416 matches
-
într-un câmp cu fasole. Acolo s-a oprit. A declarat că e mai bine să fie ucis decât să străbată câmpul cu fasole. Urmăritorii săi nu s-au lăsat rugați de două ori și i-au tăiat capul. Deși confreria fusese destrămată, iar liderul ei murise, esența învățămintelor pitagoriciene nu a dispărut. În curând, avea să devină temelia celei mai puternice filozofii din istoria apuseană - doctrina aristotelică, ce avea să dăinuiască două milenii. Zero avea să se ciocnească de această
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
urmat fără ezitare de toți. Trebuie să existe o atmosferă specifică, un climat de liniște, după o masă copioasă și după o odihnă binemeritată. Povestirile se spun după-amiaza, când membrii grupului poziționați în cerc în jurul regelui sau reginei alcătuiesc o confrerie spirituală, intangibilă prin simbolul sfericității, lângă o fântână, depozitară, 159 Ibidem, p. 25. 160 Ibidem. 65 în plan metaforic, a unei înțelepciuni străvechi. Rolul acestor povestiri este de a salva o lume prin cuvânt, verbul a spune înglobează în el
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
data de 15 iunie 1594, a fost un pictor francez, a cărui operă a fost definită de claritate, logică și accentuarea liniilor în detrimentul culorii. în secolul nostru, cercetătorii pasionați de mistere au găsit o serie de conexiuni între Poussin și Confreria Sionului, o organizație misterioasă din Franța. Desigur, nu ne propunem să dezbatem aceste subiecte, pe care le consideram mai degrabă pură fantezie. Conform biografiei lui Nicolas Poussin, acesta a locuit în Roma întreaga viață, cu o singură excepție, când cardinalul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
treizeci de ani distanță, doi etnologi fac aceeași descoperire: au existat societăți fără șefi, grupuri umane, foarte organizate, alcătuite din ființe egale. CIREADĂ DE VACI ! Dacă e adevărat că dintotdeauna, de cînd există oameni, au existat și turme de oameni (confrerii sexuale, comunități, triburi, națiuni, biserici, state), și de fiecare dată un mare număr de oameni s-au supus unui mic număr de șefi ; și dacă, deci, supunerea este ceea ce oamenii au cultivat și exersat cel mai bine între ei, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și cercetări de etnologie” (din 1978). În 1993 obține titlul de doctor în etnologie cu teza Ceata de feciori la români. Colaborează la „Revista de etnografie și folclor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde” ș.a. De la lucrarea Butea junilor (1976) la Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori (1999), M. manifestă un interes constant pentru un obicei de iarnă întâlnit la „junii” din Transilvania. Aportul său constă în observarea nemijlocită a fenomenului și în îmbogățirea bibliografiei cu o sumă apreciabilă de documente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
populare în zona Sibiu de la începuturi (1677) până în prezent. SCRIERI: Creatori populari sibieni (în colaborare cu P. Dumbrăveanu), Sibiu, 1975; Butea junilor, Sibiu, 1976; Portul popular din județul Sibiu (în colaborare cu Horst Klusch), Sibiu, 1978; Eternități sibiene, Sibiu, 1998; Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori, Sibiu, 1999; Folcloristica sibiană, Sibiu, 1999. Ediții: I. Macrea, De-aș mai fi odată june, pref. edit., Sibiu, 1995; S. Fl. Marian, Legende despre flori, insecte și păsări, pref. edit., Sibiu, 1996; Septimiu Albini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
RMZ, 1976, 5; Laura Sârbu, „Butea junilor”, „Tribuna Sibiului”, 1976, 29 octombrie; Titu Popescu, Un fructuos bilanț editorial, RMB, 1978, 9 februarie; A.G.[Anca Goția], „Butea junilor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde”, 1979; Datcu, Dicț. etnolog., II, 86-87; Ioan Mariș, „Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori”, „Tribuna culturală”, 1999, 7 mai; Ana Grama, Etnologia sibiană în contextul cercetării academice naționale, „Rondul”, 1999, 7 mai. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
rupă. Și firul nu s-a rupt. Bănuiesc că măcar atâta am reușit. Am obținut o întreținere a focului. Nu s-a stins ceva. Ceea ce este adevărat. Acțiunea avea, să adăugăm, și un caracter vag esoteric, inițiatic, de semiclandestinitate, de confrerie cvasiocultă (unele scene și propoziții din Jurnalul de la Păltiniș stau mărturie, de pildă cea despre conștiința istoriei care se face alături etc.). O anume ambianță de cerc sau club închis, care a marcat pentru totdeauna grupul de discipoli, i a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o foarte bună primire, sau pe Hélène Grémillon, cu primul său roman (La Garçonnière / Garsoniera) care a beneficiat de o zvonistică binevoitoare și s-a vîndut ca pîinea caldă, sau pe misteriosul Raphaël Jérusalmy (La Confrérie des chasseurs de livres / Confreria vînătorilor de cărți) și, desigur, mulți alți autori talentați care pot oricînd țîșni în fața consacraților. Printre numeroasele trăsături ce individualizeaza piața franceză de carte, dincolo de febrilitatea și tensiunile ce însoțesc decernările de premii, se află și o mare flexibilitate, o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Traian, Românului, Revistei contemporane ș.a. Generația detractorilor, supranumită și "generația Grama", îi are printre cei mai vehemenți critici pe călugărul Alex. Grama 178 care, interesat de valoarea etică a unei opere, vede în Eminescu un exemplu de valorificare în cadrul unei confrerii literare (Junimea), care caută să impună opțiunile sale lumii întregi. Dacă Eminescu poetul se bucură încă de la început de aprecierile mentorului junimist, care îi anticipează influența asupra unei întregi culturi, Eminescu publicistul este caracterizat prin grilă ideologică și politică de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
particulare: bradul ca arbore sacru („axă a lumii”) în riturile de nuntă și de înmormântare, cultul aurorei („Dintre toate neamurile Europei, numai românii au o credință în auroră, pe toate planurile și sub toate aspectele vieții individuale și sociale”). Capitolul Confreriile de feciori, predominant descriptiv, nu atinge valoarea studiului monografic despre cetele de feciori din Țara Oltului, aparținând lui Traian Herseni și intitulat Forme străvechi de cultură poporană românească. În capitolele următoare (Colindele: Coconul, feciorul și fata mare, Colindele: Leul, ciuta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
de *comună (sau de consulat în Midi), care se bucură de o largă autonomie, și orașele libere care au primit mai ales privilegii economice. La originea comunelor se găsesc legături orizontale țesute între egali și sub jurămînt: asociații de *pace, confrerii religioase, corporații de negustori și de meșteșugari. Comuna însăși este rezultatul jurămîntului făcut între burghezi, mai întîi pentru a obține comuna, apoi pentru a o administra. Cea mai veche comună cunoscută pe teritoriul francez este cea, efemeră, de la Le Mans
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai importante în acest sens. Către 1700, există cîte un seminar în majoritatea celor 130 de dioceze ale regatului. Un cler de acum încolo mai bine pregătit se poate consacra unei instruiri mai bune a fidelilor. Catehisme, pustnicii, misiuni interne, confrerii constituie tot atîtea forme de pastorale ale căror efecte sînt incontestabile: pe la 1700-1720, practica cvasi unanimă acoperă o evlavie mai profundă și mai bine înțeleasă decît cu un secol mai devreme, în ciuda supraviețuirii unor credințe sau practici populare pe care
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Galilor 260 Postumus înființează Imperiul galilor 260-268 Gallienus, împărat 284-305 Dioclețian, împărat 285-286 Revolta bagauzilor 310 Viziunea lui Constantin cel Mare 314 Conciliul din Arles 324-337 Constantin, împărat 334-363 Dinastia constantiniană 360 Julian proclamat împărat la Paris Sfîntul Martin întemeiază confreria de la Ligugé 379-395 Teodosiu, împărat 406 31 decembrie Invazia generală a galilor 410 Goții devastează Roma 418 Așezarea vizigoților în Aquitania 451 Invazia hunilor lui Atila Bătălia din Cîmpiile Catalaunice 476 Sfîrșitul Imperiului Roman în Occident Către 496 Victoria lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-l revendic pe semizeu, de ce nu l-aș revendica și pe proroc? Dar eroii, sfinții, semizeii și profeții nu epuizează întreaga noastră tagmă. încă n-am rostit numele marelui nostru Maestru, căci, aidoma regilor de odinioară, socotim că nobila noastră confrerie nu duce lipsă nici de zeii cei mari. Se cuvine să pomenim aici de admirabila poveste orientală din Shastra, care ni-l înfățișează pe temutul Vișnu, unul din zeii care alcătuiesc trinitatea sacră a hindușilor, drept marele nostru patron, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de tineret și copii. Activități ale organizațiilor de băieți, de fete și ale altor organizații similare și ale organizațiilor studențești, cluburilor, etc. 9133.14 Alte servicii realizate de organizații asociative, n.c.a. Această subclasa elementară include: - servicii asigurate de confrerii și organizații similare: . servicii ale organizațiilor patriotice . servicii ale cluburilor culturale și recreative, nesportive . servicii comunitare sociale . servicii similare neclasificate altfel Această subclasa elementară nu include: - servicii ale asociațiilor pentru practicarea sau promovarea activităților artistice, clasificate în 9231.21 - servicii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151323_a_152652]
-
Delavrancea, Grigorescu era un "ermetic, răsfrînt în sine, cu nervii întinși și privirea arzîndă". Și, slavă Domnului, consistenta istorie a picturii noastre e plină de astfel de muți. Cîțiva din ei, de geniu. Dar asta, la noi, aici, într-o confrerie profesională în care de mare stimă beneficiază omul dintr-o bucată, mutul tenace și laborios dedîndu-se rar turnirurilor verbale (poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o vastă rețea de solidarități, ce mergeau de la comunitatea rurală, ca să nu ne referim neapărat la clanurile de familie din interiorul acesteia, până la marea comunitate creștină, ce transcende limitele organizărilor politice. Între aceste două extreme se aflau alte solidarități, precum confreriile (în care intră și „vecinătatea”), organizațiile profesionale (breslele), stările politice etc. Dacă în alte regiuni această instituție a fost un simplu episod legat de implantarea prin forță de către sași a ordinii feudale occidentale, instituția „vecinătății” a dominat istoria medievală și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care definesc civilizațiile, cel mai important, în mod frecvent, este religia. Într-o foarte mare măsură, marile civilizații din istoria omenirii au fost strâns identificate cu marile religii ale lumii...” (Huntington, 1998, 59), deși realitatea demonstrează că, în acest caz, confreriile, deși au fost caracteristice confesiunilor romano-catolică și protestante, au funcționat și în cadrul religiei ortodoxe („vecinătățile” și cetele de feciori). Repartiția mai mult sau mai puțin particulară a responsabilităților în cadrul acestei modalități de organizare socială, dar și între acestea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Universitaire de France. Lundberg, A. George; Schrag, C. Clarence; Larsen, N. Otto; Catton, R. William Jr. (1968) Sociology. New York, Evanston și Londra: Harper & Row Publishers. Mihăilescu, Vintilă (coord.). (2002). Vecini și vecinătăți în Transilvania. București: Editura Paideia. Moise, Ilie. (1999). Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori. Sibiu: Editura Imago. Rizescu, Alexandru. (2002). „Vecinătatea” o modalitate de normare a activității comunităților din sudul Transilvaniei, Transilvania, Sibiu, 1. Rizescu, Alexandru. (2002). Dimensiuni culturale ale instituției vecinătății la românii din Mărginimea Sibiului, Sesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
zi a societății. Activitatea șamanilor este concentrată În mod deosebit asupra vindecării magice. De asemenea, ei se ocupă cu divinația, alungarea spiritelor rele și contracararea faptelor acestora, conducerea sufletelor celor morți către lumea de dincolo. Frecvent, șamanii sunt organizați În confrerii (ceea ce implică numeroase rituri de selectare și de inițiere progresivă În tainele șamanismului). Ei conduc diferite ceremonii colective și se angajează În pelerinaje către anumite locuri sacre. De asemenea, posedă numeroase obiecte dotate cu puteri magice (oase, tobe, imagini sculptate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1985, pp. 102-103), primele marchează maturitatea (fizică, sexuală, socială), sunt obligatorii și au un caracter public. Cele de acces marchează integrarea, mai ales În societăți esoterice, sunt voluntare și au un caracter secret. În această familie ar intra riturile specifice confreriilor de războinici, societăților de vrăjitori (Mau Mau din Kenia), celor mistice (Francmasoneria, Ordinul Templierilor), celor politice (Lotusul Alb din China secolului al XIV-lea) sau cele ale unor ocupații cu un anumit caracter esoteric: ciobanii, marinarii, unele categorii de artiști
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
importante decât aceștia, sunt articulate cele trei funcții, ierarhizate - de suveranitate magică și juridică, de forță, În principal războinică, de abundență fecundă. Pentru foarte mulți cercetători, temele mitice eroice se află În corelație cu riturile de inițiere masculină și cu confreriile de războinici (vezi, Între alții, G. Dumézil, 1929, 1939, 1942; M. Eliade, 1992, 1995; H. Jeanmarie, 1939; P. Vidal-Naquet, 1985). Dar ele nu sunt o simplă povestire a scenariilor ceremoniale. Unele elemente narative pot fi asociate cu acțiuni rituale: retragerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ordinul Meduzei, care își va răspândi lojele în toată regiunea Provence în secolul al XVIII-lea, avea regulamente al căror titlu era: "Agreabile divertismente ale mesei sau regulamentul societății Fraților și Surorilor Meduzei, sau ale altor societăți bahice." Precum toate confreriile întemeiate atunci, regulamentele de ordine ale Meduzei aveau în principal scopul de a permite într-ajutorarea tuturor membrilor (așa cum încă fac "copiii văduvei" din diferite loje masonice) în perioadele care se dovedeau a fi deosebit de grele și să-i amuze
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
său paramasonic. Citim astfel că "Frații și Surorile nu trebuie să se servească de cuvintele pahar, a bea, vin, domn și doamnă, ci de următoarele: Lampă, a bea avid107, ulei, Fratele meu și Sora mea"... Încetul cu încetul însă, răspândirea confreriilor bahice în general și mai ales a ordinului Meduzei a început să facă umbră Bisericii. Justiția episcopală a condamnat aceste festinuri însoțite de băutură. Confreriile bahice au fost în cele din urmă măturate de furtuna revoluționară. De la Revoluția franceză, banchetul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]