414 matches
-
fi avut subtilitatea să înțeleagă că un nou orizont e de fapt un nou buzunar în care se intră și din care se iese în virtutea legilor mai înalte ale Firii? Complice, jocul metaforelor fură și el mintea al naibii... Acceptând condescendent limitele înțelegerii științifice ale epocii sale, Rică se hotărâ să-și mai amâne bunăvestirea de descobridor până după eventuala absolvire a școlii generale. Ceea ce, desigur, nu invalidă nicidecum intuițiile sale. Riguroase și sistematice, experimentele de alba-neagra făcute de el îi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gloata să decidă cât de întreg la minte e un candidat ce are oroare de apartenența la ea. Operele marilor autoexilați afară din mentalitatea timpului lor nu coroborau ideea nefericirii, ci mai degrabă pe-aceea a unei delectări sarcastice și condescendente, ce împărțea darurile-i bogate pentru a se propulsa mai spornic în direcție opusă, departe de primitori: "Vă dau o capodoperă, numai dezbrățișați-mă îndatoritor, semeni neasemenea!" Materializată în creație, delectarea asta distantă nu se sinchisea defel de atragerea atenției publice
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a înțeles atunci că era război, un război general. Flota engleză, care era absolut din întâmplare reunită pentru manevre, a primit ordinul de a nu se dispersa. Am început prin a insista ca Serbia să dea un răspuns cât mai condescendent posibil, atitudinea guvernului rus nepermițând nici un fel de dubiu cu privire la seriozitatea și gravitatea situației. Acest răspuns a dat în întregime satisfacție eforturilor Angliei. Domnul Pașici* accepta, într-adevăr, toate condițiile, cu excepția a două puncte asupra cărora declara că era dispus
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
că Franța este încă la acest sfârșit de veac o țară predominant rurală, foarte atașată de cultura și de tradițiile sale țărănești. În mediul urban, mai cu seamă la Paris, francezii nutresc față de lumea țărănească un soi de duioșie oarecum condescendentă și amestecată cu nuanțe de nostalgie. Într-o perioadă în care unul ca Maurice Barrès se transformă într-un bard al rădăcinilor și înainte ca un oarecare Pétain să facă elogiul gliei "care nu minte", zona de țară este încă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fiul dictatorului, care a murit de ciroză), sunt sănătoși tun. Foștii lideri de partid sau rudele lor apropiate sunt astăzi oameni bine situați, implicați În tot felul de afaceri bănoase și având toate motivele să-i privească cu un zâmbet condescendent pe foștii deținuți politici care au primit și ei câte o pensie. La Timișoara, orașul unde a izbucnit revoluția, colțul cel mai anticomunist și mai occidentalizat al României, s-a cerut, Într-o proclamație lansată În 1990, ca foștii responsabili
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
văd cea de-a doua luminiță pâlpâind intermitent pe telefonul meu ceea ce înseamnă că mă sună Jean. Oftez și foarte atent îmi dau jos căștile de pe urechi. - Ce este? întreb eu plictisit. - Ăăă, Patrick? începe ea. - Da-aa, Jean? întreb condescendent, despicând cele două cuvinte. - Patrick, e aici un anume domn Donald Kimball care vrea să stea de vorbă cu tine, zice ea iritată. - Cine? mă răstesc, distrat. Ea scoate atunci un oftat scurt și speriat și ca și cum ar întreba își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
enervanți, poate pentru că au ceva în plus sau ceva în minus. De asta și Petrică Cimpoeșu enervează pe toată lumea. Și pe sine se enervează. Pentru că și în sine există un individ care nu are ulcer și care îl privește deloc condescendent pe individul care are și de aici o stare de încordare permanentă. E exact precum chelioșii care se visează cu plete până la brâu Și în vis îi smulg părul celui care și-a încărcat capul cu așa povară... Cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
timp, jubilația negatoare s-a mai cumințit și azi putem vedea optzeciști trăgând serios din seva stănesciană, ceea ce ar fi fost absolut compromițător altădată. Trecând frenezia rupturii, ies în vileag, tot mai distinct, elementele de continuitate. Numai că optzecismul privește condescendent la tradiție, are un sentiment de milă față de ea, ceea ce-i dă dreptul să n-o angajeze serios. Dacă voi scrie vreodată o istorie, aceea va fi cea mai scurtă istorie a poeziei românești Fiecare critic literar își propune să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
boschetar bătrîn, dat pe pastile. S-a așezat lîngă bețiv și În douăj’de secunde l-a făcut. I-a tăiat buzunarul. - De ce nu l-ați Înghesuit la perete să-i luați banii? a Întrebat Riordan pe tonul lui binevoitor condescendent. Matty avea un tupeu fără limite și nu ascundea nici un pic de nesiguranță. Nu arăta cîtuși de puțin ca un dependent de droguri. Dacă la farmacie refuzau să-i vîndă un ac, zicea: „De ce nu-mi vindeți ? Arăt a narcoman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În Angola. - De ce, domnu’ Morton? a-ntrebat McCarthy. - Fiindcă ești un nenorocit de drogat! - Eu nu, domnu’ Morton. - Și cum e cu urmele alea de ace? - Am sifilis, domnu’ Morton. - Toți drogații au sifilis, a zis Morton. Vocea-i era domoală, condescendentă și ușor amuzată. Tipul cu pipa Încerca fără succes să facă haz pe seama unuia din negri. Negrului i se spunea „CÎrlig” din cauză că avea o mînă diformă. - Maimuța ți se cam cațără-n spinare, eh? a-ntrebat tipul cu pipa. - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
așa fel construit că pentru a conduce cititorul să considere a doua alternativă mai puțin dezirabila. Astfel, Machiavelli a folosit o persoană a treia abstractă atunci când vorbește despre fondatorul unei republici precum Romă, dar a schimbat-o la un tu condescendent (cu verbul puoi) când descrie fondatorul unei republici precum Veneția sau Spartă 22. Spartă și Veneția ar fi așadar republici "slabe" întrucât ele nu ar putea suporta povară achizițiilor teritoriale. Machiavelli recunoaște că republicanismul non-expansionist a exercitat o anumita atracție
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un cavou ori monument, oricât de bogat. Oricum, cel mult două generații sunt suficiente pentru uitare. E preferabilă iarba și pomii unui cimitir tradițional, adică livada sub care se topesc fără urmă cei duși dintre noi. Cât mă privește, zâmbesc condescendent atunci când sunt obligat să-mi arunc privirea pe vreun astfel de monument, standardizat, deplâng biata țărână batjocorită astfel și natura agresată și prefer să ajung cenușă. E mai rapid, curat și economic. Iar natura se va bucura mai curând de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lungă, viața-i scurtă!“ etc. - climat În care orice zel de impulsie nouă la treabă este suspectat și denunțat. Mi-am Însușit apoi de la doctorul G. Robin acea calitate socială de bune raporturi cu lumea, acea amabilă atenție, acel zâmbet condescendent față de cei cărora le oferi sau le ceri serviciile. Fiindcă toată lumea era pe acea vreme cuviincioasă și amabilă - vă mirați, nu este așa?... A intrat odată În biroul meu de la laborator Alexandru Marghiloman, bolnav, Încă de pe atunci, de rinichi, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Când parlamentarul vine la chirurg și acesta îl pasează lui Dumnezeu, îți dă și locul eligibil pe listă, numai să aranjezi treaba cu Ăl de Sus“. „Aiurea - intervine un ochelarist care n-a făcut altceva decât să-și asculte colegii condescendent, ca omul care știe unde-i cheia de la casa cu bani -, e vremea psihiatrilor, stimabililor! După ce se spovedește mai multe zile la procuror sau capătă domiciliul forțat la Rahova 29 de zile, până și cel mai dur senator simte nevoia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ioana cu o față plouată și îmi zice : „S-a întîmplat o nenorocire“. „Cum, chiar ai rămas gravidă ?“ - sar eu. „Care-i chestia cu «gravidă» ?“ „Păi, dacă ai rămas gravidă, sîntem terminați amîndoi !“ Tipa se repliază imediat și începe, zîmbind condescendent, să marșeze : „și dacă am rămas gravidă, ce ?“. „Cum ? Așa, de prima dată ? Mamă, ce ghinion !“ ...și m-a ținut așa cîtva timp, după care mi-a zis că nu mă credea așa de laș. Lovitură de grație. Eu, care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
n-o ceream). I-am întâlnit pe toți cei care, într-un fel sau altul, frecventaseră cercul [„Sburătorul“], care pe vremuri îmi făceau temenele și care astăzi m-au primit bine înfipți în fotolii, dându-și importanță, adresându-mi-se condescendent în timp ce vorbeau la trei telefoane, cu unul la urechea dreaptă, altul la stânga și urlând ordine în cel de-al treilea, așezat pe birou, și întrerupându-se ca să-mi spună: „Vedeți, nu pot face nimic, sunt ocupat literalmente până peste cap
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dar, cumva, nu îmi vine deloc. — Și eu m-am mutat la New York, zice detașată. Așa că s-ar putea să ne mai întâlnim. Poate-mi vinzi și mie o pereche de pantofi într-o zi. Îmi aruncă un ultim surâs condescendent, își așază mai bine pe umăr geanta Channel și iese din raion. După ce pleacă, se așterne o tăcere generală. Cine mai era și asta? zice în cele din urmă Laurel, care a ieșit din cabină îmbrăcată doar pe jumătate, fără ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
decisiv. La peste 30 de ani, la sfîrșitul unei cariere în care n-ai fost nici Sampras, nici Agassi, nu-i rău! Ai stat aproape două ceasuri pe cimentul verde în fața numărului patru mondial! Din tribună, Jumbo Connors, tomnatic, privește condescendent. Cam asta era și soarta lui pe vremuri, cînd domnișorea tenisul și făcea arabescuri complet nelucrative în fața bătacului lui Borg. Se învîrtea California cu Roddick. Palid, asudat, febril. Probabil că bucătăria americană, pentru care maioneza e un maximum de rafinament
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
așa definise Cioran corupta mascaradă geopolitică a Balcanilor, fie ea democratică sau autocratică. Paul Georgescu trăise și el experiența tragicomediei românești despre care avea, probabil, cam aceeași opinie. Democrația occidentală Îi părea un joc infantil, găunos. Îi rezerva ironia, surâsul condescendent, critica scârbită. Nevoia de ardoare se poate converti nu doar În dialogul Între conu’ Leonida și consoartă; automistificarea nu scutește nici personaje de mare calibru intelectual, mai ales În gheara situațiilor extreme. Tensiunea socialistă Între idealul „conservat” și realitatea putridă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vedere, nu era o radicală deosebire. Drept care m-a categorisit, prompt, drept „liberal englez”. În traducerea sa, o caricatură. Nu am stopat, totuși, nici unul dialogul. Am continuat chiar să avem, din când În când, și caraghioase controverse politico-ideologice. Fiecare asculta, condescendent, prostiile celuilalt și Își vedea, apoi, de ale sale. Când Începuseră să-i apară primele cărți de proză, obișnuia să spună că din tot ce a scris nu va rămâne mare lucru, dar din ce a vorbit vor rămâne, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
studenții și amicii, și nu avea vreo reținere a Împărtăși unor oaspeți aproape necunoscuți secvențe penibile din popasurile pariziene ale autorului Sentimentului românesc al ființei, titlu pe care Îl ironizase, de altfel, și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai, mă, cu Ceaușescu și cu Securitatea?”, l-ar fi Întrebat, cu o uimire aproape cucernică, vechiul camarad și amic. Noica purta cu el, În permanență
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unul din marii singuratici ai literelor franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă prin stil individual, se reclamă de la clasici precum Stendhal, Flaubert, Chateaubriand, Breton. Iar dacă e să fie polemici, o fac, discret, condescendenți, avîndu-i În vedere pe prea avîntații contemporani adepți ai Noului Roman. PÎnă la capitolul care-l are În vedere, Viart Îi trece În revistă pe Georges Bataille, Klossowski, Blanchot, al doilea Beckett, Nathalie Sarraute, Claude Simon și Michel Butor. Literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
arată producția lui Dimitrie Stelaru. Atmosfera sa "halucinogenă/ halucinantă" ar fi văduvită de o substanță poetică creditabilă, impresionînd nemotivat, odinioară, prin stranietatea sa și, mai cu seamă, prin "obscuritatea organică a actantului boem" pe care E. Lovinescu l-a numit, condescendent, "înger vagabond": "Promiscuitatea boemei latente se extinde la toate nivelele receptive, atunci cînd recitim textele care, reluate, nu mai comunică aproape nimic. Se poate spune desigur că și această dîră obscură a obscurului e omologabilă stării poetice și atunci are
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
a o smulge cu totul. Homosexualitatea sa latentă a fost atît de supralicitată, încît s-a transformat într-un clișeu la fel de nerelevant și obositor ca și acela al legendarelor metehne ale maestrului: ,atitudinea rece, distantă față de semeni, ironia suverană și condescendentă, egomania, setea de glorie, ipohondria." Au continuat să fascineze și virtuțile ,machiavelice": abilitatea, spiritul diplomatic, iscusința cu care Thomas Mann a știut să-și instrumentalizeze și manipuleze contemporanii. Corespondența o dovedește din plin - a ținut Marcel Reich-Ranicki, între altele, să
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
orizont privilegiat al dorințelor noastre politice. Aceasta reprezintă provocarea de a ne orienta către noi alianțe și solidarități în interiorul, împotriva și dincolo de UE și de a ne imagina noi instituții și noțiuni de drepturi. Politicile fricii și ale tehnocrației financiare condescendente combinate cu ajustări structurale și militarizare s-au manifestat diferit în cele două periferii ale Europei ca zonă Euro. În plus, în loc să recunoaștem condițiile comune, ajutați de media mainstream, ne-am găsit de multe ori în situația de a atribui
Periferializarea Europei () [Corola-website/Science/296080_a_297409]