802 matches
-
de puterea de convingere rațională a actorilor care le promovează, ci de interesele și aranjamentele contextual-politice. Precedentele eforturi de instituire a Constituției și de revizuire a acesteia au dovedit, din păcate, tocmai absența unei preocupări reale pentru găsirea unor soluții consensuale care să facă din "legea supremă" o unealtă eficientă pentru garantarea democrației. O constituție simplă și clară pentru o națiune mare și puternică Doru TOMPEA Introducere Pentru orice democrație tânără, așa cum este democrația românească, procesul de revizuire a legii fundamentale
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
fiind încărcătura momentului, tensiunile ireconciliabile dintre primul-ministru și Președinte, Curtea a fost obligată să tranșeze această problemă și să îi acorde toată atenția pentru a nu-și vedea pusă în discuție legitimitatea. Pentru a încerca să se obțină o soluție consensuală, s-a încercat mai întâi a se vedea care este cel mai mic numitor comun al opiniilor judecătorilor Curții, iar acesta a fost natura regimului politic. Curtea a avut ocazia în nenumărate rânduri să se pronunțe asupra acestui aspect, de
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
oarecum singulară dar bazată pe o analiză foarte atentă a Constituției României prin comparație cu alte constituții și regimuri politice. Curtea Constituțională a calificat acest regim politic ca fiind semi-prezidențial prin Decizia nr. 683/2012, fiind vorba de singurul element consensual dintre cei nouă judecători chemați să rezolve o situație conflictuală între cei doi șefi ai executivului. Ceea ce a reprezentat consens la nivelul Curții nu este consens la nivelul autorilor care s-au aplecat asupra acestei probleme. Procedând astfel, Curtea a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
birocratice, nu relațiile sociale. Ignorarea faptului că individul este entitatea supremă într-o democrație este, probabil, defectul major într-o democrație și simptomul cel mai evident că aceasta nu funcționează. În același timp, o democrație se bazează pe o teorie consensuală a societății, bazată pe credința că societatea este un fel de asociere în ideea avantajului reciproc, bazată pe dorința de ordine și cooperare, mai degrabă decât dorința de tulburare și conflict. Nu în ultimul rând, pentru că a fost tocmai imboldul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
4 Voinescu, op. cit., p. 12. Robert Alexy, în "A Theory of Constitutional Rights Revisided", în Agustin Jose Menendez, Erik Oddvar Eriksen (eds.), Arguing Fundamental Rights, Springer, Dordrecht, 2006, pp. 19-21, enumeră opt modele de întemeiere a discursului drepturilor: religios, intuiționist, consensual, biosocial, instrumentalist, cultural, "explicativ" și "existențial". 5 A. John Simmons, "Human Rights and World Citizenship: The Universality of Human Rights in Kant and Locke", în Justification and Legitimacy: Essays on Rights and Obligations, Cambridge University Press, Cambridge, 2001, p. 185
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
financiare internaționale, ale cărei lucrări s-au putut încheia prin adoptarea prin consens a tuturor rezoluțiilor prezentate. S-a demonstrat ca diplomația românească are capacitatea să exercite o influență pozitivă în armonizarea pozițiilor în chestiuni economice prin negocieri și dialog consensual între țările occidentale (țările U.E., S.U.A., Japonia) și țările în curs de dezvoltare. Ocuparea de către România a acestei poziții avansate la O.N.U. și, în general, afirmarea la începutul mileniului a diplomației românești pe plan multilateral s-au înscris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
renunțe la dubla reprezentare. Dar chiar și cu câte un singur reprezentant din partea fiecărui stat, ar putea exista un corp de 27 de comisari, iar acest fapt este greu de admis, din două motive: a) comisia lucrează ca un corp consensual, care ia deciziile, în mod normal, prin consens în urma discuțiilor. Deciziile prin vot majoritar sunt cu totul excepționale. Deja atunci, în anii ’90, acest stil de lucru friza limita fezabilității. Lărgirea pe viitor a acestui corp fie îi va paraliza
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
nesiguranță politică, în timp ce elitele care au supraviețuit sau care au apărut unelteau pentru a ajunge la putere. Un al treilea tip de criză și care a fost pe larg studiat este "revoluția". Ghilimele sunt necesare deoarece nu există o definiție consensuală a revoluției 7. Însă indiferent de sensul care este dat termenului, majoritatea istoricilor și a comparativtilor cad de acord asupra faptului că modernitatea politică a fost periodic marcată de revoluții. Așa cum arată istoricul american Crane Brinton 8 în ale sale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
poziții de vârf. Relațiile dintre elite și comportamentele lor Pentru a estima schimbarea în funcționarea elitelor ce are loc ca o consecință a crizelor, sugerăm să se facă distincția între elitele politice care sunt fundamental divizate și cele care sunt "consensuale" sau "unite ideocratic". Elitele divizate se caracterizează prin neîncredere și teamă generală. Grupurile care le alcătuiesc aderă la coduri de comportament politic diferite, consideră politica în termeni de "câștigătorul ia totul", contestă valoarea instituțiilor politice și sunt angrenate în lupte
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
-i curăța pe cei care cauzează "probleme". Conform celei de-a doua configurații a elitelor unite, grupurile aderă la partide, mișcări sau credințe rivale, dar sunt de acord asupra regulilor și codurilor competiției politice moderate. Astfel de elite politice "unite consensual" s-au format în urma unor compromisuri și aranjamente negociate de liderii diferitelor tabere de elite aflate în competiție. Așa cum arată Burton și Higley 31, astfel de "înțelegeri între elite", rapide și deliberate, au loc numai în timpul unor crize acute care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
în opinia noastră, factorii determinanți pentru regimul dintr-o țară. Există, firește, alți factori determinanți pentru regimuri, dar niciunul nu este la fel de important precum configurația elitelor. Acolo unde structura elitelor se schimbă numai gradual, iar grupurile de elite sunt unite consensual, regimurile democratice stabile durează perioade foarte lungi (de exemplu, democrațiile anglo-americane și scandinave); acolo unde structura elitelor se schimbă chiar mai încet, dar unde grupurile de elite sunt unite ideocratic, regimurile totalitare relativ stabile durează și pot, eventual, intra într-
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
impetuos. Tabelul 13 Itinerarii ale schimbării de regim și tipurile asociate de schimbare a elitelor Itinerariul regimului Structura/funcționarea elitei Cazuri tipice De la tradițional la democratic stabil De la notabilități la politicieni de profesie, aleși prin alegeri libere din ce în ce mai frecvente/ Unificare consensuală a elitelor Anglia, 1688-1689; Suedia, 1808-1809; Olanda, 1813-1814 De la tradițional la autoritar Distrugerea clasei dominante/ Noile elite sunt dezunite Turcia, 1922; Egipt, 1952; Etiopia, 1974 De la tradițional la totalitar Distrugerea clasei dominante/ O elită nouă, ideocratic unită preia puterea Rusia
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
dezunite Turcia, 1922; Egipt, 1952; Etiopia, 1974 De la tradițional la totalitar Distrugerea clasei dominante/ O elită nouă, ideocratic unită preia puterea Rusia, 1917-1922; Iugoslavia, 1945; Iran, 1979-1981 De la democratic instabil la democratic stabil Distrugerea unei clase politice/ O elită unită consensual începe să se formeze Franța, 1958-1962; Italia, 1992-1994 De la democratic instabil la autoritar Înlocuirea politicienilor de către armată și de către birocrați/Elite dezunite Portugalia, 1926; Spania, 1936-1939; majoritatea țărilor est-europene, 1919-1939 De la democratic instabil la totalitar Continuitatea elitelor birocratice și economice
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
O nouă elită politică unită ideocratic reprimă elitele din opoziție Italia, 1922-1926; Germania, 1933 De la autoritar la nou autoritar Elitele din opoziție distruse/Elitele de la putere rămân dezunite Indonezia, 1965 De la autoritar la democratic stabil Liderul autoritar este răsturnat/ Unificare consensuală a restului elitelor Costa Rica, 1948; Columbia, 1957-1958; Venezuela, 1957-1958 De la autoritar la totalitar Distrugerea elitelor de la putere/ O elită nouă, ideocratic unită preia puterea Majoritatea țărilor est-europene, 1945-1948 De la totalitar la post-totalitar Ascensiunea elitelor technoratice/Elita ideocratic unită începe să
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
est-europene, 1945-1948 De la totalitar la post-totalitar Ascensiunea elitelor technoratice/Elita ideocratic unită începe să se fragmenteze Ungaria, anii 1970-1980; URSS, anii 1970-1990; China în anii 1990 De la post-totalitar la democratic instabil sau stabil Elita dominantă, ideocratic unită face implozie/ Fuziune consensuală sau fragmentarea elitelor care supraviețuiesc Ungaria, 1989; URSS-Rusia, 1991 Capitolul 8 Parlamentarii "curieri" în Franța, Marea Britanie și Statele Unite Imaginea tradițională a parlamentarului așa cum apare de obicei înfățișată în tratatele constituționale este aceea a unui legislator, a unui cenzor al guvernului
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
trecutul recent și prezentul imediat, epoci despre care se pot formula mai degrabă ipoteze și presupuneri prudente. Literal, termenul înseamnă „după modernism”, dar lucrurile rămân vagi în privința datării și a periodizării. Nici durata de manifestare a modernismului nu e fixată consensual. Utilizat sporadic, cu înțelesuri diferite, încă din prima parte a secolului al XX-lea - istoricul englez Arnold Toynbee, bunăoară, numea postmodernă epoca de după anul 1870 -, mai târziu tot mai frecvent, vizând evoluții din domeniul artelor (arhitectura și literatura, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
arta contemporană a dus la accentuarea rolului unei "turnuri etice" în critica de artă. Astfel, în multe dintre cazurile în care artiștii lucrează cu grupuri de participanți, măiestria și egocentrismul aplicate în realizarea proiectelor ar elimina posibilitatea dezirabilă a colaborării consensuale. Dând exemplul activităților inițiate de Oda Projesi, Claire Bishop arată cum anume judecățile estetice au fost înlocuite de criteriile etice. Argumentul celor de la Oda Projesi este acela că, în proiectele pe care le organizează, se dorește o deschidere a contextului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
analiști politici, scriitori și istorici, o serie de concepte și modele de economii și societăți alternative care ar avea în comun respingerea sistemului de conducere capitalist. Printre aceste modele alternative s-ar număra "democrația inclusivă", "economia participatorie" ori "democrația anarhistă consensuală", iar printre conceptele puse în discuție s-ar afla "munca de îngrijire", "libera cooperare" ori "schimbarea lumii fără preluarea puterii". În cadrul aceleași expoziții sunt prezentate și câteva modele istorice printre care auto-managementul muncitorilor din Iugoslavia anilor '60-'70, colectivele de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
limbaj expresiv și corect prin intermediul căruia doresc să se facă vizibile, au luări de cuvânt relativ lungi, își întrerup partenerul de discuție, au poziții corporale relaxate și mișcări largi. Relația dintre interlocutori poate fi competitivă, ostilă, conflictuală sau cooperantă, prietenoasă, consensuală. Conflictul apare atunci când interactanții percep scopuri incompatibile, contrare. Se manifestă prin strategii interacționale ale diferențierii și distanțării interlocutorilor, ale negării și exagerării afectelor negative, ale afirmării propriei identități prin negarea identității celuilalt. Apar frecvent acte de vorbire precum acuzație, reproș
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
autoîntreruperi etc.), alături de mărci nonverbale complementare textului (tăcerea, poziții corporale, colorarea feței, privirea etc.). Felul în care sunt marcate emoțiile în plan textual diferă, de asemenea, de la o cultură la alta. 2.6.7. Consens vs Conflict Relațiile conflictuale sau consensuale dintre interlocutori afectează progresia tematică și structura interacțiunii verbale. Conflictul intervine atunci când două sau mai multe părți implicate într-o relație de comunicare percep o incompatibilitate de scopuri. Schematic vorbind, există două tipuri de culturi: culturi consensuale, care promovează armonia
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Relațiile conflictuale sau consensuale dintre interlocutori afectează progresia tematică și structura interacțiunii verbale. Conflictul intervine atunci când două sau mai multe părți implicate într-o relație de comunicare percep o incompatibilitate de scopuri. Schematic vorbind, există două tipuri de culturi: culturi consensuale, care promovează armonia socială, buna înțelegere între indivizi și tind să evite, să atenueze, să mușamalizeze conflictul (de exemplu, cultura japoneză), și culturi conflictuale, unde membrii societății tind să se angajeze deschis în conflicte, să rezolve prin conflict divergențele apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
emoțiilor negative („Eu nu mă port așa cu el”, „Nu meritam asta”), în timp ce realizările/beneficiile personale concrete și de circumstanță par să fie sursa frecventă a emoțiilor pozitive. Pe axa consens - conflict, în linii generale, cultura română este o cultură consensuală, care caută restabilirea echilibrului prin conflicte superficiale, de scurtă durată. Conflictele sunt orientate în special spre relație, mai puțin spre probleme. Se realizează mai ales ca atacuri la imaginea publică a interlocutorului și au o mare încărcătură emoțională, care face
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
la același spațiu geografic de-a lungul unor epoci foarte diferite, prin căutarea acelorași intrigi, indiferent de personaje, ca și prin simpla înșiruire, în ordine crescătoare, a unor datări precise. Așa se edifică un repertoriu de referințe culturale credibile, stabile, consensuale, la fel de necesare individului, cât și comunității cu care se identifică. Trecerea de la fapt la timp, ca personaj principal al narațiunii istorice, presupune un efort considerabil de redefinire a reprezentărilor temporale. Ar putea fi înlesnit prin reflecția sistematică asupra noțiunilor de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s-ar putea numi, în termenii ultimelor decenii, "curriculumul ascuns" o formă de învățare la fel de consistentă ca lecțiile sau examenele formale, dar cu mize academice aparent nesemnificative. Ele nu fixează informații verificabile, ci emoții, atașamente, atitudini, opțiuni identitare și forme consensuale de a le exprima. Cunoștințele "științifice" vehiculate cu acest prilej nu depășesc, de obicei, conținutul obișnuit al unei lecții de istorie, doar îl rezumă și îl confirmă social. Gândite pentru a educa elevii, aceste manifestări încep de fapt prin a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
jurnalistică, dar administrate ca adevăruri istorice par să fie, până la urmă, partea cea mai accesibilă și mai vehiculată a povestirilor despre comunism. Mai ales încadrările în tipologia generală a fenomenului, de genul decupajelor cronologice, sunt cele mai expuse la simplificări consensuale. În toate narațiunile de uz didactic citate, tonul evocării perioadei comuniste este unul de blam, mergând de la dorința unei revanșe istorice până la acuzarea directă a vinovaților. Micile pete luminoase strecurate uneori în aprecierile legate de "realizările" regimului (de exemplu, nivelul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]