752 matches
-
acest model este o funcție recursivă și arată astfel: formula 14 Față de cea anterioară aceastei scheme i se mai adaugă o diodă cu alți parametri pentru a evidenția funcționarea în regim de tensiune inversă. Formulele pentru această schemă conțin referiri la conductivitatea "g", tensiunea de străpungere "U" și coeficientul exponențial de avalanșă și arată astfel: "n": formula 15 formula 16 Amortizarea energetică este momentul în care energia consumată pentru fabricarea celulei fotovoltaice este egalată de cea produsă în timpul exploatării. Cel mai bine se prezintă
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
apel la tehnicile folosite în MFN. Căldura se poate transmite prin conducție, convecție și radiație. Transmiterea prin conducție are loc în special în corpuri solide, conform ecuației Fourier, a cărei formă diferențială este: unde formula 27 este fluxul termic, formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea constantă, dar în realitate ea depinde de temperatură. În simulări ea poate fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
se poate transmite prin conducție, convecție și radiație. Transmiterea prin conducție are loc în special în corpuri solide, conform ecuației Fourier, a cărei formă diferențială este: unde formula 27 este fluxul termic, formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea constantă, dar în realitate ea depinde de temperatură. În simulări ea poate fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația Fourier apare operatorul nabla, ca urmare dezvoltările
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
electrică. Într-un conductor metalic, curentul este reprezentat de fluxul de electroni. Într-un semiconductor curentul este reprezentat fie de fluxul de electroni fie de fluxul de "goluri" din structura electronică a materialului. Un semiconductor este un material care are conductivitatea electrică cuprinsă între conductivitatea unui metal (ex. Cupru) și a unui izolator (ex. Sticlă). îi sunt fundația electronicii moderne. Există în două tipuri materialele semiconductoare - elemente și compuși. Aranjamentul unic al atomilor din Siliciu și Germaniu fac că aceste două
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
metalic, curentul este reprezentat de fluxul de electroni. Într-un semiconductor curentul este reprezentat fie de fluxul de electroni fie de fluxul de "goluri" din structura electronică a materialului. Un semiconductor este un material care are conductivitatea electrică cuprinsă între conductivitatea unui metal (ex. Cupru) și a unui izolator (ex. Sticlă). îi sunt fundația electronicii moderne. Există în două tipuri materialele semiconductoare - elemente și compuși. Aranjamentul unic al atomilor din Siliciu și Germaniu fac că aceste două elemente să fie cele
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
compuși. Aranjamentul unic al atomilor din Siliciu și Germaniu fac că aceste două elemente să fie cele mai folosite în prepararea materialelor semiconductoare. Noile descoperiri legate de semiconductori au făcut posibilă creșterea complexității și vitezei microprocesoarelor și dispozitivelor de memorie. Conductivitatea electrică a unui material semiconductor crește odată cu creșterea temperaturii, comportamentul opus față de metale. Dispozitivele semiconductoare pot avea multe proprietăți folositoare, precumtrecerea curentului mai usor într-o direcție decât în cealaltă, având rezistente variabile, sensibilitate la lumină sau căldură. Din cauza că
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
în cealaltă, având rezistente variabile, sensibilitate la lumină sau căldură. Din cauza că proprietățile electrice ale unui material semiconductor se modifică din cauza impurităților, câmpurilor electrice sau luminii, dispozitivele făcute din materialele semiconductoare pot fi folosite pentru amplificarea, transformarea sau conservarea energiei. Conductivitatea curentului într-un semiconductor are loc prin mișcarea electronilor liberi (-) și a “golurilor” (+), aceștia fiind cunoscuți că și conductori de sarcină. Adăugând atomi impuri într-un material semiconductor (procedeu numit dopare), numărul de conductori de sarcină dintr-un semiconductor poate
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
tehnologice care au sediul prinipal acolo. O parte integrală din dispozitivele tehnologice de astăzi este făcută din semiconductori, în principal din siliciu. Unele dintre cele mai mari firme include Marvell Technology Group, Național Semiconductor și Advanced Micro Devices (AMD). Proprietăți Conductivitate variabilă Semiconductorii în starea naturală sunt conductori slabi deoarece un curent este necesar mișcării electronilor și semiconductorii au octetul satisfăcut. Există diferite moduri prin care semiconductorii se pot comportă că și materialele conductoare (ex. doparea). Aceste modificări au două finalități
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
solide, dar și semiconductori lichizi și fără forme sunt de asemenea cunoscuți. Aceștia include siliciul fără formă hidrogenat și amestecuri de arseniu, seleniu și telur într-o varietate de proporții. Acești compuși împart cu câteva materiale semiconductoare proprietăți intermediare ale conductivității și variația rapidă dintre conductivitate și temperatura, dar de asemenea ocazional rezistență negativă. Acestor materiale le lipsesc rigiditatea structurii cristaline convențională a semiconductorilor, precum siliciul. Ele sunt în general folosite în structuri subțiri, care nu au nevoie de materiale cu
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
și fără forme sunt de asemenea cunoscuți. Aceștia include siliciul fără formă hidrogenat și amestecuri de arseniu, seleniu și telur într-o varietate de proporții. Acești compuși împart cu câteva materiale semiconductoare proprietăți intermediare ale conductivității și variația rapidă dintre conductivitate și temperatura, dar de asemenea ocazional rezistență negativă. Acestor materiale le lipsesc rigiditatea structurii cristaline convențională a semiconductorilor, precum siliciul. Ele sunt în general folosite în structuri subțiri, care nu au nevoie de materiale cu conductivitate electrică mare, fiind relativ
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
și variația rapidă dintre conductivitate și temperatura, dar de asemenea ocazional rezistență negativă. Acestor materiale le lipsesc rigiditatea structurii cristaline convențională a semiconductorilor, precum siliciul. Ele sunt în general folosite în structuri subțiri, care nu au nevoie de materiale cu conductivitate electrică mare, fiind relativ insensibile la impurități și radiații. Fizică și semiconductorii Semiconductorii sunt definiți prin comportamentul lor electro-conductiv unic, undeva între cel al metalelor și al izolatorilor. Această diferență între aceste materiale poate fi înțeleasă prin stadiul cuantic al
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
unic, undeva între cel al metalelor și al izolatorilor. Această diferență între aceste materiale poate fi înțeleasă prin stadiul cuantic al electronilor, fiecare conținând zero sau un electron (Principiul Pauli). Aceste stări sunt asociate cu structura benzilor electronilor ale materialului. Conductivitatea electrică crește datorită prezenței electronilor în stare liberă, desi pentru că transportul de electroni să aibă loc, materialul trebuie să fie parțial plin. Dacă starea este mereu ocupată cu un electron, atunci trecerea altor electroni este blocată în acea stare. Un
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
trecerea altor electroni este blocată în acea stare. Un semiconductor pur nu este util, deoarece nu este nici bun conductor, nici bun izolator. Dar o calitate importantă a semiconductorilor (și unele izolatoare cunoscute că semi-izolatoare) este acea de a crește conductivitatea și controlul acesteia prin dopare cu impurități și prin aplicarea câmpurilor electrice. Purtători de sarcină Electronii umplu locurile de la bază benzii de conducere care poate fi înțeleasă că adăugarea electronilor pe acea banza. Electronii nu sunt statici (datorită recombinației termice
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
ul (denumit impropriu, dar în mod obișnuit, și "detector de minciuni") este un dispozitiv care măsoară și înregistrează un număr de parametri fiziologici ai unui subiect uman, așa cum ar fi tensiunea arterială, pulsul, respirația și conductivitatea pielii, în timp ce acestuia i se pun o serie de întrebări. Se presupune că aceste măsurători sunt indicatori ai unei stări de anxietate care s-ar manifesta odată cu spunerea unui neadevăr. Cu toate acestea, dacă subiectul manifestă anxietate din alte motive
Poligraf () [Corola-website/Science/306081_a_307410]
-
starea de oxidare +3. Actiniul reacționează cu hidrogenul la temperatura de 200 °C, formând hidruri non-stoechiometrice, casante, de culoare închisă, care sunt bune conducătoare de electricitate. AcH poate să reacționeze cu hidrogenul pentru a forma AcH, având ca rezultat pierderea conductivității electrice. AcH este o substanță neagră în care atomii de hidrogen ocupă noduri ale unui sistem tetraedric sau octogonal într-un aranjament cubic sau hexagonal de Ac. AcF folosit la obținerea actiniului se prepară la 700 °C prin acțiunea HF
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
abur un proces tehnologic sau termoficarea, aburul este prelevat (la turbinele cu condensație) respectiv evacuat (la turbinele cu contrapresiune) la parametrii necesari procesului, respectiv termoficării. În energetică, proprietățile fizice care prezintă intres sunt: Capacitatea termică masică (implicit entalpia și entropia), conductivitatea termică și viscozitatea dinamică depind de presiune și temperatură, după legi neliniare. Actual aceste proprietăți fac obiectul activității "Asociației Internaționale pentru Proprietățile Apei și Aburului" ("The International Association for the Properties of Water and Steam" - IAPWS), care organizează conferințe anuale
Abur () [Corola-website/Science/302342_a_303671]
-
găsesc diamante în cantități mai importante sunt: Rusia, Botswana, Australia, Congo, Canada, Africa de Sud, Angola, Namibia, Sierra Leone, Ghana, Tanzania și Brazilia. În Europa s-au găsit diamante în Arhanghelsk. Criteriile stabilirii valorii unui diamant sunt: - densitatea - duritatea - dispersia și refracția luminii - conductivitatea termică - strălucirea - puritatea. Spectroscopia (absorbția unor radiații) poate stabili dacă culoarea diamantului este naturală sau realizată ulterior. Diamantul care va fi șlefuit cu fațete multe se numește briliant (Brillant) (care are mai multe variante). Producția diamantelor naturale pe glob a
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
ecuație termică de stare": Pentru cunoașterea stării unui sistem este suficientă cunoașterea a două mărimi termice de stare și a ecuației termice de stare, a treia mărime rezultând, și rezultând de asemenea toate celelalte proprietăți ale sistemului, ca: energia, viscozitatea, conductivitatea termică etc.
Sistem termodinamic () [Corola-website/Science/309283_a_310612]
-
studiului electricității până în anul 1766; a doua jumătate, mai influentă decât prima, reprezintă o descriere a teoriilor contemporane despre electricitate și sugestii pentru cercetări viitoare. În această a doua parte, Priestley mai raportează câteva dintre descoperirile sale, ca de exemplu conductivitatea cărbunelui și a altor substanțe chimice și continuumul dintre conductori și izolatori. Această descoperire a răsturnat "„una dintre cele mai timpurii și universale maxime despre electricitate”", adică cea care spunea că numai apa și metalele pot conduce electricitatea. Acesta și
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
o fabrică de bere din vecinătate). Între anii 1767 și 1770, acesta a prezentat Societății Regale cinci comunicari ale experimentelor efectuate mai devreme; primele patru studiau corona și alte fenomene referitoare la descărcarea electrică, în timp ce a cincea se raporta la conductivitatea cărbunilor din diferite surse. Munca sa experimentală ulterioară s-a concentrat în domeniul chimiei și pneumaticii. Priestley a publicat în 1772 primul volum din "The History and Present State of Discoveries Relating to Vision, Light and Colours" (menționată și ca
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
este dependenta de materialele din care sunt confecționate. Pentru îmbunătățirea rezistentei la incendiu, elementele de construcții se protejează prin diverse mijloace de protecție pasivă caracterisitice (inglobarea elementelor metalice în beton, aplicarea unor mortare rezistente la foc cu un grad de conductivitate termica mica, vopsea intumescenta, diverse placări cu elemente incombustibile). In anumite situați se folosesc complementar și mijloace de protecție activa: instalații de sprinklere pentru stingerea focului și sisteme de evacuare a fumului. Cerințe privind rezistența, stabilitatea, ductilitate și rigiditatea elementelor
Construcții () [Corola-website/Science/304312_a_305641]
-
6 mg/l. Unele proprietăți termodinamice (legate de fenomenele de transport) sunt datorate masei moleculare mici și vitezei termice a unei molecule de 1770 m/s la 25. La temperatura camerei, hidrogenul difuzează cel mai rapid, are cea mai înaltă conductivitate termică și cea mai mare efuziune dintre toate gazele. O vâscozitate mai mică au doar trei gaze poliatomice, unul dintre ele fiind n-butan. Mobilitatea hidrogenului într-o masă solidă este, de asemenea, foarte mare. Astfel, acesta difuzează prin diverse
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
protoni. În Univers, hidrogenul este întâlnit mai ales sub forma de atom și în stare de plasmă. Proprietățile acestora sunt diferite față de cele ale moleculei de hidrogen. Electronul și protonul de hidrogen nu formează legături în starea de plasmă, din cauza conductivității electrice diferite și a unei emisii radiative mari (originea luminii emise de Soare și alte stele). Particulele încărcate cu sarcini electrice sunt puternic influențate de câmpurile magnetice și electrice. De exemplu, în vânturile solare particulele interacționează cu magnetosfera terestră, generând
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
Anual se înregistrează un consum mondial de hidrogen de peste 500 miliarde metri cubi normali în diverse scopuri și în diferite domenii. În afara utilizării ca reactant, hidrogenul are multe aplicații în inginerie și fizică. Se utilizează la sudură, iar datorită bunei conductivități termice este folosit ca agent de răcire în generatoare electrice din centralele electrice. H lichid are un rol important în cercetările din criogenie, inclusiv în studiile legate de superconductivitate. Molecula de hidrogen, având o densitate de 15 ori mai mică
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
laborator, dar fără aplicații comerciale în prezent, grafitul este tratat cu ultrasunete de mare putere. Proprietățile diamantului sintetic sunt în strânsă legătură cu detaliile procedeului de fabricație; totuși, unele diamante sintetice (formate prin HPHT sau CVD) au proprietățile ca duritatea, conductivitatea termică sau mobilitatea electronilor superioare chiar față de unele diamante naturale. Diamantele sintetice sunt utilizate pe larg ca abrazivi, la tăierea și șlefuirea uneltelor și în radiatoarele electrice. Aplicațiile electronice ale diamantelor sintetice, printre care se numără comutatoarele de la centralele electrice
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]