KorAP: Find »[drukola/base=conductor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...160 >

3,999 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

se bea Sportsman. — Stați jos. Luați loc aici, vă rog. Conductorul Îi zâmbi. Își strânse ochelarii și-i băgă În cutie: Este cumva ziua dumneavoastră? — Nu, nu-i nici o petrecere asta. Nevastă-mea s-a hotărât să divorțeze. — A, spuse conductorul, sper să se răzgândească. Celălalt clătină din cap. Al treilea părea cam surd. — Fără Îndoială, e o experiență mai degrabă banală, ca atunci când cineva merge pentru prima dată la dentist sau când o fată nu se simte bine pentru prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o experiență mai degrabă banală, ca atunci când cineva merge pentru prima dată la dentist sau când o fată nu se simte bine pentru prima oară, doar că pe mine m-a cam tulburat. — E de-nțeles, spuse cel mai bătrân conductor. Eu unu’ vă-nțeleg. Nici unul dintre voi nu este divorțat, domnilor? Întrebă Johnson. De ceva timp Începuse să vorbească bine franceza, nu se mai Încurca. — Nu, spuse conductorul care ceruse Sportsman. Nu se prea divorțează pe-aicea. Sunt câțiva domni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mine m-a cam tulburat. — E de-nțeles, spuse cel mai bătrân conductor. Eu unu’ vă-nțeleg. Nici unul dintre voi nu este divorțat, domnilor? Întrebă Johnson. De ceva timp Începuse să vorbească bine franceza, nu se mai Încurca. — Nu, spuse conductorul care ceruse Sportsman. Nu se prea divorțează pe-aicea. Sunt câțiva domni care-s divorțați, dar nu-s așa mulți. La noi e altfel. Practic, toți sunt sau au fost divoțați. — Asta așa e, confirmă conductorul. Am citit În ziar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mai Încurca. — Nu, spuse conductorul care ceruse Sportsman. Nu se prea divorțează pe-aicea. Sunt câțiva domni care-s divorțați, dar nu-s așa mulți. La noi e altfel. Practic, toți sunt sau au fost divoțați. — Asta așa e, confirmă conductorul. Am citit În ziar. — În ce mă privește, sunt ușor Întârziat. E primul meu divorț. Și am treișcinci de ani. — Mais vous êtes encore jeune. Apoi le explică celorlalți: — Monsieur n’a que trente-cinq ans. Ceilalți dădură din cap. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cere asta. — Da, dar ce se cere? Pentru ca celălalt să se căsătorească cu altcineva. — Da’-i o tâmpenie. — Sunt de acord cu dumneavoastră, spuse Johnson. Chelnerița turnă În pahare. Le ridicară cu toții. — Prosit, spuse Johnson. — A votre santé, monsieur, spuse conductorul. — Salut, spuseră și ceilalți doi. Șampania avea gust de cidru dulce. — Da’ voi aveți un sistem aici, să răspundeți mereu În altă limbă? Întrebă Johnson. — Nu, spuse unul dintre conductori. Se vorbește mai mult franceza. Și-n plus, suntem În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ridicară cu toții. — Prosit, spuse Johnson. — A votre santé, monsieur, spuse conductorul. — Salut, spuseră și ceilalți doi. Șampania avea gust de cidru dulce. — Da’ voi aveți un sistem aici, să răspundeți mereu În altă limbă? Întrebă Johnson. — Nu, spuse unul dintre conductori. Se vorbește mai mult franceza. Și-n plus, suntem În La Suisse romande. — Dar dumneavoastră vorbiți mai mult germana? — Da, de unde vin eu se vorbește germana. — Înțeleg, spuse Johnson. Și, ziceți că n-ați divorțat niciodată? — Nu. Ar fi prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
n-ați divorțat niciodată? — Nu. Ar fi prea scump. Și-n plus, nu m-am căsătorit niciodată. — A, spuse Johnson. Și ceilalți domni de față? — Ei sunt căsătoriți. — Vă place să fiți căsătorit? Îl Întrebă Johnson pe unul din ceilalți conductori. — Poftim? — Căsătoria, vă place? — Oui. C’est normale. — Exact, spuse Johnson. Et vous, monsieur? — Ça va, spuse celălalt hamal. — Pour moi, spuse Johnson, ça ne vas pas. — Domnul divorțează, le explică primul conductor. — A, făcu al doilea. Aha, făcu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Îl Întrebă Johnson pe unul din ceilalți conductori. — Poftim? — Căsătoria, vă place? — Oui. C’est normale. — Exact, spuse Johnson. Et vous, monsieur? — Ça va, spuse celălalt hamal. — Pour moi, spuse Johnson, ça ne vas pas. — Domnul divorțează, le explică primul conductor. — A, făcu al doilea. Aha, făcu și al treilea. — Ei, se pare că subiectul s-a cam consumat. Nu vă interesează problemele mele, Îi spuse primului conductor. — A, ba desigur că da. — Ei, să vorbim despre altceva. Cum doriți. — Despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Pour moi, spuse Johnson, ça ne vas pas. — Domnul divorțează, le explică primul conductor. — A, făcu al doilea. Aha, făcu și al treilea. — Ei, se pare că subiectul s-a cam consumat. Nu vă interesează problemele mele, Îi spuse primului conductor. — A, ba desigur că da. — Ei, să vorbim despre altceva. Cum doriți. — Despre ce să discutăm? — Practicați vreun sport? — Nu, spuse Johnson. Dar soția mea, da. — Și ce faceți ca să vă distrați? — Sunt scriitor. — Se fac bani din asta? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
el Îi plăti pentru cină și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin fereastră pe cei trei conductori care stăteau la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot cam trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
erau făcute din lemn, dar erau uzate și confortabile. Pe perete era o pendulă, În capătul celălalt al camerei era un bar, și afară ningea. Un bătrân Își bea cafeaua la masa de sub pendulă și citea ziarul de seară. Un conductor intră și anunță că Simplon-Orient Expres a sosit la SaintMaurice cu o oră Întârziere. Chelnerița se duse la masa domnului Harris. Domnul Harris tocmai terminase de mâncat. — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă aduc niște cafea? — Dacă ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

În final, doar o pungă din cele două a fost găsită găurită, de cealaltă nici nu se atinsese. Totuși, din punga respectivă a curs o cantitate mare de lichid sarin, de-ajuns să afecteze mulți pasageri. La stația Kasumigaseki, doi conductori au murit încercând să scape de pungi. Metroul cu numărul A725K a fost oprit la stația Kokkai-gijidōmae, a fost evacuat și vagoanele au fost curățate. Din cauza lui Hayashi Ikuo au murit 2 oameni și alte 231 de persoane au suferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de la stația Kasumigaseki să ajung cât mai repede la linia Hibiya. Metroul nu era prea aglomerat. Locurile erau toate ocupate și doar câțiva călători stăteau în picioare. Se putea vedea până în capătul celălalt al vagonului. Stăteam în față, aproape de scaunul conductorului și mă țineam de bara de lângă ușă. Și, așa cum am menționat mai înainte, am tras adânc aer în piept. Dintr-odată m-a lovit o durere cumplită. Mi s-a tăiat respirația. Parcă aș fi fost împușcată. Simțeam că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la JR și mi-am imaginat că fusese un accident, ceva. Când am ajuns pe peron, s-a auzit un anunț la difuzoarele instalate în plafon. M-am gândit că ar fi mai bine să ies la suprafață. Observând comportamentul conductorilor, am înțeles că nu aveam de-a face cu o situație obișnuită. În metroul de pe linia opusă nu se afla nici un călător, era complet gol. După un timp am auzit că și în metroul acela fusese răspândit gaz sarin. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și că ar fi fost mai bine să mă duc mai întâi la toaletă. Am căutat peste tot biroul șefului de stație, gândindu-mă că trebuia să fie o toaletă prin apropiere. Am trecut prin fața acestuia. Am văzut vreo trei conductori căzuți grămadă. Se pare că avusese loc un accident soldat cu morți. Mi-am văzut de drumul meu spre toaletă. Apoi am urcat scările care duc la Ministerul Comerțului și Industriilor. Cred că totul a durat cam zece minute. Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
avusese loc un accident soldat cu morți. Mi-am văzut de drumul meu spre toaletă. Apoi am urcat scările care duc la Ministerul Comerțului și Industriilor. Cred că totul a durat cam zece minute. Între timp au fost cărați afară conductorii pe care-i văzusem căzuți în birou. În clipa în care am ajuns în capătul scărilor am simțit un fior cumplit pe șira spinării. Totul se învârtea cu mine, de parcă aș fi ajuns în iad. Cele trei persoane întinse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cumplit pe șira spinării. Totul se învârtea cu mine, de parcă aș fi ajuns în iad. Cele trei persoane întinse pe pământ aveau lingurițe în gură. Se pare că cineva le pusese lingurițele ca să nu-și înghită limba. Încă vreo șase conductori stăteau lângă stratul cu flori, își țineau capetele în mâini și plângeau. Când am urcat scările, o fată hohotea pur și simplu. Am agățat un impiegat și l-am întrebat: — Pot să vă ajut cu ceva? Am lucrat pentru JR.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
batista sau să o lege de oglinda laterală. Pentru că eram foarte agitată, amintirile mele nu mai sunt atât de clare. Pe locurile din spate ale mașinii au fost urcați Takahashi care, din păcate, a murit și încă un ajutor de conductor. Mai era un loc liber, așa că a mai urcat unul. După un timp, când m-am întâlnit cu domnul Toyoda, acesta s-a scuzat că n-a apucat să-mi înapoieze batista și mi-a dat una nouă. Stătea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
nu aveam de unde să știu cine e. Era alb ca varul la față, avea puțin păr și am crezut că era doar un călător în vârstă. Ulterior am aflat că-l chema Toyoda și că era coleg cu cei doi conductori care muriseră (domnii Hishinuma și Takahashi). El a fost singurul care a supraviețuit. A stat cel mai mult în spital. A sosit ambulanța. O asistentă m-a întrebat: — E conștient? Nu, dar are puls! Cei din ambulanță au adus o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mă apuca tusea, nu mă mai lăsa. Aproape că mi se tăia respirația. Tușeam fără întrerupere. Vorbeam normal și, dintr-odată, mă lua tusea. Îmi era greu să muncesc în asemenea condiții. Aveam mai tot timpul coșmaruri. Imaginea celor trei conductori cu lingurițele în gură îmi apărea până și-n vis. Vedeam sute de trupuri aliniate pe pământ. De multe ori mă trezeam noaptea speriată. Așa cum am mai spus, la gura de metrou dinspre Ministerul Comerțului și Industriilor erau oameni întinși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pare că pasiunea lui pentru mecanică s-a născut datorită acestuia. A urmat liceul Iwakura din Ueno. Acesta este un liceu special pentru cei care se pregătesc să lucreze la Regia Autonomă de Exploatare a Metroului. Inițial voise să devină conductor, de aceea studiase ingineria mecanică. În 1988 s-a angajat la Regia Autonomă de Exploatare a Metroului și, de atunci, a lucrat numai la stația Kasumigaseki. Începuse să îndrăgească tare mult stația aceasta. Era un tânăr plăcut, serios și docil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mersul trenurilor în sertarul biroului (râde). Mie îmi plăceau metrourile, dar nu chiar atât de mult. Nu era o obsesie pentru mine. Pe atunci, să te angajezi la Căile Ferate Japoneze (JR) era o realizare importantă. Mulți doreau să devină conductori de Shinkansen (cel mai rapid tren din Japonia). Nu mă număram printre aceștia. Când am absolvit, JR nu angaja. Câteva linii private cum ar fi Seibu, Odakyū sau Tōkyū erau și ele destul de renumite. Existau câteva condiții impuse ca să poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
experiență, te cam evitau. Destul de greu! Mi-am dorit întotdeauna să lucrez la metrou. Iar Regia Autonomă de Exploatare a Metroului era destul de renumită în acea vreme. Salariul era bunicel, în comparație cu alte locuri. Și nu te angajau pe postul de conductor ca apoi să te pună să faci cu totul altă muncă. Pe la alții se mai întâmplau lucruri de genul ăsta. În stațiile de metrou sunt mulți angajați. Unii vând cartele, alții stau pe peronul de la metrou. Și nu numai atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
invers (când el era afară, eu eram în birou). Cam așa erau organizate turele. Înainte de 8:00, Hishinuma (care și el a murit după atac) a venit să vadă un metrou care nu funcționa. El se ocupa de transport - supraveghea conductorii și controlorii. Era o zi frumoasă și glumea în timp ce ne beam ceaiul: „Metrourile nu întârzie niciodată când sunt eu de serviciu!“ Toată lumea se simțea bine. La 8:00 Takahashi s-a dus la peronul de sus (biroul de la linia Chiyoda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
parafină. Un vagon are patru uși, iar la baza coloanei din dreptul primei uși erau șapte-opt ghemotoace de ziare mototolite. L-am văzut pe Takahashi, sigur încercase să șteargă ceva cu ziarele. Hishinuma a intrat în cabină și vorbea cu conductorul, dar se pare că nu era nici un fel de problemă tehnică. Tocmai în acel moment a sosit metroul de pe linia opusă și probabil că, din cauza curentului, gazul sarin a fost împrăștiat. Pentru că nu puteam să strângem ziarele pe un făraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]