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii”. E o postură sensibil diferită de cea a congenerilor covîrșiți de o dispoziție eruptivă, de un discurs eterogen, sans rivages. Înzestrat cu un spirit critic ce reverberează
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
cercetarea științifică respectul pentru rigoarea formulării și pentru scrupulul informației se cuvin cultivate dincolo de orice orgoliu al "descoperitorului". an virtutea unei morale consecvențe, si discursul despre cercetarea științifică ar trebui să se "contamineze" cu același spirit al acurateței și al conciziei. Aceasta ar fi, pe scurt, morală lucrării lui Gheorghe Stratan, Galileu! O, Galileu!, apărute la Editură Logos. Ea conține câteva studii care se concentrează asupra biografiei și activității lui Galileo Galilei, dar și asupra reconsiderării - accentuat critice - a literaturii monografice
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
ucraineană, polonă, cehoslovacă, iugoslavă (sârbă, croată, slovenă, muntenegrină), bulgară, baltice (estonă, lituaniană, letonă), sanscrită, bengali, persană, afgană, armeană, albaneză și caldeeană. Fișele bibliografice sunt dispuse conform clasificării zecimale internaționale, pe genuri, alfabetic și cronologic. Sunt excelent redactate, cu o desăvârșită concizie, dar pe deplin edificatoare, cu o intuiție exactă a sensurilor esențiale specifice operei și personalității scriitorului respectiv, relevând și contribuția traducătorilor și comentatorilor români. în această vastă și impresionantă bibliografie, îndrăznesc, în limita spațiului, să menționez câteva aspecte semnificative. De
Literatura universală în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7183_a_8508]
-
care le-ar lipsi celor din urmă. Sensul distincției este că subiectivitatea criticului e mai largă decît a poetului care este prizonierul unei singure formule. Nu toate însușirile prezintă același grad de importanță, deși nici una nu trebuie desconsiderată. Nici, bunăoară, concizia. Critica avîndu-și istoria, ca și literatura, există neîndoielnic forme critice diverse, chiar mode, așa dar critica n-a fost mereu laconică. Dar dacă n-o confundăm cu unele dintre speciile ei, care presupun oarecare vorbărie, critica bună folosește cuvinte puține
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
există neîndoielnic forme critice diverse, chiar mode, așa dar critica n-a fost mereu laconică. Dar dacă n-o confundăm cu unele dintre speciile ei, care presupun oarecare vorbărie, critica bună folosește cuvinte puține, mergînd de-a dreptul la țintă. Concizia e o deprindere, așa dar se învață. Dacă am face o statistică, am vedea că orice critic folosește mai puține cuvinte în operele sale de maturitate decît în cele de tinerețe. Și folosește, totodată, un stil mai "curat": excesul de
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
ea însăși, de două mii de ani încoace? Nu cred. Mulți gândesc, însă, acest lucru. LP: Dar în ce privește textele propriu-zise, modalitățile de a organiza gândirea într-un text poetic, de pildă? MD: Aici nu este vorba atât de fragmentare, cât de concizie. Există un raport tradițional al poeziei față de poem și al poemului față de concizie. După cum știți, forma care a invadat Occidentul mai bine de o mie de ani este sonetul. Dar ce înseamnă un sonet? Ceva care nu depășește o pagină
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
lucru. LP: Dar în ce privește textele propriu-zise, modalitățile de a organiza gândirea într-un text poetic, de pildă? MD: Aici nu este vorba atât de fragmentare, cât de concizie. Există un raport tradițional al poeziei față de poem și al poemului față de concizie. După cum știți, forma care a invadat Occidentul mai bine de o mie de ani este sonetul. Dar ce înseamnă un sonet? Ceva care nu depășește o pagină. Întocmai ca în pictură: ea a început și continuă în măsura în care încape într-un
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
bine de o mie de ani este sonetul. Dar ce înseamnă un sonet? Ceva care nu depășește o pagină. Întocmai ca în pictură: ea a început și continuă în măsura în care încape într-un dreptunghi, adică pe o singură pagină. Aceasta este concizia. Fragmentarea ridică alte probleme. Ce înseamnă acest lucru? Adică disjuncția (sau nu), forța de apoziție, două cuvinte aruncate unul lângă celălalt, pe o pagină? - Fie nu înseamnă absolut nimic, fie alăturarea lor reprezintă o antiteză, o explicitare, și așa mai
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
scopurile fragmentării propriu-zise. MD: Da, dar nu este vorba despre o fragmentare de dragul fragmentării. Luați, de pildă, cubismul: s-a putut spune că totul fuge în toate părțile, până ce s-a înțeles că era vorba despre un nou aranjament. Așadar: concizie și noi aranjamente. În același timp, noile aranjamente trimit la o forță a sintezei care este aceea a gândirii. Gândirea tradițională. LP: Într-un sens apreciativ, firește. Dar textul filosofic? MD: Acesta ridică problema argumentării: more geometrico demonstratum. Textul filosofic
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Prometeu și Esop Sub o aparență blajină și greoaie, de erou pozitiv dintr-un epos la care se lucrează, după scenariile asiatice, vreme de nenumărate generații, Vladimir Șetran dezvăluie (Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia) un temperament de stihie romantică și o concizie piezișă de moralist esopic. Privind lumea aproape insesizabil, cu ochiul pe jumătate închis în spatele unor sprîncene crescute în sălbăticie, el vede mai degrabă energii decît forme și citește, în structurile constituite, momentul primordial al marilor combustii. Cu gesturi ample, inocente
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
pusă în cauză. Unicul remediu destinat păturilor rurale este încurajarea energiei individuale: nașterea unei pături de mici properietari nu se va realiza ca urmare a intervenției statale, ci la capătul unui parcurs de selecție naturală. (p. 237) Scrisă cu o concizie și eleganță, Spiritul conservator se înscrie în prelungirea unei preocupări mai vechi a autorului legate de fenomenul conservator, dovadă că în 2000 Ioan Stanomir a publicat Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian și, în 2004, Conștiința conservatoare. Preliminarii
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
victoria finală a valorii au îmbrăcat o formulare mai concisă. Un patetism reținut conduce fraza, care are finalmente efect literar, bazat pe frumusețea în sine a demonstrației. Al doilea eseu, Din experiență, publicat tot în „Almanahul” de la Viena, nu are concizia precedentului, dar el atacă o temă pasionantă și la modă atunci: determinarea limitelor actului psihic și ale conștiinței umane. Observațiile de aici privind extrema îngustime a conștiinței active, intuirea existenței subconștientului și a teribilei sale forțe, dificultatea imensă a progresului
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
alt Dumnezeu."" (Impietate, p.86) sau o Iluminare, mai puțin blagiană: "Fără tine/ Viața mea ar fi fost/ Ca poezia română/ Fără Eminescu" (p.89). Delicat spus, volumul este inegal. Pe lîngă poeziile scurte care se subordonează unei formule a conciziei, a "tăcerii", în care cuvintele umblă fără podoabe, "în pielea goală", întîlnim și poezii mai lungi cu o morală explicită, chiar scrise cu ritm și rimă, apropiate de exercițiul facil al versificației, cum este această Cît încă e timp, închinată
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
n-am de ce, mai lungi de 140 de semne, această literatură trebuie să fie mai apropiată de maximele clasice decât de genurile moderne. Primul nostru autor de maxime electronice ar fi putut fi Titu Maiorescu. Expresivitatea le poate veni din concizie, iar figura de stil cea mai potrivită este litota. Dacă excludem, fie și în mică măsură, scopul practic și imediat al comunicării pe această cale, care e, desigur, cel originar, și inducem oarece gratuitate, remarcăm pe loc valoarea exercițiului artistic
Literatura de twitter by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4519_a_5844]