403 matches
-
1. STUDII ȘI ESEURI 11 Locuri și nelocuri ale francofoniei 13 Identitate multiculturală în literatura francofonă. Cazul lui Atiq Rahimi 19 Limbă majoră, destin minor? Spațiul libertății francofone. Cazul lui Marius Daniel Popescu 30 Spațiul sinelui "gemelofagia" 49 Politica și condeierii 54 Dominique StraussKahn și literatura, sau sclava Isaura în variantă franceză 58 Cine face cărțile? 63 La ce bun romanul? 67 Literatura rescrierii 72 Subiectivitate și limbaj 76 Bejamin Fondane, cu moartea pe moarte călcînd... 80 Dragostea fin de siècle
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
i-l conferă Edouard Glissant anume ceea ce incită ființa să-și părăsească ancorele pentru a investiga realul, lumea întreagă, să nutrească gînduri de ducă, de ambiguitate, de incertitudine, care ne apără de tentația totalitară a unei gîndiri sistemice. Politica și condeierii Printre numeroasele dimensiuni ale "excepției franceze" se numără una cu adevărat rarisimă calitatea intelectuală, mai precis literară, a majorității politicienilor de vîrf. E greu să vorbești despre o asemenea trăsătură într-o țară ca a noastră, în care discursurile conducătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de dupa al Doilea Război Mondial, se citesc și se admiră dintotdeauna, dar nu s-au cunoscut pînă acum cîteva zile, deși s-au întîlnit întîmplător pe stradă, pe lîngă parcul Luxembourg, dar timizi cum nu mai știu să fie tinerii condeieri de azi, nu au îndrăznit să se abordeze. Uităm adesea că marii scriitori, cei adevărați, sunt în general discreți și secreți. E vorba de Jean Echenoz, considerat de mulți ca fiind liderul neîncoronat al romancierilor francezi contemporani, și de Patrick
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
doi ani (1934-1936) este elev al Liceului „Gh. Barițiu” din Cluj, apoi al Liceului „Regele Ferdinand I” din Turda (1936-1942), avându-l profesor de română pe Teodor Murășanu. Ca elev în ultimele clase de liceu, se numără printre foarte tinerii condeieri cărora învățătorul Vasile Iluțiu, directorul „Gazetei de la Turda”, le încredințează redactarea suplimentului „Gazeta de la Turda pentru tineret” (1940-1943). După bacalaureat se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (mutată la Sibiu, după Dictatul de la Viena). Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
tot acum cu proză de evocare (Spectacol cu ursitoare). „Post-restant”, rubrica de poșta redacției inițiată de Gh. Tomozei, Fănuș Neagu și Ștefan Bănulescu, continuă să apară, alături de rubrici noi: „Forumul cărților”, „Comentarii la...”, „Arte”, „Reflex” (scrisă de studenți), adăpostind noi condeieri: Marian Popa, Grigore Arbore, Marcel Pop-Corniș. La „Convorbiri colegiale”, Tudor Octavian se ocupă de proză; la rubrica „Portrete din viitor” scrie Laurențiu Ulici. Constanța Buzea continuă să se ocupe de debutanți. „Cronica literară” începe să fie semnată de M. N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
complicată. Ea nu se reduce numai la critica realității din trecut, la denunțarea viciilor ei molipsitoare. Sarcina lor este de a studia, de a descrie În formă plastică, de a reprezenta și a confirma realitatea nouă». Mulți dintre tinerii noștri condeieri nu izbutesc să reprezinte decât foarte palid această realitate nouă. Lozinca rezumă În câteva cuvinte un proces Întreg de realizări, de aspirațiuni, de Îndemnuri. Nu printr-o transcriere brută a lozincii ca atare se poate crea imaginea poetică a noii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
producția sau din munca brigadierilor pe care le aduc, cu toate stângăciile lor, cele 5-6 nuvele pe care le nimicește cu ușurință tov. Crohmălniceanu În articolul amintit. Firește, cu totul noi și cu totul prețioase sunt cele 5-6 nume de condeieri tineri pe care-i urechiază și-i ia În râs tov. Crohmălniceanu. Sunt mulți eroi care descoperă viața În nuvelele noastre? Sunt mulți chiaburi care sabotează, uneori cu aceleași procedee? Sunt multe cozi de topor strecurate printre muncitori În fabrici
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În primul rând, clară și argumentată. Numai o asemenea critică Îl poate ajuta pe scriitor”. George DAN93: „Cu cartea mea s-a Întâmplat un lucru care mi-a dat de gândit mai ales că s-a Întâmplat și altor tovarăși condeieri; În afară de două recenzii apărute una În Flacăra (nr. 10(62) - n.n.) și cealaltă În Viața românească (nr. 3-4 - n.n.), critica a tăcut. Din cronica din Flacăra n-am putut desprinde nimic care să-mi folosească efectiv. Aprecieri personale care se
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fotografii ale feței nevăzute a lunii. Nu știu dacă, știind limba lui Gogol și Dostoievski, Alexa Visarion a schimbat vreun cuvânt cu Soljenițin, sau cu Eftușenco, poetul care l-a convins pe Brejnev să-l elibereze de la închisoare pe un condeier guraliv, care, mai târziu, luând un premiu internațional, pentru biografia sa cu zile de închisori și nu pentru cărțile sale, a găsit de cuviință să-l demaște, ca turnător, pe cel care-l eliberase de la pârnaie, vorbind cu Brejnev!.. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aferent și cu efectul ei benign, dintre un Cioran și un Ionescu, e dihonia generalizată, întreținută de cea mai abjectă dintre... instituții, made in bolșevismul rusesc, dihonie la care este împinsă mai toată lumea scriitoricească, de la onestul cu operă importantă la condeierul delator. Că bagheta n-a fost chiar de ici, de colo, se vede în reculul, iată, după șapte ani de la prăbușirea comunismului, reculul ca stigmat al relațiilor viciate dintre creatori. După acesta nu mă topesc. 5 iunie Un simptom provenit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
argheziană, cea cu bastonul, care l-a logodit pe patriarhul literelor cu regimul lui Ghiță Dej. Dar nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La care, știți doar, mucalitul condeier: pardon! Deci, cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii vernisajului meu de la Orizont. Pentru că a desanta, oleacă, din moclomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crețe blestemă, pe o pancartă care le unește zbîrciturile, guvernul, președinția etc. pentru... pentru ce? Știe, probabil, mai bine "opoziția" care, vorba lui Pleșu adresată, într-o noapte, unui condeier perpetuu-justițiar, este endemic "tristă", spune, invariabil, nu. Un nu răspicat. Nostalgic-proletar. Prind, în ultima secundă, la Palat, Retrospectiva Țuculescu. Dar nu în încăperile fostului Muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plin e cel cu vodcă, cel pe jumătate, cu apă: pentru păcălirea curioșilor. Soarbe și trage din țigara fără filtru, soarbe, soarbe... Trăim într-o lume a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin permanentă frăsuială agresă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabilă. În Gara de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor sordide, localurile sclipesc elegant și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
treabă! Una-i să pleci liber, ca pasărea (Kiwi, era să spun, citîndu-mi o proprie proză) cerului, c-o hîrșită de geantă la umăr, ca turist, una-i să pleci (alt caz) c-un carnețel și c-un pix de condeier într-un buzunărel al aceleiași hîrșite genți și alta, oho, alta, e să cari cu tine o ditamai ladă de tablouri. Chit că nu-ți stau în spinarea-ți de (totuși) Sisif al Bellelor Arte. (Pentru că rolul de inefabil Sisif
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Esopismul românesc și-a aflat în literatură patul germinativ cel mai reavăn. Pe lîngă cei cîțiva, foarte puțini, romancieri, întreținînd în societatea supravegheată draconic de Securitate un dram autentic de speranță oricum, exemplare demne de respect o masivă categorie de condeieri s-a dedat cu abnegație scriiturii esopice, "reflectînd" cu voie de la poliție, făcîndu-i cu ochiul acesteia realități sufocante, cu precădere anteceaușiste, evident, în beneficiul "epocii de aur". Condeieri care profitau copios de imunitate, de înlesniri. Și nu întîmplător aflați, după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autentic de speranță oricum, exemplare demne de respect o masivă categorie de condeieri s-a dedat cu abnegație scriiturii esopice, "reflectînd" cu voie de la poliție, făcîndu-i cu ochiul acesteia realități sufocante, cu precădere anteceaușiste, evident, în beneficiul "epocii de aur". Condeieri care profitau copios de imunitate, de înlesniri. Și nu întîmplător aflați, după '89 apolitici în fruntea bucatelor postcomuniste. Nu același lucru se poate spune ca să divaghez un pic ludic despre... antiesopismul unei frumoase franțuzoaice, Catherine Millet, care n-a fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stînd umil în vipia de 35 de grade de-afară. Ei bine, zilnic, pe la prînzul pîrjolit, se consumă aici una din cele mai ingenui reprezentații. Numai dacă o luăm, firește, în sine, fără conotații năstrușnice, precum cele la îndemîna oricărui condeier, fie el și prozator oarecum notoriu al urbei, cu rubricuță obscură într-un jurnal bahluian obscur, care știe una și bună: să dea în dușmanul poporului, cel care suge sîngele etc. etc. Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pictor nu are decît de pierdut. Asta, evident, într-o paradigmă autohtonă acceptată încă din vremea lui Grigorescu, geniu suficient și taciturn și perpetuată, în mare, pînă azi. Cu excepția unor Pallady, Tonitza, Șirato, Baba, mari pictori, dar și mari condeieri. Să nu-i mai pomenesc pe enormii Delacroix, Redon, sau pe mult mai tîrziii moderni De Chirico, Klee, Kandinski. Pentru că, alături de noile romane ale englezilor, pe același pat procustian-freudian-proustian se află și coala albă de hîrtie, și creionul: destinate, cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doua ca să nu ne oprim decît la ele acum, deși nici în zona artelor frumoase, în jurul filialelor, mișcarea nu e de neglijat aflate într-o continuă cumătrie cu interminabile podghiazuri de la un festival la altul, de la o premiere la alta. Condeieri industrioși, experți în formulă, turmentați în mediocritate, turmentați ca atare, infatuați cît încape, agresivi în haită, antipatici. Phuah! Dar Creangă-Eminescu? s-ar putea auzi dinspre laboratoarele hermeneuților de serviciu. Într-adevăr. Ce și-or fi spunînd cei doi în lungile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totuși, nu?... 1 aprilie "Primează anegdota." Deconectanta formulă junimistă, deși numai de anecdotă nu e vorba. E un personaj ușor/ dacă nu de-a dreptul bizar (eufemizez pentru a numi de fapt o țicneală de-a binelea), cunoștință veche, fost condeier al partidului, care, culmea! cu scrînteala lui pe-atunci bine jucată lăsa impresia unei năstrușnice dizidențe. Nu știu sigur dacă, după trauma revoluției, nu și-a făcut un mic stagiu purgator și pe la Socola, oricum, întîlnirile cu el sînt în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bolta Rece. Chirița, înfrigurată de sosirea iminentă a oficeriului, își expediază elegant pictorul căruia îi pozează de bon ton: Ești talentat! și-i face semn cu mîna dolofană și îmbijuterată s-o șteargă. Intrînd în expoziția-mi de la Palat, distinsul condeier și amic Antonesei mă gratulează cu același: Ești talentat! La care, amuzîndu-mă invers, îi fac gestul Chiriței. Vai, dar eu însumi am... comperat, anul trecut, într-un amurg palladyan, un astfel de... spectacol de sunet și lumină. Deschizîndu-mi ușa atelierului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
epică. Pe același palier deși cu strategii narative diferite se situează și Țoiu, și Horasangian, și Bălăiță, și Stelian Tănase (pînă la implicarea sa cvasitotală în publicistică). Ca să nu risc ton deplasat avînd în vedere proza pe care însuși răscoptul condeier din mine o produce încă să decupez doar un pasaj dintr-un recent text al tînărului critic literar Marius Chivu (România literară nr. 31), referitor al scrisul junilor actuali, aspiranți la canon: "Mă văd din nou nevoit să deplîng, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ioc. Breban, precautul (precauția marelui narator), n-ar fi vorbit în tonul acesta. La rîndu-mi, nici eu n-aș face-o. Și asta, din două motive: nu-i stă bine unui pictor să calce ritos hotarul, apoi același pictor (și condeier) îi cunoaște (și îi admiră) pe cîțiva excepționali din noul val al prozei ieșene... Mai e ceva care îmi justifică oarecum această intervenție: lectura îndelungă, constantă și (îmi place să cred) profesionistă a romanului ce se produce azi în lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că păpușarul acestor personaje este el însuși un personaj, dotat cu un ieșit din comun apetit metaforic (poate un pic nesupravegheat), dar oricum meritînd atenția unei critici literare încă reticente, dar care, sigur, va veni. Nu e la îndemîna oricărui condeier să spună: "tu te întinzi pe jos și noi călcăm pe tine pînă cînd, orbi, îți învățăm trupul pe de rost, să îl dansăm mereu, în orice seară",sau: " Din zborul cald al celui nebun răsărea necontenit puzderie de cuiburi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în parte, o altă imagine poetului. Culegerile sale de articole, reportaje, note de călătorie, în care adesea e prezentă o acută tensiune pamfletară (caracteristică, de altfel, și unei mari părți din versurile autorului), aparțin, de asemenea, sferei angajării propagandistice a condeierului. Ca traducător, F. a dat versiuni din Karl May, din câțiva scriitori sovietici, dar și (în colecția „Cele mai frumoase poezii” a Editurii Albatros) din poezia lui Joseph von Eichendorff și Gottfried Keller. SCRIERI: Din inimă, București, 1940; Două vorbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]