1,852 matches
-
ștofo] = stofă) u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare) ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine) a, e, i, o, u indică vocale; j și ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane. Accentul tonic este stabil, pe penultima silabă. Literele cu diacritice (în esperanto ĉapelitaj adică "cu pălărie"), respectiv ĉ, ĝ, ĥ, ŝ, ĵ și ŭ, nu pot fi întotdeauna scrise la calculator. De aceea există posibilitatea de a le înlocui cu
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
sandhi, cu toate acestea, reflectă sistemul de scriere atât în sanscrită cât și în multe alte limbi indiene, precum și în italiană și în cazul cuvintelor sintactic lexicalizate). În fonologia japoneză, sandhi este expus în primul rând în "rendaku" (mutație a consoanei în unele contexte) și în conversia caracterului つ sau く (TSU, ku), (sokuon っ), ambele sunt reflectate în ortografie - într-adevăr, っ simbolul este derivat din つ, și exprimarea este indicată prin adăugarea a două puncte ca か / が (連声
Sandhi () [Corola-website/Science/332725_a_334054]
-
graiuri. Semivocalele din aromână sunt aceleași ca în română, formând diftongii [e̯a], [o̯a], [j] + vocală, vocală + [j], [w] + vocală, vocală + [w] și triftongi. Există și două vocale asilabice (sau scurte), la sfârșit de cuvânt, după vocală + consoană: [ʲ] (i asilabic), ca în română, și [ʷ] (u asilabic) în aceeași poziție. Acesta nu este prezent în toate graiurile. Îl prezintă Caragiu Marioțeanu 1997, apare și la Cunia 2010 ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
și [ʷ] (u asilabic) în aceeași poziție. Acesta nu este prezent în toate graiurile. Îl prezintă Caragiu Marioțeanu 1997, apare și la Cunia 2010 ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care se bazează pe graiul fărșerot. Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
nu este prezent în toate graiurile. Îl prezintă Caragiu Marioțeanu 1997, apare și la Cunia 2010 ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care se bazează pe graiul fărșerot. Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia aromânei nu sunt unitare, nefiind standardizate
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care se bazează pe graiul fărșerot. Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia aromânei nu sunt unitare, nefiind standardizate. De exemplu fiecare articol din Wikipedia în aromână se poate consulta în trei sisteme de scriere
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cuvânt folosește â. La Caragiu Marioțeanu există ă, î și â, aceasta din urmă și la sfârșit de cuvânt. Cunia 2010 redă ambele vocale prin ă în toate pozițiile, motivând aceasta prin tratarea lor diversă în graiuri. Exemple: În redarea consoanelor existente și în română există o diferență între sistemul tradițional și cel propus de Cunia. Acesta folosește sh în loc de ș și ts în loc de ț. Exemple: Dintre consoanele care nu se găsesc în româna standard, [ð], [θ] și [ɣ] sunt redate
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
toate pozițiile, motivând aceasta prin tratarea lor diversă în graiuri. Exemple: În redarea consoanelor existente și în română există o diferență între sistemul tradițional și cel propus de Cunia. Acesta folosește sh în loc de ș și ts în loc de ț. Exemple: Dintre consoanele care nu se găsesc în româna standard, [ð], [θ] și [ɣ] sunt redate la fel de către cei trei autori: dh, th, respectiv y. Pentru celelalte există diferențe: În continuarea articolului se folosește sistemul de scriere al lui Cunia, în afară de titlurile care
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
din perioada mijlocie a Epocii bronzului (2.000 - 1.500 î.Hr.).Pe atunci a apărut alfabetul fenician, strămoșul celor mai multe sisteme de scriere cunoscute astăzi.Fenicienii au fost cel de-al doilea popor care a adoptat alfabetul , având numai 22 de consoane, dar nici o vocală. Operele culturale au fost păstrate sub forma unor mituri, epopeei, imnuri, cantece de iubire, elegii, rugaciuni, bocete, satire, proverbe, fabule și ghicitori, precum și texte despre educația antică și povestiri și dialoburi ale căror scop era transmiterea cunoașterii
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Fonetica istorică studiază istoria sunetelor unei limbi. Unele sunete se păstrează neschimbate mai mult timp (de ex: consoana "r" - este foarte rezistență la schimbări (în limba română) - daca a disparut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se perinda" - "pre"+ "rând" cu disimilarea lui "r". Schimbările fonetice se referă la: Consoana "h" este o consoana
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
mult timp (de ex: consoana "r" - este foarte rezistență la schimbări (în limba română) - daca a disparut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se perinda" - "pre"+ "rând" cu disimilarea lui "r". Schimbările fonetice se referă la: Consoana "h" este o consoana fricativa, laringială, surda. Nu are pereche sonoră în română. Are etimologie multiplă: Schimbările fonetice sunt de două feluri: Schimbările fonetice regulate se produc în conformitate cu anumite reguli de corespondență numite legi fonetice. Noțiunea de lege fonetica a
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
consoana "r" - este foarte rezistență la schimbări (în limba română) - daca a disparut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se perinda" - "pre"+ "rând" cu disimilarea lui "r". Schimbările fonetice se referă la: Consoana "h" este o consoana fricativa, laringială, surda. Nu are pereche sonoră în română. Are etimologie multiplă: Schimbările fonetice sunt de două feluri: Schimbările fonetice regulate se produc în conformitate cu anumite reguli de corespondență numite legi fonetice. Noțiunea de lege fonetica a fost introdusă de lingviștii
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
a" este foarte frecvență - de la această proteză vine numele dialectului. În română literară se produce proteză lui "i" în forme pronominale neaccentuate: "îmi", "îți", "îi", "îl"(formă silabica - "l") Sincopa este dispariția unei vocale, de obicei neaccentuate, aflată între două consoane. În latină populară se produce sincopa vocalelor scurte neaccentuate , Sincopa se poate notă prin paranteze: Epenteza este introducerea unei consoane neetimologice sau a unei semivocale neetimologice în corpul cuvântului: Anaptixa este caz particular de epenteza care constă în introducerea unei
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
pronominale neaccentuate: "îmi", "îți", "îi", "îl"(formă silabica - "l") Sincopa este dispariția unei vocale, de obicei neaccentuate, aflată între două consoane. În latină populară se produce sincopa vocalelor scurte neaccentuate , Sincopa se poate notă prin paranteze: Epenteza este introducerea unei consoane neetimologice sau a unei semivocale neetimologice în corpul cuvântului: Anaptixa este caz particular de epenteza care constă în introducerea unei vocale neetimologice în corpul cuvântului: Popular, în daco-romană se produce anaptixa lui "i" pentru a despărți anumite grupuri consonantice (de
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
numai din trei foneme (/i/, /u/ și / a/), aceasta influențează vocalele franceze în următoarele moduri: /R/ se poate realiza ca [ʁ] (fricativă uvulară sonoră), [ʀ] (vibrantă uvulară), [r] (vibrantă alveolară), [ɾ] (bătută alveolară) sau [x] (fricativă velară surdă), în funcție de poziția consoanei și de factori sociologici (vârsta, sexul, mediul social al vorbitorului). Împrumuturi există în franceza din Magreb din mai multe limbi, unele pe tot teritoriul, altele numai în anumite țări. Printre acestea sunt și cuvinte care au ajuns în argoul francez
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
guarani și spaniolă sau portugheză. Limba guarani are șase perechi de vocale: a, e, i, o, u, y. Fără diacritice aceste vocale sunt pronunțate oral: . Pentru vocalele semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
diacritice aceste vocale sunt pronunțate oral: . Pentru vocalele semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
sunt pronunțate oral: . Pentru vocalele semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în mod normal mereu pe ultima
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în mod normal mereu pe ultima silabă. Sufixe rămân neaccentuate. Limba guarani are o
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
muanduhe"). Dacă accentul ascuțit este omis, atunci se accentuează ultima silabă. Guarani nu a folosit nici un sistem de scriere în timpul precolumbian. Standardizarea ortografiei s-a făcut abia în 1950 la un congres în Montevideo. Alfabetul guarani are 33 litere: 21 consoane (6 fiind digrame), 12 vocale și un semn pentru ocluziune glotală. Multe cuvinte, mai ales pentru flora și fauna din America de Sud, au fost preluate în spaniolă sau în portugheză din limba guarani sau din limba tupi, care este înrudită cu
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
Бълфз / Бъльцы). Totuși, semnul moale după litera l, „ь” (transliterat prin [ ' ]), în topicul Belfz nu există, nici îmbinarea „fz” și „ц” + „ы” (ț+î) nu corelează. În mod normal, sunetul „ц” (ț) ar avea alternativă în grupul limbilor romanice combinarea consoanelor „tz” și nu „fz”. În al doilea rând, Guillebert de Lannoy scrie că rezidența Ringalei se afla într-un oraș din Rusia. În acest context, nu poate fi vorba de Bălți deoarece el a fost anexat de către Rusia abia în
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
comune la Meglenoromani și la Macedoneni vo “Actele Simpozionului Pančevo 1972, str. 95-101. 2. U final în graiurile meglenoromane din Huma și Țărnareca vo “Analele Societății de limbă română din P.S.A. Voivodina" Zrenjanin, 1972-1973, str. 91-94. 3. Despre palatalizarea consoanelor labiale în meglenoromana vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXIV, nr. 3, București, 1973, str. 297-300. 4. Infinitivul meglenoroman vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXVII, nr. 2, București, 1976, str. 137-150. 5. Observații cu privire la unele aspecte ale influenței slave
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
În limba română această literă notează o vocală deschisă centrală nerotunjită. Semiții numeau primul semn al scrierii lor "alpha", "alphu" și chiar "aleph" (cu "ph" pronunțat ca un "p" aspirat, , nu ). Această primă literă nu era o vocală, ci o consoană - explicația acestui fapt este că primele scrieri se folosesc nu de litere separate, ci de silabe („silabare”), diferențiate prin consoanele pe care le conțin. De aceea, denumirile „alfabet” și „literă” sunt improprii pentru acest stadiu de evoluție, fiind de preferat
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
și chiar "aleph" (cu "ph" pronunțat ca un "p" aspirat, , nu ). Această primă literă nu era o vocală, ci o consoană - explicația acestui fapt este că primele scrieri se folosesc nu de litere separate, ci de silabe („silabare”), diferențiate prin consoanele pe care le conțin. De aceea, denumirile „alfabet” și „literă” sunt improprii pentru acest stadiu de evoluție, fiind de preferat „silabar”, respectiv „semn (grafic)”. Din perspectiva modernă, efectul este apropiat de o scriere abreviată, unde sunt notate majoritar consoanele (iar
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]