1,227 matches
-
Într-un mod eronat și printr-un rău Învăț, că ar fi capul unei caste”. Printr-un nou procedeu antitetic, Lascăr Catargiu devenea, În schimb, „omul progresului și al libertăței; Însă libertatea bine Înțeleasă, și progres adevărat”, reprezentant al noului conservatorism care, susținea În continuare Boerescu, unifica „dreapta” și „centrul” . Era vorba despre aceeași aneantizare simbolică a adversarului ca și În discursurile Împotriva lui I. C. Brătianu și a coaliției de la Mazar-pașa. Chiar În momentul dezicerii formale de Lascăr Catargiu, intervenită la
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
anunța formarea unui club bucureștean al noii grupări ; detașarea de conservatori părea și mai clară prin absența fostului ministru din comitetul electoral comun organizat de „centru” și „dreapta” În vederea alegerilor pentru Senat din luna aprilie . Ca un nou paradox, asumarea conservatorismului În discursul boerescian a cunoscut apogeul tocmai În perioada imediat următoare, În contextul implicării României În „criza orientală”. La 26 noiembrie/8 decembrie 1877, fostul șef al diplomației prezenta o declarație privitoare la politica externă În numele „partidei conservatoare”. Este suficient
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
sens, atât În cazul lui Vasile Boerescu, cât și al multor altor pașoptiști ajunși În preajma puterii. Cazul său este totuși unul aparte, pentru că orice Înregimentare post factum este hazardată. Apropierea de liberalismul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, de conservatorism și poate de un „bonapartism” asumat În mod aproape explicit de Pressa, la jumătatea anului 1877 , au o relevanță cu totul limitată. În ceea ce privește influența lui Boerescu asupra orientării politicodoctrinare a epocii, ea este mult mai vizibilă În zona conservatoare: am
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
școala a fost un fel de oglindă a societății, în care s-au reflectat și cele bune și cele rele, societatea insăși, cu luminile și cu umbrele ei. În aceste condiții, deși mai rezervată față de schimbări și acuzată adesea, de conservatorism, școala a preluat, totuși multe din inovațiile tehnologice ale timpului ei și totodată a diseminat cunoștințe pentru educarea membrilor societății, pentru formarea lor profesională și pentru dezvoltarea economică și socială a țării. Educația a avut din totdeauna o influență formativă
ESTE PROFESORUL, MAESTRUL CREATOR AL SITUAŢIILOR DE ÎNVĂŢARE ?. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Diaconu Rodica-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_906]
-
1884. Prima serie (1850-1852) reprezenta vederile politice ale unui grup de intelectuali ieșeni - Teodor Codrescu, Al. Fotino, D. Gusti, Teodor Stamati, George Radu Melidon -, care scriseseră în gazetele lui Gh. Asachi. După 1848 foștii colaboratori ai lui Asachi, nemulțumiți de conservatorismul acestuia, editează Z., periodic în care vor milită, cu moderație, pentru modernizarea relațiilor sociale, pentru unele reforme politice și pentru Unire. La 1 ianuarie 1851 gazeta este suspendată din cauza poeziei Anul Nou 1851 de Gh. Sion; obținând o nouă aprobare
ZIMBRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290739_a_292068]
-
teza Manolache Costache Epureanu - omul politic și epoca sa; articole publicate (selectiv): Manolache Costache Epureanu În viața parlamentară românească (1866 1880), În Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași, XLIII-XLIV, 2006-2007, p. 59 77; Manolache Costache Epureanu și particularitățile conservatorismului românesc, În Dumitru Vitcu (coordonator), Prin labirintul istoriei: stat, societate și individ În perioada construcției naționale, Iași, 2009, p. 243-271. Gheorghe Iacob: profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași; stagii În străinătate: Notthingam Trent
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
socială; o contribuție originală a sociologiei țărăniste este și „teoria societății țărănești active”, creatoare din punct de vedere istoric, aflată la antipodul unor puncte de vedere cu circulație în epocă, care caracterizau masele țărănești în termeni de pasivitate, inerție și conservatorism. Sunt relevante, în acest context, aprecierile cunoscutului sociolog Ștefan Zeletin asupra pasivității funciare a maselor țărănești: „În prefacerea vechiului nostru regim țărănimea a fost o simplă masă pasivăă În această ciocnire cu stăpânii ei străvechi țărănimea română se înfățișează ca
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
schimbării; corolarul ei aplicat la teoria culturii este că sistemele culturale se schimbă pentru a se menține în forma în care există. În termeni comuni, teoria sugerează că schimbarea socială nu este produsă de voluntarism progresist, ci mai degrabă de conservatorism și comoditate. Aplicarea legii lui Romer la dezvoltarea economică sugerează că oamenii sunt mai puțin cooperanți în proiectele care presupun schimbări majore în viața lor cotidiană, în special cele care se bazează pe practicile de subzistență. Oamenii vor să schimbe
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
istorică a unor relații sociale intense desfășurate mai întâi la curțile aristocraților, iar apoi a includerii burgheziei în ascensiune în viața mondenă adesea eclatantă, care servea și ca mijloc de a face afaceri și politică sau de a intermedia căsătorii. Conservatorismul regiunii, exprimat astăzi și în opțiunile politice, ca și istoria totalitară relativ recentă (vezi, în acest sens, și Torcal și Montero, 1999), conduce însă la o importanță relativă mai accentuată a familiei în raport cu prietenii. Sudul marchează față de Centru o scădere
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
secretarul de stat pentru afaceri externe, sublinia dezavantajul unei astfel de soluții pentru România, deoarece „n-ar Însemna altceva decât anexarea ei de către Rusia” <ref id="4"> 4 Memoriile Regelui Carol I, vol. I, p. 237.</ref>. Cu certitudine, ascensiunea conservatorismului pe plan european a impus multă circumspecție cercurilor conducătoare În privința politicii externe românești. Carol I a Încercat - În timpul călătoriei În Crimeea (august 1869) și În Occident (august-noiembrie) - să sondeze atitudinea Cabinetelor europene față de cerințele românilor, fără a fi prea entuziasmat
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
pp. 29-30. Ideile lui Eisner și Valance se regăsesc în câteva dintre lucrările acestora publicate după 1974. Menționăm câteva: E. Eisner (ed.), The Arts, Human Development, and Education, McCutchan Publishing, Berkeley, 1974 (mai ales studiul acestuia „Implication of the New Conservatorism for the Future of Arts in Education”); vezi și E. Eisner, The Enlightened Eye: Qualitative Inquiry and the Enhancement of Educational Practice, Macmillan, New York, 1991; E. Vallance, „A Second Look at Conflicting Conceptions of Curriculum”, Theory Into Practice, XXV (1
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
polemică literară, orientarea vădită spre literatura tânără (Manifestul cultural de Mihail Ilovici, Critici, cronicari și moașe literare de Ovidiu Constant), paginile incisive precum cele de la secțiunea „Cărți, autori, păreri”. Alte comentarii au în vedere grava problemă a analfabetismului (Toamna întunericului), conservatorismul revistelor de dreapta (Simple constatări), lipsa de îndrumare ideologică și critică și de fermitate în judecata de valoare, ceea ce trimite la concluzia că „e nevoie de un critic”. Se aduc în discuție și alte probleme de actualitate, cum ar fi
RABOJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289076_a_290405]
-
altfel, partea cea mai rezistentă a lecturilor lui M., vizibilă îndeosebi în analiza prozei „realiste”, care provoacă mult mai bine observația lui lucidă și pătrunzătoare. Însă „prețul” pe care îl plătește în schimbul unei asemenea clarviziuni se relevă într-un anume conservatorism al gustului, ca și într-o survolare cam grăbită a „discursului” operei. Micromonografiile Constantin Noica (2000) și Titu Maiorescu (2003) realizează o evadare din actualitatea imediată. Fără a produce o mutație radicală în receptarea celor doi scriitori, lecturile cuprind puncte
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
secolelor. Totuși N. Iorga nu putea să nu integreze dezvoltarea națională, socială și culturală a României în curentele și tendințele europene. În general însă, colaboratorii revistelor lui Iorga produc o literatură epigonică, minor romantică, paseistă, idilică, didacticistă și mistică. Prin conservatorismul estetic al directorului și prin importanța acordată mesajului etic, și această publicație încurajează literatura minoră, cu atât mai mult, cu cât nu mai beneficiază de prezența constantă a unor scriitori precum Mihail Sadoveanu, St. O. Iosif, O. Goga, care ridicaseră
NEAMUL ROMANESC PENTRU POPOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
alternativelor, la evaluarea lor critică, cu un feedback evaluativ asupra eficienței funcționării. „Ignoranța structurală” despre care vorbea Goulder sau „iluziile necesare” analizate de Marx își au sursa, în mare măsură, aici. Societățile preindustriale se caracterizează printr-o notă marcată de conservatorism nu pentru că au atins moduri optime de organizare în raport cu condițiile, ci ca rezultat al sindromului incertitudinii, al tendinței de a evita incertitudinea și pericolul care ar fi decurs din explorarea alternativelor și din recurgerea la schimbare. Asemenea tendințe pot fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în raport cu condițiile, ci ca rezultat al sindromului incertitudinii, al tendinței de a evita incertitudinea și pericolul care ar fi decurs din explorarea alternativelor și din recurgerea la schimbare. Asemenea tendințe pot fi detectate în cele mai diverse situații. Este cazul conservatorismului religios: colectivitatea care caută să-și modifice sistemul religios riscă să fie aglutinată, pierzându-și caracterul distructiv. Societățile globale manifestă adesea dificultăți în explorarea sistemului de interese care presează spre menținerea statu-quo-ului, dar și din cauza incertitudinii în legătură cu riscurile implicate de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un faptstabilit cu claritate raritatea inovațiilor tehnice. Tehnicile din toate sferele de activitate, începând cu cele productive și sfârșind cu cele artistice, „se perpetuează atât timp cât ele reprezintă un mijloc adecvat pentru realizarea scopurilor respective”. Aceasta nu se explică printr-un conservatorism de principiu, ci prin faptul că „popoarele primitive sunt neinteresate doar de inovativitate, în experimentarea de noi tehnici, nu în inovația ca atare” (Nadel, 1968, p. 403). Semnificativ, astfel, este că ele nu au nici o ezitare de a copia (sau
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asupra relațiilor dintre variabile, în care variațiile din cauza presupusă de ipoteză sunt folosite pentru a explica variațiile din efect. Câteodată, totuși, ne interesează doar modelul de variație specific unui anumit concept. S-ar putea încerca, de exemplu, documentarea gradului de conservatorism din statisticile de vot ale legislatorilor de la nivel național, sau schimbările de la nivelul suportului public pentru președinte într-o anumită perioadă mai îndelungată, sau prezența la vot la nivelul întregii țări. Faptele singulare dobândesc sens numai în context, ca parte
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
din cadrul monumentalei ediții inițiate de Perpessicius, În căutarea lui Eminescu gazetarul (1983) reunește studiile introductive ale volumelor IX (1980) și XIV (1983), în care rigoarea documentaristică este umbrită de viziunea tezistă impusă de climatul ideologic de la sfârșitul anilor ’70. Astfel, conservatorismul politic al poetului este interpretat, împotriva oricărei evidențe, drept socialism incipient, O. arătându-se contrariat de afirmația eminesciană care identifica interesele fundamentale ale marilor proprietari cu cele ale țăranilor, afimație pe care o combate cu citate substanțiale din Karl Marx
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
nu te-ai aștepta, iar aceștia trebuie să fie neapărat celebri. Analiștii tranziției noastre postcomuniste par să vorbească despre tradiții atât de diferite, încât nu-i o surpriză să constați cum concluziile lor nu se întâlnesc decât în acuzarea de conservatorism a contemporanilor care nu reușesc să promoveze într-un mod mai accelerat schimbările cu aură de modernitate. Uneori, tradiția este aruncată în secolul al XIX-lea, alteori în perioada interbelică a secolului XX, iar alteori în totalitarismul comunist care ori
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Istoria literaturii dramatice românești, M. analizează relația fundamentală dintre dramă și teatru, stabilind „primatul literaturii în actul scenic”, bazat pe natura poetică a teatralității textului, relație văzută dialectic, ca o „succesiune de ciocniri între propunerile îndrăznețe ale poeziei dramatice și conservatorismul scenei”, precum și relația dintre drama poetică (ce se folosește de disponibilitățile situației dramatice) și cea ludică, fenomen epigonic care prelungește artificial structurile dramei poetice. Într-un amplu capitol sunt studiate formele dramatice în literatura populară, începând de la basm și baladă
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
situații le găsește în perioada anterioară. Constată că ideea latinității limbii și a poporului nostru, cât și concepțiile care animaseră generația trecută au degenerat după 1859, devenind cu timpul o frână. Caută să le combată de pe o poziție situată între conservatorism și liberalism (deși va ajunge până la demnitatea de șef al Partidului Conservator, M. nu a fost un conservator convins). Critica sa nu propune niciodată întoarcerea spre trecut, ci vizează doar o cale spre progres. Partizan al evoluționismului, combate tendințele revoluționare
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
alte ziduri de instituții binecuvântate și perfect necesare. Răspândirea eficientă a creștinismului apostolic în bazinul Mediteranei nu s-a datorat unei legislații imperiale favorabile. Climatul politic era, dimpotrivă, ostil dorinței Bisericii de a refuza idolatria statală. Duhul martirilor vexa așadar conservatorismul politicii romane, fiind însă perfect viu în comunitățile liturgice de la marginea orașelor. Așadar, un ortodox format de Părinții tradiției Bisericii nu se ghidează în viață după principii abstracte, ci caută mereu concretul personal și comunitar al vieții. Generalitățile îl plictisesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu joacă rolul „experților” din proiectul stângist de inginerie socială. Ei trăiesc mai degrabă patosul creativității smerite, supuse regulii fidelității și stimulului constant al triadei Bine-Adevăr-Frumos. O nouă teologie politică trebuie să gândească, în primul rând, urbanitatea creștinismului de mâine. Conservatorismul trebuie să asimileze profund sensul eșecurilor istorice din secolul XX: ruina mesianismelor secularizate, vidul colectivismelor ideologice și dezastrele oricărui Führerprinzip (de la „duce”, „mareșal” sau „căpitan” până la „cârmaciul poporului”). Iadul urbanistic comunist n-a ezitat să folosească „tezaurul folcloric” în scop
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
altele, Hayek a preluat un viguros antistatism), a devenit referința unei forme dogmatice de liberalism, greu de îmbrățișat după sfârșitul Războiului Rece fără a trebui să te închizi într-un sectarism. Astfel, după prăbușirea cvasigenerală a „socialismului real”, liberalismul și conservatorismul nu se mai pot delimita atât de net de socialismele contemporane - mai ales de cele occidentale, niște doctrine și practici hibride, cu multe elemente de liberalism -, ci trebuie să dialogheze cu ele, atente mereu la Zeitgeist și la realitate. În
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]