1,115,748 matches
-
ultimele cinci decenii. Este o poezie gravă, profundă, plină de frumusețe, străbătută de un sentiment sincer de solidaritate cu aproapele. Atenția poetului se concentrează în principal asupra conflictelor dintre idealurile oamenilor, nevoilor și dorințelor acestora, pe de o parte, și condițiile vitrege la care îi supune realitatea, pe de altă parte. Poetul este doar rareori prezent în poeziile sale; prin el vorbesc adesea alții. "Eu"-l din poeziile lui Kjell Espmark este rareori Kjell Espmark însuși. Ca și Marin Sorescu, pe
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
un rol alienant: În Însinguratul, se confesează Ionesco, dau cuvîntul unui personaj care este în conflict cu istoria sau, mai degrabă, care trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să soluționeze sau să mascheze problema fundamentală a condiției noastre, căci ele nu pot răspunde acestor întrebări: ce fac eu aici? De ce sînt aici? Ce este lumea din jurul meu? Sînt întrebări elementare, pe care istoria le face uitate, dar pe care nu poți să nu ți le pui: nu
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
imaginilor vital sugestive. Fără să se complice în ipocrizii. Beneficiind de pe urma ediției de față de fireasca dispunere cronologică a ciclurilor de poezie, cu pornirea în 1964 prin Singur printre poeți, până la Puntea, cu subtitlul Ultimele, din 1997, realizăm cum creează metaforele condiției umane și comunică prin ele cu ființa umană și, înainte de toate, cu sine. Ceea ce ediția oferă ca lectură în perspectivă, din chiar interiorul poeziei. Fiindcă abia acum s-ar putea realiza joncțiunea spirituală între versuri cum sunt cele din ciclul
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
privi curioasă. - Nu-l vreau pentru mine " reflectă cîteva clipe și se însufleți din nou. E-n regulă, o să facem altceva. O să te las să mă desenezi așa pentru căpitan, ca pe o imbecilă înconjurată de medicamente, dar cu o condiție: o să-mi faci un alt desen așa cum o să-ți cer eu, un desen colorat și cît se poate de frumos. Portretul unei fete vesele și frumoase, un portret în care să apar așa cum o să fiu peste puțin timp, în cîteva
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
viața. Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-l legeni în hamacul din spatele grădinii", și adaugă poeta - copil grav și cuminte - "Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-i citești povești cu zâne, seara înainte de culcare". Apoi, în condițiile promisiunii mai este trecută și muzica astrală, nu alta, ca hrană a sufletului, de care el nu se poate lipsi dincolo. Dar și "Raiul", și "aripile de înger" sunt trecute în înțelegerea copilului cu Dumnezeu. Copil cuminte și grav, Cristina
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
interesante, apetisante și, în această perioadă de austeritate, imposibil de ignorat: "Fac și-o ciorbă de vițel,/ Că nu-l am decât pe el." Pe neicuță? Pe vițel? Mister. Însă e o autentică declarație de fidelitate care trebuie consemnată, în condițiile economiei de piață și racolărilor; acesta este încă un pas spre fericirea deplină în căsnicie: Îl iubesc și mă iubește/ Și nimic nu ne lipsește." Bravo! Să fie într-un ceas bun! Exclmi fără să vrei. Bine că e Happy
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
cu aptitudini agere și fascinație (nu-i imposibil!) pentru filologie, refuză - lasă că nici nu și-ar putea permite - să se apuce de o meserie din care nu poate trăi. El evită nu neapărat postura de truditor în umbră, ci condiția de specialist (vorbind din nou solemn) de elită, nerespectat și neremunerat. Mai înainte de a se precipita spre o specializare care promite, ca gazetăria, succes și venituri convenabile, cu riscul însă al proximei saturații a pieții și deci al unei epuizante
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
încă, în ultimul timp, s-a ajuns la aberația ca sponsorizările din bugetul de stat pentru carte să se acorde numai pentru acoperirea costurilor tipografice. Pentru statul-sponsor drepturile de autor pur și simplu nu mai există. Și chiar în aceste condiții, neplătiți sau remunerați de-a dreptul umilitor, mai există editori, unii de veche și temeinică școală, care lucrează din pasiune. Nu mai departe decât la "agendele" lui E. Lovinescu, au dat această probă de abnegație doi dintre colaboratorii cărora finalizarea
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
sa, asociază, în volumul Le théâtre et l^existence (1991), conceptul de absurditate nu cu iraționalul care ar implica lipsa explicației, ci cu neraționalul dat de absența semnificației. În Mitul lui Sisif al lui Albert Camus lipsește semnificația tragică, drama condiției umane constînd în aceea că, în absența reperului transcendent, nu mai e cu putință nici tragedia: Absurdul este păcatul fără Dumnezeu". Din punctul de vedere al teoreticianului francez, un tragic al absurdului ar fi cu toate acestea posibil într-un
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
în socialism: "în general oferta de acest gen era în socialism extrem de extinsă, aproape generalizată, fie sub forma mitei sexuale, atît de delicat plătită încît nici nu merita asemenea denumire severă, fie ca defulare, una din puținele la îndemînă, în condițiile unei existențe împovărate de lipsuri materiale și excese polițienești. Destule femei tinere și frumoase se simțeau onorate și nu jignite de manifestările interesului sexual al colegilor, vecinilor sau cunoștințelor întîmplătoare, de aceea cedau cu nonșalanță și farmec, parcă temîndu-se să
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
în viață este supraviețuirea în cadrul sistemului. Ele sînt străine de perspectivele macho, ale bărbaților care relatează evenimente "post festum" cu intenția ușor de sesizat, de a se plasa, la scară istorică, într-o lumină cît mai favorabilă. Dimpotrivă, își autoanalizează condiția cu un cinism uneori trecut bine de pragul vulgarității. În toiul unei discuții polemice cu bătrînul său amant Sami, Melanie, (soția lui Cosmin Negru, directorul unei case de filme) dă o replică șoc, precum o lovitură în moalele capului: "... Tragedia
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
scoaterea ei din ghetoul în care se autoexilase la un moment dat. Cine ar fi crezut, acum două, trei decenii că Boulez îi va ține companie lui Mozart, iar Xenakis va fi vecin de afiș cu Berlioz? (Nu pot uita condiția pusă de Stockhausen, în 1993, când l-am invitat la festivalul de la București: să nu mai fie cântat nici un alt compozitor în ziua în care era programată muzica lui!). Câți dintre melomani ar fi acceptat înfrățirea deliberată a muzicii clasice
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
împărtășim experiența? Inițial, el avea intenția să comunice doar experiența sa, fără vreo preocupare literară, a vrut pur și simplu să se elibereze, să depună o mărturie, să ne transmită mesajul fără să "povestească" în sens sartrian. Este vorba de condiția romanului, ireconciliabil, ca o comunicare, cu stringenta necesitate a uitării. Or, genul literar cel mai apropiat de acest proiect este romanul: "un roman, chiar prin natura sa, nu poate fi considerat ca atare decît în măsura în care conține un mesaj. Și eu
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
defini destinul, la care se adaugă experiența de la Auschwitz, și care nu se poate defini decît ca negația însăși a oricărui destin uman, ca o reducere absolută a stării de a fi Fără destin. Cum să mai vorbească în aceste condiții de apartenența la o patrie, simțită ca un "blestem național"? Bucuria de a crea Toată complexitatea aceasta de sentimente care se rezumă la experiența fundamentală a "refuzului", a eșecului, a cărui încarnare este personajul central Köves din partea a doua a
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
ca o sursă spirituală, Kertész poate scrie că este posibil să găsești "pacea, liniștea, ușurarea", chiar și în infernul de la Auschwitz. Grație faptului că a știut să-și păstreze această inocență, i-a fost posibil să reziste și în noile condiții de existență impuse imediat după întoarcerea sa de la Auschwitz. În asta constă diferența dintre situația lui Jorge Semprun, care și-a regăsit libertatea, o nouă șansă de viață în Occident, și Kertész, care s-a văzut confruntat cu probleme neașteptate
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
poate afirma că "bucuria de a crea" îl face să uite timpul, ba chiar și destinul, într-un sens extrem de pozitiv, excepțional, izolînd omul de lume și de oameni, făcîndu-l "diferit", dar fericit. În acest sens Kertész a ajuns la condiția dobîndită în Lagăr: faptul de a fi privat de destin poate fi trăit ca o "libertate", singura ce ne permite "să fim noi înșine destinul". Este uimitor să constatăm că în plină "demolare" a omului (Primo Levi), Imre Kertész a
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
frântură fugară din mine ar putea supraviețui în celălalt. Puțin câte puțin, îi cedez totul, deși cunosc prea bine perversa deprindere de a falsifica ori a amplifica. Spinoza socotea că fiecare lucru are tendința de a-și păstra propria sa condiție; piatra voiește să fie veșnic piatră, tigrul să fie tigru. Eu trebuie să rămân în Borges, și nu în mine însumi (asta, presupunând că eu însumi exist), deși adevărul e că mă recunosc mai puțin în cărțile lui decât în
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
lui Eminescu. Avea un gust conservator, dar studiul lui nu denotă nici rea voință, nici nu e preocupat să-l coboare pe poet de pe soclu. Unele din observațiile sale nu sînt greșite, doar că se cuvine a fi repuse în condițiile epocii, așa cum am încercat să arăt într-un editorial mai vechi pe care-l consacram Istoriei lui Densusianu. În fine, Anghel Demetriescu își publică foarte tîrziu studiul său, în 1903, în Literatură și artă română. Nu e unul de constatare
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
băieți) care simt nevoia să aprofundeze contactul cu partitura sau cu viața muzicală, fără a întreba niciodată la ce le folosește. Iar studiul muzicologiei presupune câteva "obstacole", supărătoare pentru cineva care aspiră numai la o diplomă universitară în acest domeniu. Condiția esențială pentru un student la muzicologie rămâne cunoașterea a cel puțin două limbi de circulație. Altminteri se va limita într-un mod inacceptabil la bibliografia românească. Scrierile despre muzică rămân un capitol deficitar, iar accesul la informație atât de limitat
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
nou, variantele WEB ale revistelor (în cazul nostru hyperlink http:// www.contrafort.md), însă, spațiul virtual, electronic, la noi, încă nu are, de pildă, impactul fantasmelor naționaliste cu care suntem burdușiți din naștere. Motivația anchetei Contrafortului este evidentă în aceste condiții: după aproximativ un deceniu de "trafic" cu bunuri simbolice între cele două state și comunități scriitoricești, a întocmi un bilanț, oricât de sumar, al eficienței acestui "comerț" cultural are valoarea developării unei stări de fapt, obligând realitatea să iasă din
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
română își poate permite să ignore acest public, care rămâne în afara posibilității de a o cunoaște și, eventual, de a o... îmbogăți, în virtutea unui metabolism al creației imposibil de descifrat, dar care poate fi anticipat și încurajat prin crearea de condiții ce ar permite viitoarelor talente să se manifeste.
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
larg. * O notă absolut stupefiantă publică în TIMPUL de la Iași din februarie A.C.(?). Intitulată Sarcofagul de hîrtie, nota ajunge la concluzia că, dacă, solidari în lupta contra comunismului, scriitorii români postbelici n-ar fi acceptat compromisul de a tipări cărți în condițiile cenzurii și opresiunii, nu s-ar fi întîmplat nici o nenorocire: Dacă ne eliberăm de prejudecățile consolidate de discursul naționalist și de varianta sa culturală, protocronismul, atunci ar trebui să recunoaștem că [...] nu avem scriitori comparabili cu Dostoievski, Thomas Mann, Kafka
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
invers. N-am ținut o socoteală, dar pamfletele mi se par de departe mai numeroase. Pînă la un punct e normal. Pamfletul e o specie literară. Polemica seamănă cu o instituție literară. Unul poate fi spontan, cealaltă are nevoie de condiții precise ca să se producă. Polemica însoțește de obicei epocile fierbinți, cînd au loc bătăliile canonice. Maiorescu este cel care a inaugurat polemica literară românească în sens strict. Și asta, indiferent de faptul că a primit ori nu replici valabile. Gherea
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
repede!). Un șef de partid deplângea deunăzi "luptele intestinale" din formațiunea sa, iar alt om politic susținea că realizările unui coleg de partid merită o nota bene. Alte lucruri: de ce or fi spunând unii capabilitate în loc de capacitate, de ce condiționalitate în loc de condiții, de ce, de la un timp, cum observa excedată și Ioana Pârvulescu, locație în loc de... loc? Ce să mai spunem despre limbajul buruienos, verde, crezut popular, plin de sevă, la care recurg unii publiciști deveniți moderatori celebri de emisiuni. Dar ce să mă
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
ca martori, și s-a făcut căsătoria civilă. După aceea Panait a spus: "Hai să mergem, să traversăm Dunărea, să ne ducem vizavi!..." Și adevăratul nostru voiaj de nuntă ăsta a fost. Imediat după căsătorie, eu i-am pus o condiție - cînd mi-amintesc acum, ce copilărească, ce caraghioasă! -; mi-a pus și el una: "Marga, să nu te amesteci niciodată în actele mele de generozitate!" (De aceea, cînd a murit, n-aveam nici un leu în casă!) D.T.: - Și v-ați
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]