467 matches
-
sunt foarte puține. Studiind puținele fosile descoperite în provincia boliviană Tarija, arheologii presupun că originile condorului andin s-ar găsi în pliocen sau pleistocen, atunci când viețuia o pasăre ceva mai mică decât condorul de azi (subspecia dispărută "Vultur gryphus patruus"). Condorul andin este cea mai mare pasăre din emisfera vestică. Cu toate că lungimea de la cioc până la coadă măsoară cu 5 cm mai puțin decât la condorul californian, anvergura aripilor este mai mare decât la acesta, măsurând 274-310 cm. Pe lângă acestea, condorul andin
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
atunci când viețuia o pasăre ceva mai mică decât condorul de azi (subspecia dispărută "Vultur gryphus patruus"). Condorul andin este cea mai mare pasăre din emisfera vestică. Cu toate că lungimea de la cioc până la coadă măsoară cu 5 cm mai puțin decât la condorul californian, anvergura aripilor este mai mare decât la acesta, măsurând 274-310 cm. Pe lângă acestea, condorul andin e mai greu; un mascul cântărește 11-15 kg, iar o femelă — 7,5-11 kg. Distanța cap-coadă a unui exemplar matur variază între 117 și
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
patruus"). Condorul andin este cea mai mare pasăre din emisfera vestică. Cu toate că lungimea de la cioc până la coadă măsoară cu 5 cm mai puțin decât la condorul californian, anvergura aripilor este mai mare decât la acesta, măsurând 274-310 cm. Pe lângă acestea, condorul andin e mai greu; un mascul cântărește 11-15 kg, iar o femelă — 7,5-11 kg. Distanța cap-coadă a unui exemplar matur variază între 117 și 135 cm. Trebuie menționat că măsurile prezentate au rezultat din măsurători efectuate preponderent pe exemplare
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
e mai greu; un mascul cântărește 11-15 kg, iar o femelă — 7,5-11 kg. Distanța cap-coadă a unui exemplar matur variază între 117 și 135 cm. Trebuie menționat că măsurile prezentate au rezultat din măsurători efectuate preponderent pe exemplare de condori ținuți în captivitate. Coloritul condorului este foarte contrastant și expresiv. Penajul este aproape în totalitate negru-strălucitor, excepție servind „gulerașul” alb și pufos și marginile albe ale aripilor, evidențiate la masculi (penele albe apar numai după prima năpârlire). Pe cap și
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
cântărește 11-15 kg, iar o femelă — 7,5-11 kg. Distanța cap-coadă a unui exemplar matur variază între 117 și 135 cm. Trebuie menționat că măsurile prezentate au rezultat din măsurători efectuate preponderent pe exemplare de condori ținuți în captivitate. Coloritul condorului este foarte contrastant și expresiv. Penajul este aproape în totalitate negru-strălucitor, excepție servind „gulerașul” alb și pufos și marginile albe ale aripilor, evidențiate la masculi (penele albe apar numai după prima năpârlire). Pe cap și pe gât penele practic lipsesc
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
cel posterior, din contră, e foarte mic și e așezat mai sus decât celelalte. Ghearele sunt relativ drepte și tocite, caracteristici care înlesnesc apucarea și ridicarea prăzii, dar și folosirea lor ca armă, cum se întâmplă la vulturii Lumii Vechi. Condorii andini sunt răspândiți în munții Anzi, în estul Americii de Sud. Demarcația nordică a arealului de răspândire o reprezintă statele Venezuela și Columbia, în care pasărea este întâlnită foarte rar. Spre sud, arealul include și regiuni muntoase ale unor țări ca Ecuador
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
statele Venezuela și Columbia, în care pasărea este întâlnită foarte rar. Spre sud, arealul include și regiuni muntoase ale unor țări ca Ecuador, Peru, Chile, Bolivia și perimetrul estic al Argentinei, până la Țara de Foc. În partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
al Argentinei, până la Țara de Foc. În partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului de răspândire include atât vârfuri alpine, cât și podișuri relativ întinse, locuri propice pentru patrulare de la înălțime. Un asemenea landșaft este numit "páramo". Uneori, condorii migrează accidental în regiuni atipice habitatului lor, cum ar fi câmpiile Boliviei vestice și ale Braziliei sud-estice, deșerturile din Chile și Peru sau pădurile de fag din Patagonia. Condorii arată spectaculos când plutesc lin la înălțimi mari, făcând cercuri în
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
pentru patrulare de la înălțime. Un asemenea landșaft este numit "páramo". Uneori, condorii migrează accidental în regiuni atipice habitatului lor, cum ar fi câmpiile Boliviei vestice și ale Braziliei sud-estice, deșerturile din Chile și Peru sau pădurile de fag din Patagonia. Condorii arată spectaculos când plutesc lin la înălțimi mari, făcând cercuri în curenții ascendenți de aer cald. În timpul zborului, ei își țin aripile orizontal și drept (într-un singur plan), cu vârfurile puțin ridicate. Planarea este favorizată de o serie de
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
aripile orizontal și drept (într-un singur plan), cu vârfurile puțin ridicate. Planarea este favorizată de o serie de trăsături anatomice distinctive. Carena nu este prea mare, iar mușchii pectorali necesari pentru un zbor activ sunt slab dezvoltați. Acumulând viteză, condorii își fac foarte rar vânt cu aripile, utilizând eficient portanța maselor de aer pentru a-și diminua propriul efort. Fondatorul teoriei evoluționiste, Charles Darwin, urmărind zborul unui condor în Patagonia, a observat că într-o jumătate de oră acesta nu
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
mușchii pectorali necesari pentru un zbor activ sunt slab dezvoltați. Acumulând viteză, condorii își fac foarte rar vânt cu aripile, utilizând eficient portanța maselor de aer pentru a-și diminua propriul efort. Fondatorul teoriei evoluționiste, Charles Darwin, urmărind zborul unui condor în Patagonia, a observat că într-o jumătate de oră acesta nu și-a făcut elan deloc. Deseori, condorii obișnuiesc să stea pe vârful stâncilor patrulându-și regiunea, fără a mai avea nevoie să plutească. În genere, condorii se desprind
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
aripile, utilizând eficient portanța maselor de aer pentru a-și diminua propriul efort. Fondatorul teoriei evoluționiste, Charles Darwin, urmărind zborul unui condor în Patagonia, a observat că într-o jumătate de oră acesta nu și-a făcut elan deloc. Deseori, condorii obișnuiesc să stea pe vârful stâncilor patrulându-și regiunea, fără a mai avea nevoie să plutească. În genere, condorii se desprind de sol cu mare efort și luându-și un elan mare. La fel ca alți condori americani, condorii andini
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
zborul unui condor în Patagonia, a observat că într-o jumătate de oră acesta nu și-a făcut elan deloc. Deseori, condorii obișnuiesc să stea pe vârful stâncilor patrulându-și regiunea, fără a mai avea nevoie să plutească. În genere, condorii se desprind de sol cu mare efort și luându-și un elan mare. La fel ca alți condori americani, condorii andini au o deprindere neobișnuită de a urina pe propriile picioare — urina se evaporă asigurând astfel răcorirea organismului. În urma unor
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
elan deloc. Deseori, condorii obișnuiesc să stea pe vârful stâncilor patrulându-și regiunea, fără a mai avea nevoie să plutească. În genere, condorii se desprind de sol cu mare efort și luându-și un elan mare. La fel ca alți condori americani, condorii andini au o deprindere neobișnuită de a urina pe propriile picioare — urina se evaporă asigurând astfel răcorirea organismului. În urma unor asemenea „proceduri” picioarele condorilor sunt acoperite de pete albe lăsate de acidul uric. Principala sursă de alimentație pentru
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Deseori, condorii obișnuiesc să stea pe vârful stâncilor patrulându-și regiunea, fără a mai avea nevoie să plutească. În genere, condorii se desprind de sol cu mare efort și luându-și un elan mare. La fel ca alți condori americani, condorii andini au o deprindere neobișnuită de a urina pe propriile picioare — urina se evaporă asigurând astfel răcorirea organismului. În urma unor asemenea „proceduri” picioarele condorilor sunt acoperite de pete albe lăsate de acidul uric. Principala sursă de alimentație pentru condori o
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
sol cu mare efort și luându-și un elan mare. La fel ca alți condori americani, condorii andini au o deprindere neobișnuită de a urina pe propriile picioare — urina se evaporă asigurând astfel răcorirea organismului. În urma unor asemenea „proceduri” picioarele condorilor sunt acoperite de pete albe lăsate de acidul uric. Principala sursă de alimentație pentru condori o constituie leșurile mamiferelor de dimensiuni medii. În căutarea acestora ei adesea călătoresc pe distanțe lungi, străbătând în jur de 200 km pe zi. Aflându
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
americani, condorii andini au o deprindere neobișnuită de a urina pe propriile picioare — urina se evaporă asigurând astfel răcorirea organismului. În urma unor asemenea „proceduri” picioarele condorilor sunt acoperite de pete albe lăsate de acidul uric. Principala sursă de alimentație pentru condori o constituie leșurile mamiferelor de dimensiuni medii. În căutarea acestora ei adesea călătoresc pe distanțe lungi, străbătând în jur de 200 km pe zi. Aflându-se departe de țărm, condorii preferă hoiturile copitatelor mari, cum sunt cerbii, guanaco, vitele cornute
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
albe lăsate de acidul uric. Principala sursă de alimentație pentru condori o constituie leșurile mamiferelor de dimensiuni medii. În căutarea acestora ei adesea călătoresc pe distanțe lungi, străbătând în jur de 200 km pe zi. Aflându-se departe de țărm, condorii preferă hoiturile copitatelor mari, cum sunt cerbii, guanaco, vitele cornute mari, care au fost răpuse de bătrânețe sau slăbiciune ori au fost ucise de pume. Aflându-se lângă țărm, ei deseori sfâșie hoituri ale mamiferelor marine aruncate pe uscat. În afară de
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
hoiturile copitatelor mari, cum sunt cerbii, guanaco, vitele cornute mari, care au fost răpuse de bătrânețe sau slăbiciune ori au fost ucise de pume. Aflându-se lângă țărm, ei deseori sfâșie hoituri ale mamiferelor marine aruncate pe uscat. În afară de leșuri, condorii se mai hrănesc și cu ouăle păsărilor coloniale și puii acestora. Litoralul reprezintă o sursă sigură de hrană, ceea ce face ca mulți condori să se stabilească în această zonă. Căutând hrana, pasărea își folosește în primul rând vederea excepțională. În afară de
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
pume. Aflându-se lângă țărm, ei deseori sfâșie hoituri ale mamiferelor marine aruncate pe uscat. În afară de leșuri, condorii se mai hrănesc și cu ouăle păsărilor coloniale și puii acestora. Litoralul reprezintă o sursă sigură de hrană, ceea ce face ca mulți condori să se stabilească în această zonă. Căutând hrana, pasărea își folosește în primul rând vederea excepțională. În afară de căutarea prăzii, condorii andini urmăresc cu atenție și mișcările celorlalte păsări răpitoare din zonă. Cu unele dintre acestea, în particular cu vulturii genului
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
hrănesc și cu ouăle păsărilor coloniale și puii acestora. Litoralul reprezintă o sursă sigură de hrană, ceea ce face ca mulți condori să se stabilească în această zonă. Căutând hrana, pasărea își folosește în primul rând vederea excepțională. În afară de căutarea prăzii, condorii andini urmăresc cu atenție și mișcările celorlalte păsări răpitoare din zonă. Cu unele dintre acestea, în particular cu vulturii genului "Cathartes", condorul întreține relații de simbioză. Acești vulturi pot simți de la distanță mare etilmercaptanul, un gaz emanat la cuibărire de către
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
se stabilească în această zonă. Căutând hrana, pasărea își folosește în primul rând vederea excepțională. În afară de căutarea prăzii, condorii andini urmăresc cu atenție și mișcările celorlalte păsări răpitoare din zonă. Cu unele dintre acestea, în particular cu vulturii genului "Cathartes", condorul întreține relații de simbioză. Acești vulturi pot simți de la distanță mare etilmercaptanul, un gaz emanat la cuibărire de către majoritatea păsărilor, dar, având un cioc puțin dezvoltat, nu pot sparge ouăle așa cum o pot face condorii. Condorii andini pot rezista fără
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
particular cu vulturii genului "Cathartes", condorul întreține relații de simbioză. Acești vulturi pot simți de la distanță mare etilmercaptanul, un gaz emanat la cuibărire de către majoritatea păsărilor, dar, având un cioc puțin dezvoltat, nu pot sparge ouăle așa cum o pot face condorii. Condorii andini pot rezista fără hrană câteva zile la rând, dar după asta devorează câteva kilograme de carne la o masă. Câteodată, după o masă consistentă, condorii nu pot decola nici măcar cu elan. Întrucât anatomia picioarelor nu le permite condorilor
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
cu vulturii genului "Cathartes", condorul întreține relații de simbioză. Acești vulturi pot simți de la distanță mare etilmercaptanul, un gaz emanat la cuibărire de către majoritatea păsărilor, dar, având un cioc puțin dezvoltat, nu pot sparge ouăle așa cum o pot face condorii. Condorii andini pot rezista fără hrană câteva zile la rând, dar după asta devorează câteva kilograme de carne la o masă. Câteodată, după o masă consistentă, condorii nu pot decola nici măcar cu elan. Întrucât anatomia picioarelor nu le permite condorilor să
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]