829 matches
-
într-o zi fără nicio lețcaie, coșmarul că ai moștenit o avere fabuloasă cu care să-ți poți achita în fine toate ratele bancare , rămânându-ți și de-o pâine și doi covrigi (unul pentru tine , iar celălat bineânțeles pentru consoarta ta, care cică nu mănâncă pentru a-și mai ajusta silueta!-Minciuni gogonate! Nu mănâncă pentru că salariul ăsta așa împuțit cum e nu existe de-o zi, de-o săptămână, de-o lună, de-un an, de-un deceniu! De
EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346879_a_348208]
-
Își aminti că în urma tăierii capului Botezătorului imaginea lui avusese și mai mult de suferit în ochii poporului iar acest lucru contase enorm pentru el. Ridică mâna încruntat și râsetele încetară pe loc. Își aminti iar, cum o dată, ieșind cu consoarta la o sărbătoare populară fu admonestat cu injurii atât el cât și Irodiada iar oamenii furioși aruncaseră asupra lor cu tot felul de necurății. Aflată pe acolo, o patrulă romană care venea dinspre Siria abia reuși să-i împrăștie pe
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
trei copii cu câte un pumn sau o palmă - în cel mai fericit caz, probabil un fel de salut drăgăstos față de apropiații care-i populau casa și viața. Așa înțelegea el iubirea: mai o înjurătură, mai un pumn bine plasat consoartei ce-l aștepta cu mâncarea caldă, ba chiar și celui mai mare dintre copii, Marian, care începea să realizeze anormalitatea propriei familii. Probabil asta îl înfuria cel mai tare pe jupânul Gică care, în aburii alcoolului, vedea în propriul său
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
un animal ce era, o siluia seară de seară, sinchisindu-se prea puțin ce văicărelile ei, de suferința și rușinea ce-i acopereau viața. Devenise o brută, lăudându-se la serviciu cu acel comportament josnic de despot ce-și teroriza consoarta, mândrindu-se ca un dobitoc, în limitata lui lume, cu forța fizică în fața unui trup firav, știind că nu avea sorți de izbândă decât cu cineva inferior lui și dovedindu-și așa-zisa bărbăție cu o violență feroce. De la el
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
ți-am dat nimic. - Exact! Râsul încremeni strâmb pe fețele pline de riduri, intipărite de secole pe obrajii fanați de vicii și plăceri tenebroase. Decadența îi picura șoapte la ureche. Buzele lui s-au dezlipit, surâzând licențios. - Îți poate oferi consoarta mea o viață de huzur. Cu glas egal, calm, îl privi direct: - Sunt prea simplă și insignifiantă pentru această propunere. Nu doresc, să eclipsez pe nimeni ... nimeni nu-i poate depăși performanțele. Ironie mușcătoare ... jignire voalată. S-a ridicat amenințător
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
însă acest lucru, era chiar persoana cu care își împarte viața tatăl fetiței mele. Și atunci - poate dintr-o furie oarbă sau poate din cauza unei învrăjbiri recente și accentuate între cei doi sau poate din cauza faptului că el își onorează consoarta mai mult cu absența decât cu prezența, ea orbecăind după el într-o beznă profundă pe meleaguri necunoscute, sau probabil gândindu-se că vreme îndelungată el m-a mințit pe mine, întâlnindu-se cu ea pe ascuns și acum îi
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
lăuntrică, bărbatul respins să dorească o răzbunare tâmpă asupra noii persoane cunoscute, să se comporte cu respectiva total opus față de comportamentul cu „anterioara”, lucru cel puțin de neînțeles pentru cunoscuți, cât mai ales pentru subiectul recent adus în ecuație - noua consoartă. De parcă ar avea ea vreo vină că „fosta” s-a dedat la deprinderi murdare sau comportament mârșav!! Mare greșeală! A doua! Părerea mea este că nu trebuie amestecată o viață anterioară cu o viață prezentă sau viitoare, fiindcă viața se
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]
-
flori țesute rânduri-rânduri. - Suflețel, să ne uităm atent, să vedem ce voinic răsare primul! - încerc să-l duc cu vorba. V-am spus că acest covor e fermecat... ”Voinicul Ghiocel ridică pălăriuța să culeagă roua, își drege glasul adresându-se consoartei: - Hîm! Lăcrămioara! Fa, n-auzi? Iote ce decapotată roșie a trecut! Vrei să iau una la fel și să colindăm haihui? - De ce mă trezești cu noaptea-n cap? Iar tragi clopotul? Vrem să dormim! - îi reproșează aceasta adunându-și pruncii
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
erai îndrăgostit. Acum parcă dacă ai deschide gura de tot ce te doare parcă nu ai mai fi “capul familiei” ori “sexul tare”?! Iar de la faptul de a nu comunica, de a nu te mai pune pe aceiași treaptă cu consoarta și până la posesivitate nu este decât un pas, dominarea este încurajată de societate, de “prietenii de berica”, de soțiile prietenilor lor, chiar de însăși soțiile lor, de însăși glumitele femeilor căsătorite, de copiii - fetițe și băieți - ce văd în familie
VORBIND DESPRE DRAGOSTE SI UMILINTA II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345412_a_346741]
-
să alunge sânul fricii, Preotul la locul slujbei aruncă o cruce-n apă, Iar feciorii satului sfidând gerul chiar de-i crapă- Apele pământului așa, capătă sfințire... Cu puterea vântului spală și pe-nvrăjbire, Vine noaptea Bobotezei fetele își văd consoarta, Că-și leagă pe inelar busuioc să-și știe soarta. Citește mai mult Când Troparul Bobotezei începe ca să răsune...Preotul, enoriașii cântă a ei procesiune,Vânătorii , pădurarii, cele suflete curate,Peste ape-mpușcând duhurile necurate.Se aprinde-un foc mai mare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
cruce, să alunge sânul fricii,Preotul la locul slujbei aruncă o cruce-n apă,Iar feciorii satului sfidând gerul chiar de-i crapă-Apele pământului așa, capătă sfințire...Cu puterea vântului spală și pe-nvrăjbire,Vine noaptea Bobotezei fetele își văd consoarta,Că-și leagă pe inelar busuioc să-și știe soarta.... XXVI. CHEMARE, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1798 din 03 decembrie 2015. Aruncă harponul în mare, În marea speranței din noi, Sirena ne cântă -o chemare, Pe colțul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Exceptând aplombul comunicării, mă izbește permanent la ea logica enunțului și argumentația. Câștigă totdeauna! Și ce mă oftic! Nu recunosc în ruptul capului, dar, când se-ntâmplă, mă dau obosit și-n căutare de... relaxare imediată. Ca un făcut, victoria consoartei mă marchează într-atât... încât alerg s-o înșir între Petrecutele, cum mi-am intitulat amintirile, un fel de jurnal, de citit să râd când n-oi mai fi în stare să mai fac haz de necaz. Ciorovăiala de azi
CARE PE CARE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376622_a_377951]
-
Purtându-și timpul-fulgarin Și-un geamantan de frunze moarte. Cu ruginiul lor venin, Așteaptă vântul să le poarte Spre colbul prefăcut în scrin, Chelar al viselor deșarte. Zenitul de nadir desparte, Un gâde ce se-ascunde prin Copaci iar frunzele consoarte, Inert valsează spre amin. *** Ciclul "Pasteluri" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Peregrinul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1727, Anul V, 23 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
PEREGRINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374749_a_376078]
-
nu grotesc, din care se alege figura comică umană, nu fiara! Aceasta se evidențiază și în rolul de azi al maestrului, acela de la conducerea unui teatru de revistă, cu istorie neîntreruptă și cu șir îndeletnicesc de artă teatrală apoteotică între consoartele teatre naționale. În zilele ce urmează, de sâmbătă și duminică, 8 și 9 noiembrie (2014), se va juca la Sala Savoy a Tetrului de Revistă „Constantin Tănase” comedia „Sosesc deseară”, de Tudor Mușatescu, cu actorul Vasile Muraru în rolul principal
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
participarea la târguri de carte, conferințe naționale și internaționale ale organizațiilor profesionale, precum și participarea la activități de cercetare a fundamentelor teoretice ale domeniului; ... h) colaborarea cu alte instituții de profil, cu organizații și asociații, având ca obiectiv participarea în consorții sau în alte forme de cooperare, cu scopul achiziționării, în parteneriat, a diferitelor documente, a bazelor de date infodocumentare, a altor tipuri de activități și servicii, precum și în vedere elaborării de proiecte; ... i) organizarea de acțiuni de formare și
REGULAMENT din 27 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285343]
-
celor de la coadă, cît îngăduiau asta celelalte urechi, ale urechiștilor de profesie). Cîteva generații s-au maturizat la școala cozii, gradul de instruire și de perseverență al statului la coadă producînd nu numai străinătății grimasa disprețuitoare și compătimitoare, dar și consoartei dictatorului, asemuind, ciocoiește, fojgăiala mizerabilă din fața dughenelor goale cu cea a sobolilor: ia, uite, Nicule, au ieșit șobolanii... A dispărut această sete masochistă de a sta la coadă? De cîtva timp, în preajma Halei, zilnic, în fața unei intrări de bloc, și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și asumarea sarcinii totale decurgînd de-aici (dar făcînd șiret cu ochiul aceluiași votant credincios), apoi amețirea sensurilor pînă la dorita confuzie. Cum ar veni: afară-i vopsit gardu', înăuntru-i leopardu'. Rîdem noi, rîdem, dar vorba aia cu, pardon, consoarta porcului, care-i moartă-n coteț. Să nu ne trezim din nou cu piticul de la Propagandă și agitație (ce dulce suna secția, nu?) că mă pune să fac iar coperta. Oricum, de va fi să fie, mă retrag rușinat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu încrîncenată rîsul firesc, al celui ce s-ar bucura sincer de existență, și-a confecționat un rictus înghețat. Egalul mîinii salutînd. În fapt, nesalutînd pe nimeni. Egalul celui și mai tîmp silnic al consoartei întru dictatură. Rîsul monștrilor. Față autentică a avut doar în momentul anunțării pierderii alegerilor, noaptea, în '96. Perplexitatea cotropise totul: ochi, nas, gură, frunte. Nu putea pricepe ce se-ntîmplase. El, "președintele permanent". Treptat, și-a revenit. Rîsul confecționat însă nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în situația de a ne trata pe toți drept simpatici naivi. Uimitorul spectacol atinge și cotă cinică atunci cînd, pus de gazdă în fața pactului pe care emigratul magnat l-a semnat luciferic cu dictatorul criminal de la București, cu malefica lui consoartă, ei, bine, pentru domnia sa aceștia erau: domnul Ceaușescu, doamna Ceaușescu. (În timp ce congeneri de-ai săi muriseră deja la Canal sau în gherlele comuniste.) Și totuși, teleasta reușește într-un final împăcat cu sine însuși să-i provoace bătrînului său invitat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ziua în care Picasso era coborît în mormînt (se otrăvise cu o lună înainte), tatăl Marinei, "uriașul fragil", fiul fără personalitate al ilustrului tată, mort doi ani mai tîrziu, Marie Walter, muza neconsolată a demiurgului,spînzurată de tavanul garajului ei, consoarta ultimilor ani, Jacqueline, trăgîndu-și un glonț în tîmplă, Dora Maar, amanta ce-l idolatrizase, murind curînd în mizerie, în mijlocul pînzelor Lui, pe care refuzase să le vîndă, să fie numai ale ei. Etc. etc. Urmărind momentele naufragiului, Marina avea să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
împrejurări politice și militare circumscrise ultimatumului sovietic înaintat României la 26 iunie 1940. După cedarea fără luptă a Basarabiei, bunicul dinspre mamă, Ion Verejanu, fost primar al Dondoșanilor, considerat drept „delicvent” de noile autorități de ocupație, însoțit de propria-i consoartă (Sonia) și de fiul lor (Mihail), au fost deportați în taigaua siberiană, de unde doar ultimul avea să-și mai revadă satul, în urma amnistiei decretată de președintele Nikita Hrusciov. Părinții „unchiului Mihail”, septuagenari, s-au pierdut pe rând: tatăl, „destul de repede
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
formal aceste drepturi, retrăgând și episcopul ortodox de acolo, care va fi așezat la Râmnic-"Noul Severin". Pe planul vieții personale, Alexandru avea două fiice, dintr-o căsătorie anterioară, una fiind soția lui Stracimir, țarul bulgar de la Vidin, iar alta consoarta țarului sârb, Uroș. În acel moment, influență puternică la curtea domnească de la Argeș o avea doamna Clara, a doua sa soție, catolică ferventă-aceasta și-a căsătorit fiica cu palatinul Ungariei, Ladislau de Opolia, întărind și mai mult influența catolică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iubitor în felul lui și, pe cât de zuliar, pe atât de naiv și ușor de dus cu vorba. Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de-a doua soție a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean care crede ca în cartea sfântă în tot ce scrie la gazetă, ideile
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]