427 matches
-
altceva vă trece prin gând dar popou nu se poate! - Fetele sunt făcute ,,cadou,, de mamare, vecina! Sunt verificate și curate, vedeți și voi! Spuse împăciuitor colonelul. Ele vă stau la dispoziție pe gratis, să le acceptăm toanele! Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor și atmosfera se destinse. După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru. Au râs zgomotos, - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca s-a repezit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pat. Încă nu iau caietul lui P.H.L. de pe „noptieră”. Mă întreb ce mă atrage spre lectura unui autor despre care nu mai știe aproape nimeni, demult îngropat într-un colț de istorie literară, sub trei rânduri scrise pe un ton condescendent, dacă nu chiar ironic... Cred că, în ce mă privește, motivația cea mai plauzibilă trebuie să fie curiozitatea pentru „pagina primară”, ca să zic așa, scrisă de o mână demult uscată, dezintegrată, „istorică”. Și s-ar putea să mai fie ceva
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
regionalism scăpat în discuție. Entuziasmul sincer al cetățeanului dornic să se înscrie cu trup și suflet sub drapelul „României Mari” a stârnit fie priviri de neîncredere, fie chiar gesturi de rea-voință. În spatele „colegialității” unor „mari români” a simțit uneori spiritul condescendent, ceea ce l-a făcut să se simtă „provincie” anexată cauzei românești doar ca „să dea bine” (cum se spune astăzi în lumea presei - nota mea) în ochii lumii. Marile iluzii proiectate pe steagul „Unirii cu Țara” au lăsat locul multor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Nu s-a gândit până acum că nașterea este o minune, că durerile facerii se topesc într-un ocean de iubire. Dacă i-ar spune Teodorei ce îi trece prin cap, în mod sigur ar râde sau doar ar zâmbi condescendent: „Ce știu bărbații despre maternitate?...” Dar el chiar nu vrea să știe ceva concret! L-ar interesa mai mult ce se află dincolo. Și cum ar putea, fără a cunoaște contextul la modul „organic”, să atingă miezul? Altfel-zis, dincolo de „foamea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aude, spuse maiorul. Și zici că ești sigur că o iubești? — Sunt sigur. Și că, maiorul Îi aruncă o privire scurtă, că nu ești corupt? — Nu știu ce vreți să spuneți cu asta, corupt. Bine. Nu-i nevoie să iei tonul ăsta condescendent. Pinin se uită-n podea. Maiorul Îi privi fața tuciurie, apoi Îl măsură din cap până-n picioare, oprindu-se la mâini. Apoi continuă, fără să zâmbească: — Și de fapt, nu vrei cumva... Apoi se opri. Pinin se uita-n continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pinin stătea cu ochii fixați În podea. Maiorul Își lăsă iar capul pe rucsac și zâmbi. Se simțea ușurat - viața În armată era prea complicată. — Ești un băiat de treabă, spuse. Ești un băiat bun, Pinin. Da’ nu mai fi condescendent și ai grijă să nu apară careva și să te ia de-aici. Pinin stătea nemișcat lângă pat. — Nu-ți fie frică, Îi spuse maiorul, ținându-și mâinile Încrucișate deasupra păturilor. N-o să m-ating de tine. Dacă vrei, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe mine poa’ să mă trăsnească. — E adevăru’-adevărat și știi că-i așa. Nu-i doar o chestie pe care s-o fi inventat și țin minte exact ce mi-a spus. — Și ce ți-a spus? o-ntrebă condescendentă Oxigenata. Alice plângea și abia mai putea vorbi de la atâta tremurat. — Alice, ești o bucățică foarte bună, asta mi-a zis. Exact așa mi-a zis. — Minți. — Ba nu. Așa mi-a zis. — Minți, spuse Oxigenata cu mândrie. — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sînt la prima generație și-așa vor și rămîne cu copii cu tot. Numai un regim delicat, ca propria dictatură, Îi forța să-i admire pe intelectuali Împotriva firii, cu toptanul. Adoptînd o poziție oarecum suspicioasă, În parte neliniștită, obligatoriu condescendentă și vag Încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecți și de faptul că pe alții-i cunoștea lumea, ceea ce a Înaripat Întotdeauna aspirațiile omului din popor. În pivniță Însă, supraviețuia prin Întuneric adevărata atitudine față de creaturile cu studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce s-ar fi întâmplat dacă ar mai fi întârziat o vreme alături de acel moșulică antipatic. Nu-și răspunse. Doar trase pe dreapta și coborî din mașină... În urma sa, pe bancheta din dreapta, Magicianul mișcă oglinda retrovizoare către el și zâmbi condescendent. Zâmbetul din oglindă aducea a rânjet, gingiile păreau stropite cu sânge, însă nu era nimeni care să vadă imaginea de coșmar și să se sperie corespunzător. În timp ce Detectivul se îndrepta către casă, neluat în seamă de cineva, Magicianul scoase bagheta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
largul meu Încât să mă așez pe unul dintre incomodele scaune negre din fața biroului. Abia atunci am observat că ea mă cerceta cu mare atenție și urmărea tentativele mele de a fi politicoasă și manierată, cu un aer oarecum amuzant. Condescendentă și antipatică, am decis eu, dar nu răutăcioasă. Ea a vorbit prima. — Și ce te aduce la Runway, Ahn-dre-ah? a Întrebat ea cu accent britanic aristocratic, fără să-și ia ochii de la mine. Păi, am stat de vorbă cu Sharon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prefera să scriu, dar presupun că nu e un loc prea rău pentru un Început de carieră. Tu cu ce te ocupi? — Sunt scriitor. — Zău? Trebuie să fie foarte frumos. Am sperat ca fraza să nu fi sunat pe cât de condescendent mi se păruse mie că a sunat, dar Începuse să devină de-a dreptul enervant că tot poporul din New York se autoproclama de zor scriitor sau actor sau poet sau artist. Eu am scris cândva la revista facultății, am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bată la cap, așa că cel mai bine ar fi să nu mai lungim vorba și să-ți găsesc un taxi. Poate că de vină era cel de-al patrulea Cosmo- curaj lichid - dar nu eram dispusă să accept atitudinea lui condescendentă, așa că m-am Întors pe pantofii mei prea butucănoși și am deschis ușa. Nu am nevoie de mila ta. Mersi pentru nimic, l-am repezit eu, și am mărșăluit Înapoi În club Încercând să par cât de trează puteam. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eu rar, de parcă aș fi vorbit cu un copil de clasa a treia. Problema e că Sunt-Alergică-La-Toți-Câinii. Înțelegi ce-ți spun, nu-i așa? i-am zâmbit dulce. El a rânjit, fără să se descurajeze la cel mai răutăcios și condescendent ton pe care am reușit să-l mobilizez. Impresionant. Chiar lua În serios chestia asta. — Am dat niște telefoane, m-am informat și am găsit pentru noi - să bată tobele, te rog! - un câine hipoalergic. Poți să spui „hipoalergic“? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de rău? Știam că par defensivă, dar detestam conversația asta. Zâmbi și-și puse mâna peste mâna mea, pe masă. Sigur că nu e așa de rău. Știm că până la urmă o să-ți găsești calea. —Să-mi găsesc calea? Mai condescendent nici nu se poate. Nu e nimic rău În ceea ce fac... —Bettina? Robert? Unde sunteți? Tocmai au sunat fetele de la cooperativa alimentară și sunt pe drum. E gata focul? Vocea mamei reverbera prin lemnul casei și ne-am uitat unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că Franța este încă la acest sfârșit de veac o țară predominant rurală, foarte atașată de cultura și de tradițiile sale țărănești. În mediul urban, mai cu seamă la Paris, francezii nutresc față de lumea țărănească un soi de duioșie oarecum condescendentă și amestecată cu nuanțe de nostalgie. Într-o perioadă în care unul ca Maurice Barrès se transformă într-un bard al rădăcinilor și înainte ca un oarecare Pétain să facă elogiul gliei "care nu minte", zona de țară este încă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
totalitarismul sovietic și la stalinism. Un alt aspect, mai controversat, este că gânditorii iluminiști desconsiderau societățile care nu aparțineau spațiului occidental (Vogel 2003). Lăsând la o parte dezbaterea, nu încape nicio îndoială că Marx și Engels afișau adesea o atitudine condescendentă și disprețuitoare la adresa societăților care nu se înscriau în spațiul occidental. Ei erau convinși că imperialismul occidental și răspândirea capitalismului erau necesare în vederea eliberării "popoarelor lipsite de istorie" de miturile religioase și tirania tradiției. În acest stadiu al argumentării, este
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
unul din marii singuratici ai literelor franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă prin stil individual, se reclamă de la clasici precum Stendhal, Flaubert, Chateaubriand, Breton. Iar dacă e să fie polemici, o fac, discret, condescendenți, avîndu-i În vedere pe prea avîntații contemporani adepți ai Noului Roman. PÎnă la capitolul care-l are În vedere, Viart Îi trece În revistă pe Georges Bataille, Klossowski, Blanchot, al doilea Beckett, Nathalie Sarraute, Claude Simon și Michel Butor. Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
abuzului asupra copilului: precauție în contactele cu adulții, lipsa încrederii, disconfort provocat de contactul fizic sau relații intime și resimțirea acestora ca amenințări; îngrijorare față de plânsul altor copii, grija exagerată față de frați; extreme comportamentale, ca agresivitate sau retragere; comportament exagerat condescendent, pasiv, apatic; agresivitate extremă, ură sau hiperactivitate; stimă de sine scăzută, subapreciere, lipsa încrederii și comportament autodistructiv; modificări ponderale masive; teama de a merge acasă, frica față de părinți; caracteristici distructive, antisociale sau nevrotice; relatări neconcludente în legătură cu o vătămare suferită; cerșește
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
prin salon cu mâinile la spate, ridica bărbia, își țuguia buzele și grăia cu tremur în glas: «Eu cobor din ilustra familie a conților italieni Cavacioni». (Nu putea să pronunțe litera „r” și spunea „v”). Se oprea brusc, ne măsura condescendent, își ferea gâtul de gulerul înalt și scrobit, și continua să viseze cu glas tare la palatele strămoșilor din Urbine. Părea obsedat. Mi-aduc aminte cum, într-o zi, plimbându-se prin salon, repeta cu emfază: «Eu sunt ultimul descendentă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mi-e gândul, ca un fel de neamț dement, un renegat al ordinii, o scobitură pe suprafața netedă, cristalină a ideii, nu poate fi numită vâjâiala asta altfel decât o chestie. Unii, e drept, îi spun poezie. Este un mod condescendent și eufemistic, ca să zic așa, de a numi chestia aceea. Hai să nu fiu rău și nedrept: vâjâiala asta poate deveni poezie, dar ar avea nevoie de un strop din ceea ce nu se poate numi ori atinge, dar care e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai fi în ochii mei un simbol al imperialismului, vedeam din ce în ce mai clar că devenise ea însăși miza și victima noilor imperialisme; cel al Statelor Unite, hegemonic, dar silit să bată în retragere în Cuba, Vietnam și Iran, afișînd o atitudine deopotrivă condescendentă și protectoare față de națiunile Europei occidentale; cel al URSS, care nu încetase să progreseze la scară mondială. Începeam a întrezări dezvoltarea puterii militare sovietice, începută pe nesimțite în anii '60. Tresărirea europeană pe care o încercam avea drept cauză șocul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vreun avantaj personal, probabil nu există nici unul. Este vorba despre un lucru important? Am avut cîndva un șef care se adresa angajaților din subordinea lui folosind numele de familie - Domnule Belding, Doamnă Smith și așa mai departe. Părea încrezut și condescendent, dar majoritatea îl ignoram pur și simplu, considerînd chestiunea, în cel mai rău caz, doar ușor iritantă. Totuși, pe una din colege faptul acesta o enerva la culme, iar într-o zi a izbucnit: „Mă cheamă Julie!”. Dintr-o dată, Julie
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
ca nimeni altul." În această atmosferă își desfășoară față de Cella Delavrancea și de tatăl său întreaga manie a unei imaginare grandori nobiliare: Se plimba prin salon cu mîinile la spate, ridica bărbia, își țuguia buzele [...]. Se oprea brusc, ne măsura condescendent, își ferea gîtul de gulerul înalt și scrobit, și continua să viseze cu glas tare la palatele strămoșilor din Urbino. Părea obsedat. Mi-aduc aminte cum, într-o zi, plimbîndu-se prin salon, repeta cu emfază: "Eu sînt ultimul descendent"... și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
regulă, provincialei sentimente baroce, rochii excentrice și un limbaj extravagant. Dacă un autor riscă să o aducă în scenă, ea este nefericită, inocentă și persecutata, necunoscută și neînțeleasa. De regulă, ea va avea cincizeci de ani, iar dacă autorul are condescendenta să o prezinte tânără, va avea grijă să o depoetizeze de la inceput printr-un mic defect, deloc grav în aparență (ten în culori, o împlinire precoce), dar suficient pentru a arunca asupra tuturor acțiunilor, chiar și celor mai nobile, o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]