1,097 matches
-
mesures analogues au tems et aux circonstances", având, însă, ca bază, atât cât ar fi fost posibil, stipulațiile acestui tratat 173. Tratatul a fost urmat de o convenție încheiată tot la Petersburg, la 11/22 iunie 1799, care își propunea conjugarea eforturilor Rusiei și ale Mării Britanii în scopul eliberării Olandei de sub ocupația franceză 174. Tocmai de aceea, Marea Britanie a determinat Poartă Otomană să rupă legăturile diplomatice cu Olanda și să-l expulzeze pe ambasadorul acesteia la Istanbul, Frederik Gijsbert van
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
erau următoarele: la clasa I se predau cititul și scrisul; la clasa a II-a se introducea scrierea dictando, cititul "slobod" din cărți, cele patru operațiuni aritmetice, precum și o gramatică elementară a limbii române ce cuprindea exerciții de declinări și conjugări ale verbelor; în clasa a III-a era introdus catehismul legii ortodoxe, alături de elemente de gramatică românească, de geografie și de aritmetică practică. Clasa a IV-a avea prevăzut în pachetul disciplinelor predate începuturi de geometrie și mecanică practică, completate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și pe daci printre strămoși. Kogălniceanu pleacă de la principiul solului (jus soli) în fixarea momentului cronogenetic al istoriei poporului român, în opoziție cu practica curentă a Școlii Ardelene de a privilegia fie principiul sângelui (jus sanguinis) (Samuil Micu), fie principiul conjugării dintre romanitate și teritorialitatea dacică (Gheorghe Șincai, Petru Maior). Astfel, dacii sunt recuperați și integrați parțial în tabloul identitar al românilor, care prin această includere se va îndepărta decisiv de paradigma latinității absolute stabilite de Școala Ardeleană. Odată cu această asumare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
continuitate statală. Însă în locul unei rupturi ori negări avem mai degrabă o schimbare de accent. Patrimoniul istoriografic de factură luministă moștenit de la Școala Ardeleană, fără să fie contestat fățis, a fost preluat în mare mare și supus unei îmbogățiri romantice. Conjugarea celor două paradigme istoriografice (luminismul Școlii Ardelene și romantismul pașoptist) a dat prima formulă completă și clară a conștiinței naționale românești, de pe platforma căreia s-au ridicat revendicările politice (naționaliste) și sociale (democratice) pe durata întregului secol al XIX-lea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în adevăr e lesne de recunoscut în textul macedoromân și cuvintele culese din întîmplare, ca adunare, noștri, politici, sunt o dovadă; cât despre verb, această țâțână împrejurul căreia se 'nvîrtesc toate limbile, el e identic, în moduri, în timpi, în conjugări Rămâne acum cestiunea cultului și a școalelor. Fără îndoială că macedoromânii merg la biserici grece, unde și leturghia se face grecește, dar cuvântul e simplu nu au biserici românești. Sprijinite de greci, funcționari ai Porții, și de turci, cari, fără
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și când formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi în aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii, în conjugare cu cea a exaltării noului, a invenției și spontaneității revin obsedant de-a lungul întregului său itinerar de militant al avangardei. Este de precizat însă că poetul se arată de la început conștient de imposibilitatea unei totale rupturi de trecut. Din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
radicală înnoire a mijloacelor de expresie. Când, în Aviograma tipărită în 75 H.P. poetul expediază ironic „gramatica, logica, sentimentalismul ca agățătoare de rufe”, putem citi deja într-o atare respingere voința unei răsturnări care privește în primul rând limbajul poetic. Conjugarea atacurilor împotriva logicii (ca expresie a impersonalității discursului conceptual) și gramaticii (ca sistem de reguli consfințind caracterul convențional al comunicării) atrage atenția asupra conștientizării specificului poeziei în raport cu limbajul conceptual. „Fraza - putem citi în articolul intitulat Gramatică - nu mai e o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
frumusețe imuabilă, absolută. Esteticul și literarul - negate în principiu de suprarealiști - trebuie să cedeze locul poeziei (la Voronca, „poemului”) ca „activitate a spiritului” (cum se exprima André Breton), ca tensiune vitală, trăire, implicare într-un raport mereu inedit cu exteriorul, conjugare a realului cu imaginarul, capabilă să genereze „scânteia revelatoare”. Totul poate pătrunde în spațiul poemului, cu condiția ca să provoace spiritul la o întâlnire revelatoare. Respingând „legile frumosului ș...ț, limitarea lui la anume forme și tipare, la anume alăturări”, Voronca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
departe de a fi „anulate”, își schimbă astfel și ele calitatea, implicând aceeași dinamică a poemului ca realitate discursivă. Și dacă nu se poate susține, totuși, o perspectivă pur „textualistă” asupra poemului - căci avem de-a face și cu o conjugare de planuri ale percepției directe, cu colaje de texte „jurnalistice”, cu prelucrări metaforice ale „senzației” și, fragmentar, chiar cu acel „impresionism ordonat” pe firul, mai mult sau mai puțin mascat, al unei „idei” - este limpede că viziunea tradițională asupra poeziei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e o emoție-n vântul care apleacă trestia”, „o transfuziune pală din mână în crepuscul”, „vorbele sunt ca lampioane în sărbătoarea pădurii”, „atâtea invizibile călătorii te leagă de-o formă virtuală” etc. etc. pretutindeni sunt căutate interferența, ecoul, reverberația culorii, conjugarea straturilor temporale: Să-ți amesteci cu cioburile ecourilor amintirea și sângele Atunci în palma minții se va opri o lăcustă divină Atunci de porțiile de bronz ale ploii se va izbi un buzdugan invizibil ...................................... Vei fi deodată vuiet și liniște
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
orhidee uriașe” - citim altundeva), „apoteoză” și „iluminare” tocmai în măsura în care propune un spectacol al plenitudinii ființei, într-o lume degajată de povara „realității” („Dezbracă-te de realitatea ta, cum te-ai dezbrăca de haine...”), unde orice act pare gratuit („fără nici o conjugare a utilității”), iar ființa participă la tot ce există, într-o “împărtășire din marea respirație a începutului”. De aici, frecvența decorurilor strălucitoare, în mari aglomerări baroce în perpetuă mobilitate, cu un gust adesea accentuat pentru rafinamentul detaliului, de factură „rococo
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
întâmpinare a lumii prin poezie. Căci lumea toată este un spectacol, în măsura în care se dăruie privirii ca infinită varietate de evenimente și obiecte, atrăgătoare prin dinamica lor combinatorie, generatoare de raporturi inedite, șocând inerțiile și convențiile. Dar elementele ludic-spectaculare, într-o conjugare ce le echivalează la nivelul sugestiei unei maxime libertăți de mișcare, a jubilației ființei ce are revelația deplinei comunicări cu universul din afară, sunt prezente adeseori ca factori specific-modelatori ai viziunii simultaneiste. Așa se întâmplă, de exemplu, în secvența a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Continentele flutură în privire ca bandajele nopților Cu spatele adus înspre fruntea hârtiei Strâng colierele aerului din nevăzut melcii de sunete Schimb turnesol inima în eprubeta versului... Cum se poate ușor remarca, avem de-a face aici cu o alternanță / conjugare semnificativă de acțiuni așezate sub emblema ochiului: a prinde, a aduna, a strânge, - pe de o parte -, iar pe de alta, a clătina, a schimba. Mișcarea pur cumulativă pregătește oarecum, la nivelul cantității, saltul calitativ al metamorfozării obiectelor: atitudine contemplativ-participativă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fiind tot mai multe și mai diverse. Însă este necesar ca experiențele pozitive semnalate, ca și noile preocupări mai sistematice și mai concertate să continue și să se multiplice, deoarece, în ciuda acestor noi puneri de accente, este nevoie de o conjugare a eforturilor pentruconcretizarea lor în practică și pentru dezvoltarea în continuare a educației adulților, aflată încă sub potențialul său de manifestare. Rezultatele sunt încă sub așteptări, obiectivele trasate până în 2010 fiind încă departe de a fi realizate. Așadar, este necesar
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fiind tot mai multe și mai diverse. Însă este necesar ca experiențele pozitive semnalate, ca și noile preocupări mai sistematice și mai concertate să continue și să se multiplice, deoarece, în ciuda acestor noi puneri de accente, este nevoie de o conjugare a eforturilor pentruconcretizarea lor în practică și pentru dezvoltarea în continuare a educației adulților, aflată încă sub potențialul său de manifestare. Rezultatele sunt încă sub așteptări, obiectivele trasate până în 2010 fiind încă departe de a fi realizate. Așadar, este necesar
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la ureche. Atunci și-a dat seama că e feciorul ei, care și-a omorât tatăl, Întocmai cum au prorocit ursitoarele . Omul apare În aceste narațiuni ca fiind supus unui traseu implacabil, manifestat prin Împrejurări care impun alegeri tragice. d. Conjugarea destinului Tipul conjugarea destinului reunește narațiunile despre Încercările Întreprinse de om pentru modificarea destinului: mai Întâi, identificăm tentative de Îmbunare a destinului prin practica masa ursitoarelor, după care Înregistrăm zbateri nereușite pentru schimbarea acestuia, apoi ajungem la un destin rectificat
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și-a dat seama că e feciorul ei, care și-a omorât tatăl, Întocmai cum au prorocit ursitoarele . Omul apare În aceste narațiuni ca fiind supus unui traseu implacabil, manifestat prin Împrejurări care impun alegeri tragice. d. Conjugarea destinului Tipul conjugarea destinului reunește narațiunile despre Încercările Întreprinse de om pentru modificarea destinului: mai Întâi, identificăm tentative de Îmbunare a destinului prin practica masa ursitoarelor, după care Înregistrăm zbateri nereușite pentru schimbarea acestuia, apoi ajungem la un destin rectificat (Întrucât destinul capătă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
popular, prin simplificarea flexiunii (și compensată de analitism), dar și o invariabilitate caracteristică unor limbaje de specialitate, influențată și de tipare sintactice străine (juxtapunerea fără marcarea relațiilor de subordonare sintactică). 2. MORFOLOGIA VERBALĂ 2.1. Oscilații între (sub)clase de conjugare 2.1.1. Se manifestă cu putere vechea tendință (cf. Iordan 1948: 126−128, Graur 1968: 229, Guțu Romalo 1972, în 2000: 96−97, Pană Dindelegan 1987: 64−65, GALR I: 558 etc.) de atragere a verbelor cu infinitivul în
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
1.1. Se manifestă cu putere vechea tendință (cf. Iordan 1948: 126−128, Graur 1968: 229, Guțu Romalo 1972, în 2000: 96−97, Pană Dindelegan 1987: 64−65, GALR I: 558 etc.) de atragere a verbelor cu infinitivul în -ea (conjugarea a II-a, în clasificările tradiționale, respectiv a VIII-a, în GALR) în paradigma verbelor cu infinitivul în -e (conjugarea a III-a, respectiv a IX-a). Modificarea implică o schimbare a sufixului de infinitiv (-e în loc de -ea) și o
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
2000: 96−97, Pană Dindelegan 1987: 64−65, GALR I: 558 etc.) de atragere a verbelor cu infinitivul în -ea (conjugarea a II-a, în clasificările tradiționale, respectiv a VIII-a, în GALR) în paradigma verbelor cu infinitivul în -e (conjugarea a III-a, respectiv a IX-a). Modificarea implică o schimbare a sufixului de infinitiv (-e în loc de -ea) și o trecere a accentului de pe sufix pe radical, la persoanele I și a II-a plural, la prezentul indicativului și al
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
ar părea să indice o regularizare analogică de sens contrar: verbele cu infinitivul în -e se comportă ca verbele în -ea, de fapt ca toate celelalte clase de verbe. Deplasarea accentului pare totuși să țină nu atât de presiunea celorlalte conjugări, cât de factori prozodici 3: a fost înregistrată doar în cazurile în care forma verbală era urmată de un clitic pronominal, pentru verbele: a spune (spuneți-mi, Național TV, 15.XI.2007, TVR Cultural, 20.XI.2007, 11.III.2008
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
la a bate: băteți-i, Kiss FM, 17.X.2007). Se constată așadar o foarte frecventă deplasare a accentului pe sufix (deci spre finala cuvântului) în prezența unui clitic postpus. 2.1.3. Sunt prezente, în materialul cercetat, și oscilațiile în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele -esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esență faptul că paradigma anumitor verbe este încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
a accentului pe sufix (deci spre finala cuvântului) în prezența unui clitic postpus. 2.1.3. Sunt prezente, în materialul cercetat, și oscilațiile în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele -esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esență faptul că paradigma anumitor verbe este încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în funcție de unele
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
ea (B1 TV, 16.XI.2007)33. 12. CONCLUZII Materialul lingvistic examinat cu ocazia monitorizărilor nu oferă mari surprize, dar confirmă existența zonelor de instabilitate în limba cultă vorbită (atracția între unele paradigme flexionare, în morfologia verbală și nominală, concurența conjugării verbale cu sau fără sufixele -ez- și -esc-, concurența desinențelor de plural -e/-i, -e/-uri), ca și rezistența unor fenomene condamnate de normă (formele vroiam sau să aibe, construcția relativului care în poziția de complement direct, fără marca pe
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
TVR Cultural). 3 "În cazul imperativului, modificarea este facilitată și de lungimea silabică a formei, care, în prezența pronumelor neaccentuate enclitice, ajunge la o structură de trei, patru sau cinci silabe" (Pană Dindelegan 1987: 65). 4 Concurența între modelele de conjugare cu și fără sufix a fost mult cercetată: cf. Guțu Romalo (1972, în 2000: 97-100), Brâncuș (1975), Pană Dindelegan (1987: 72-89), Croitor (2002), Dragomirescu și Dediu (2006) etc. Vezi și Dragomirescu, în acest volum, p. 5 Pentru factorii care favorizează
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]