864 matches
-
creștinii care nu puteau să-și manifeste liber sentimentele religioase. Mai mulți “comuniști”, aderând la partid pentru a obține privilegii, dar fără să împărtășească doctrina marxistă, veneau la mănăstire pierduți în anonimatul mulțimii pentru a se reculege sau a se confesa. În prezent, când România trăiește o teribilă criză economică, juridică și socială, mănăstirile și bisericile creștine cunosc o reînnoire fără precedent. Secularizarea dorită de propaganda atee comunistă n-a putut să-și atingă scopul, ci, dimpotrivă, a provocat reacția inversă
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
la persoana a treia?! De obicei, Marieta se referea la banalul cotidian ori la ingratitudinile vieții maritale, în general. Atunci se angajase în discuția cu Mira făcând rabat de la subiectul predilect; nu se știe de ce. Marietei îi plăcea să se confeseze dincolo de ușa casei, povestind de neajunsurile conjugale, timp în care Mira tăcea, fiind mai mică și, chipurile, fără experiență. Oricum, mima convingător obediența. O ajuta, în felul ăsta pe Marieta să vorbească, să-și descarce sufletul, avea atâta nevoie, deși
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
în suflet. Abia acum înțelegea că boala ei de inimă includea toate suferințele de-o viață, deci și pe cele pricinuite de unicul bărbat din viața ei. Cum ar fi fost mai bine, se întrebă tardiv Mira?! Să se fi confesat în stânga, în dreapta, ca să scape de năduf?! Nu știa dacă făcuse bine ori dacă greșise. Își ascunsese durerea, o înăbușise, vrând să uite de ea... Bravase, cu siguranță că da! Norocul ei fusese copilul. Renée, deșteaptă, frumoasă, afectuoasă, o făcuse mândră
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
o chică neagră absolut înmărmuritoare. Nu-mi pot reprima, de fiecare dată, nedumerirea: ce-i mai rămîne creierului? Dictatura comunistă a surclasat pînă și Inchiziția. Prin rafinamentele executanților ei. Și, tîrziu, mai ales prin nevoia acestora, vai, de a se confesa. Nu mulți din ei simt o animalică (dar și perfidă) nevoie de mărturisire totală. Unul, Franț Țandără, mărturisitor coleric, aproape maladiv, care-și detaliază metodic fosta meserie: perioada de ucenicie, în care deprinde subtilitățile suplicierii testicolelor, prin lovitura cu creionul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sănătate tot mai precară - nu s-a sfiit a-l întâmpina cu rezerva, vecină cu nemulțumirea, generată de propria-i repulsie la ceea ce el numea „revigorarea prin sfeștanii”, ca păcat statornic al întregii societăți românești. „Statura mea socială - i se confesa omagiatul, în cuprinsul unei corespondențe destinată altui coleg aflat atunci în suferință - și motivațiile strict personale nu-mi îngăduie să primesc omagii publice ! [...] Culmea: volum omagial ! [...] Sunt dezbrăcat de orice urmă de veleitarism. În lupta pe care o duc pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
octombrie 1771, Consiliul imperial rus, invocând progresele negocierilor de pace și necesitatea colaborării cu Austria, a decis să renunțe la independența Principatelor și să le redea Porții, ceea ce țarina i-a și comunicat regelui Prusiei. În februarie 1772, Panin se confesa lui von Solms cu o naivitate forțată, în privința Principatelor: „Rusia n-a avut niciodată intenția să-și extindă posesiunile, nici să dobândească o poziție care să excite o gelozie fundată a Casei de Austria împotriva ei”, pentru ca o lună mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
minuni exorcistice. Pacea socială n-a fost niciodată decât relativă, dar împrejurările istorice decid uneori asupra unui consens însușit ca un bun comun. Un asemenea moment la români l-a constituit anul 1859. Amintindu-și de el, V. Alecsandri se confesa în felul următor: „pentru noi toți lupta era viața; a scri, a vorbi, a lucra, a alerga de la Paris la Viena și de la Viena la Constantinopol în timp ce alții făceau antecameră săptămâni întregi, cu o răbdare de fachir, la lordul Palmerston
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
această dată însă, puterile occidentale se plasau pe o poziție diplomatică profitabilă. Petersburgul a intervenit în baza principiilor Convenției de la Münchengraetz. În instrucțiunile din iulie 1839 către Struve, care trebuia să le împărtășească lui Metternich, conducătorul diplomației țariste, Nesselrode, se confesa în felul următor: nu vom putea împiedica puterile occidentale să se lege cu o garanție pentru turci - ceea ce echivala, am preciza noi, cu anularea tratatului de la Unkiar Iskelessi; vom fi izolați - continua Nesselrode; pentru a evita un astfel de sfârșit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de reproșurile amare ale lui Stiffelio accepta să-și pună semnătură pe document. Dar dacă acum nu mai i se permite să i se adreseze lui Stiffelio în calitate de soț, ea poate să i se adreseze în calitate de pastor, pentru a se confesa. Lină declară solemn că a fost înșelată să comită un adulter, dar în inima ei ea nu a încetat nici o clipă săi fie credincioasa soțului. Stiffelio, foarte surprins, se gândește dacă ar trebui totuși să-l ucidă pe Raffaele. Dar
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
propriu. W.B. Maxwell Își amintește că În copilărie a beneficiat de generozitatea lui Wilde și că, fără prea multe scrupule, a transcris și publicat una dintre povestirile ce ieșeau din gura lui Wilde ca dintr-un corn al abundenței. Confesându-i-se magistrului, acesta s-a amuzat copios, Însă a devenit brusc preocupat, rugându-l să nu „transcrie” povestea despre un bărbat și portretul lui. „Pe aceea am s-o scriu eu pe larg și aș fi groaznic de supărat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prin această maladie atroce care l-a urmărit permanent. Suferă, de asemenea, de trândăvie, nu-i place să scrie, e disperat, nu mai crede într-o ierarhie a valorilor, în modele și, pentru a denunța toate acestea, începe să se confeseze, în scris, bineînțeles. Scrie, în fine, ca să nu se sinucidă. Scriitura lui Cioran este de la început un spectacol intelectual și așa va fi până la sfârșit. În aprilie 1933 redactase deja jumătate din Pe culmile disperării, o carte lirică, „de cea
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
de la convingerea că dependența este o boală progresivă care se poate trata prin abstinență (Kassel & Jackson, 2001). În mod obișnuit, aceste programe presupun întruniri pe care le frecventează membri ai comunității aflați în curs de recuperare. Aceștia se susțin reciproc confesându-se, povestind și, adesea, oferindu-și unii altora ocazia de a lega prietenii care să îi ajute să depășească criza. Din cauză că participanții sunt anonimi, pentru majoritatea programelor în 12 etape, nu există dovezi empirice privind eficiența. Cu toate acestea, Brown
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
are cuvântul a provocat reacții extreme, de la aprecieri superlative, la contestarea autorului, însoțită de critici dure, pline de invective. Personajul-narator, condamnat la ocnă pentru uciderea propriei fiice, este fiu al unei prostituate, crescut într-o casă de toleranță. El se confesează cu intenția de a-și motiva crima, apoi se sinucide. Tenta senzațională, aerul de tragedie sfâșietoare, atmosfera de scandal care s-a iscat în jurul cărții și a autorului i-au asigurat succesul comercial, ducând și la traducerea ei în limbile
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
femeie cu adevarat fericită: Ana de Austria, mama lui Ludovic al XIV. La respectabila vârstă de treizeci și șapte de ani a dat naștere primului copil, după douăzeci de ani de sterilitate. Acest eveniment era considerat un miracol. Așa cum se confesase uneia dintre prietenele sale, Ana se temuse la un moment dat chiar de anularea căsătoriei sale, fiindcă Papă avea dreptul să desfacă mariajele monarhilor care nu aveau urmași. În eventualitatea unei astfel de decizii, Ana ar fi fost returnata Spaniei
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
motiv, venirea pe lume a moștenitorului direct al tronului a schimbat o mulțime de planuri politice. În anii ‘20 ai secolului al XVII-lea existaseră o serie de comentarii despre posibile sarcini ale Reginei, iar Ludovic al XIII-lea se confesase chiar ambasadorului venețian despre patru sarcini pierdute de regina. Însă nu Ana era de vină pentru lipsa unui moștenitor, ci mai degrabă soțului ei, Ludovic al XIII-lea. Regele, rodul căsătoriei dintre Maria de Medici și Henric al IV-lea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
o urmare necesarie a artei reprezintative și naturalminte că întoarce astfel pe dos toată pozițiunea și problema artei și a artistului. Din nenorocire numai că vorbele lui Iarno sunt încă și azi dogma unei mari părți ale actorilor, care se confesă de adepți ai acestei doctrine prin atitudinea lor față cu artea. {EminescuOpXIV 248} {EminescuOpXIV 249} reculege în contră-i și de-a-i rezista. Asta trebuie să devie onoare a profesiunei. Asta însă e posibile numai atuncea când membrii acestei activități
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primul rând că religia Lumilor Agricole era un ansamblu extrem de delicat de întîmplări și de predispoziții genetice în care efectele se puteau ivi la generații depărtare de o cauza minoră, nu reușise niciodată să fie de acord cu asta. Se confesase și fratelui Kalator, mărturisindu-și neputința de a pune de acord strictețea care trebuia manifestată în conducerea însămînțării cu doctrina Sfântului Augustin cel Nou, care punea mare preț pe predestinarea omului pe Pământ. Dacă Dumnezeu era atât de sigur ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bolii sau chiar a vindecării. Dar, să lăsăm aceste ipoteze... în ultimele trei zile, el n-a mai putut vorbi. Pierre de Brach relatează că filosoful regretă că moare singur, adică fără a avea pe nimeni căruia să i se confeseze - să-i dicteze... -, să-i spună starea prezentă a gândurilor sale. în carte, el evocă necesitatea de a chema un preot pentru administrarea ultimei împărtășanii: filosoful și omul, în armonie unul cu celălalt, pot fi reperați și în persoana muribundului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
calculator atât de avansat Încât este capabil să Întrețină o conversație normală. Astfel că mașina care răspunde la numele de Eliza, deci de sex feminin, devine Încet-Încet confidenta lui preferată. Gasindu-și În sfârșit pe cineva căruia să i se confeseze, mizând pe discreție, Dempsey Îi poate mărturisi Elizei toată furia și disprețul pe care Îl trezesc În el unul dintre colegii săi, Philip Swallow: „R.D.: Nu mă simt deloc mai bine. ELIZA: De ce? R.D.: Din cauza acestei povești cu Philip Swalow
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
prade cu ușurință casa persoanei X, care se dovedește a fi prea Încrezătoare În semeni. După un timp, află că bunurile acelei persoane au fost furate de către un bărbat ale cărui semnalmente corespund celor ale cunoștinței căreia i s-a confesat. Probabil că nu va divulga numele făptașului, dar nu va scăpa de ideea că a fost părtaș, fără să vrea, la o faptă pe care celălalt poate că n-ar fi săvârșit-o dacă n-ar fi primit o sugestie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lui nu avea un model real, ci se năștea din negura minții.” Acest „paradis pierdut” pe care-l caută i-l redă numai amintirea. Dincolo de modelul „lumii rurale a lui Francis Jammes” sau de estetica urâtului de sorginte baudelairiană, afinități confesate de autorul însuși, dincolo de umbra lui Arghezi, pe care poetul îl descoperă spre a se găsi pe sine, după cum demonstrează Mircea Martin, Moldova copilăriei lui F. se recompune mozaicat din amintirea târgurilor patriarhale ale Herței, unde „miroase a ploaie, a
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
lăuntric cele două cupluri, F. privilegiază atmosfera și sugestia. Deschiderea spre formele moderne e o constantă și în poezie. Prin versurile ample și fluente cutreieră o frenezie tristă, reversul expansivității stând adesea într-o mișcare retractilă. Fără emfază, F. se confesează în poeme „simple”, poeme „pentru suflet chinuit”, cântece „fără melodie”. În spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri mari unei absențe. Lăsând în urmă vârsta (și maniera) simbolistă - sunt însă suficiente stihuri ce eșuează
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
umanitară, privind, ca în lirica lui Maeterlinck sau a lui Jean Richepin, pe toți nefericiții, de la „săraci”, „zdrențăroși” la orbii din orice strat social. Toate cărțile conțin poezie de confidență: fapt învederat și de titlul Scrisoare, dat mai multor texte. Confesându-se la modul romantic, mai cu seamă utilizând metrul regulat și cu timpul versul liber, pe alocuri alb, poeta - fără a evita întotdeauna diluția - pune frâu efuziei sentimentale, obscurizează printr-o expresie laconică sursa emoției, formulează aluziv. Se întreabă, spre
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
sovietic forțat să coopereze) să-l seducă. După începerea aventurii, cuplul a fost surprins de întoarcerea „neașteptată” a „soțului” acesteia. „Șocat”, acesta a amenințat să facă publică povestea și să-l acționeze în judecată pe ambasador. Dejean i s-a confesat unui „prieten” rus - în realitate, ofițerul superior KGB care îi înscenase povestea; „prietenul” s-a oferit să-l ajute pe acesta să păstreze secretul. Planul KGB viza folosirea acestei situații compromițătoare în vederea șantajării lui Dejean, pentru a-l face să
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
vrăjit de Thomas Mann, citat de altfel în prima pagină, dar și la Pavilionul canceroșilor, romanul lui Aleksandr Soljenițân. Admis într-un spațiu privilegiat, protagonistul, scriitorul Petre Curta, ftizic, ascultă destăinuirile unor pacienți proveniți din structurile determinante ale societății socialiste. Confesându-i-se, inșii se autoportretizează implicit și astfel, prin coroborarea faptelor rememorate cu diversele lor comportamente în sanatoriu, se creează portrete morale și la nivel tipologic. Comunist din adolescență, trimis de regimul antonescian pe front în prima linie, de unde trece
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]