1,399 matches
-
îmi spunea mereu că eu puteam rezista la tot pentru că eram mai tânără. Am înțeles imediat că apăruse un secret între noi și că absolut nimic - arta, filozofia sau literatura - nu puteau de aici înainte să dea răspuns și nici consolare problemei noastre intime. Doream să dorm singură și Nunu a plecat imediat. Câteva zile înainte de călătoria lui Nunu, părinții mei au cerut pe neașteptate să-l întâlnească. I-am spus asta lui Nunu și fața lui s-a făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
există o lume numai pentru cei mari. Așa gândea Dudu suspinând adânc, cu toate că știa că sunt 8.000 de pitici în Suedia. Și chiar o organizație pentru ei; Dudu devenise membru al acestei organizații de curând. Nu-i aducea nici o consolare să vadă de fiecare dată că mai existau încă 7.999 ca el. Îi fusese mereu greu să se adapteze la lumea celor mari, la dimensiunile obișnuite. De exemplu, doi kilometri erau mereu cinci pentru un pitic. Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Asta este, așadar, asta este, nu trebuie să-mi mai fac probleme din cauza lipsei de pătrundere a minții mele, căci cei de sus s-au îndurat de neștiința mea și mi-au înfățișat totul în această priveliște demoniacă, oferită drept consolare înaintea morții... pentru că asta trebuie să fie moartea, desigur, așa arată, în slăbiciunea provocată de pierderea sângelui am ajuns să o pot vedea, cu toate că nu cred cu adevărat nimic din ceea ce se întâmplă. Iar în mijlocul acestui iad în miniatură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un cîine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cît se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încît n-a fost nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să-i licărească deasupra ochelarilor un an mai tîrziu, cînd și-a simțit sfîrșitul aproape. Această rînduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit-o ca să Îndure mai ușor gîndul dispariției, toate astea le-a simțit tata În acele clipe ca pe o profundă jignire, ca și cum prin actul magic al atribuirii numelui său pruncului nou-născut, măcar că era sînge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
despre tata, ca să pot avea În momentele mele de deznădejde o mărturie că viața lui nu fusese părelnică, fiindcă existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare dăinuire omenească. (Era totuși și asta o consolare.) Aruncînd Încă o privire peste ultima pagină În care se vorbea despre el, văd o floare, o floare neobișnuită, care la Început mi s-a părut a fi o vinietă sau o prezentare schematică a unei plante aflate acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Mie, scepticismul istoricist al tatei Îmi scăpa. Eu credeam legenda cu ochii Închiși, cu toate că nu vedeam cu ochi răi ca don Federico să-mi fabrice un Înlocuitor. Timp va fi fost ca să mă ridic la Înălțimea lui Victor Hugo. Spre consolarea mea și după cum prezisese tata, stiloul rămase ani de-a rîndul În acea vitrină, pe care o vizitam cu religiozitate În fiecare sîmbătă dimineața. — E Încă aici, spuneam eu, uluit. — Te așteaptă, zicea tata. Știe că Într-o zi are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în viața unui politician, spuse apoi cu glasul gâtuit de emoție, dar, indiferent ce-mi rezervă ziua de mâine, vă jur că acesta nu mi se va stinge niciodată din memorie, va fi cununa mea de glorie în ceasurile fericite, consolarea mea în ceasurile amare, din toată inima vă mulțumesc, cu toată inima vă îmbrățișez. Alte aplauze. Momentele perfecte, mai ales când ating sublimul, au inconvenientul extrem de grav al duratei scurte, ceea ce, fiind evident, n-ar mai trebui menționat dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
târziu, într-o seară, m-a vizitat Stroeve, am știut că a venit să-mi spună că e moartă. Era absolut sfârșit. Abia acum își pierduse total volubilitatea și a căzut istovit pe canapea. Am simțit că nici un cuvânt de consolare nu slujește la nimic și l-am lăsat să zacă acolo în tăcere. M-am temut că o să-i par un om fără inimă dacă citesc, așa că am stat la fereastră fumându-mi pipa până când a fost el dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul pe care i-l face, dar niciodată nu-i va ierta sacrificiile făcute de dragul ei. — În orice caz, pentru tine trebuie să fie o mare consolare să știi că nu riști câtuși de puțin să-ți atragi resentimentele femeilor cu care vii în contact, i-am replicat. Pe buzele lui apăru un ușor zâmbet. Întotdeauna ești gata să-ți jertfești principiile pentru o replică de efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
culori după multe tablouri celebre ale lui Strickland, distribuite de un editor berlinez cu multă inițiativă. — Văd că te uiți la tablourile mele, zise ea urmărindu-mi privirea. N-am posibilitatea să pun mâna pe originale, dar e o mare consolare că le am măcar pe acestea. Mi le-a trimis chiar editorul. Sunt o mare mângâiere pentru mine. — Trebuie să fie o încântare să trăiești în mijlocul lor, zise dl Van Busche Taylor. — Da, sunt fundamental decorative! — Asta e și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
astea, ea mi-a spus ce știa. Era la sfârșitul unei după-amieze, în fața casei unde se retrăsese, împreună cu alte văduve ca și ea - Gravul fusese zdrobit în ’23 de o căruță pe care nu o zărise venind. Barbe își găsea consolare în sporovăială și în cireșele în alcool pe care le adusese de la Castel în mai multe borcane. Îi dau cuvântul: — L-am găsit de îndată schimbat, imediat ce micuța se instalase în casă. A început să se plimbe prin parc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din elita școlii, Îi folosea doar ca pe niște oglinzi ale propriei sale persoane, ca pe un public În fața căruia putea să pozeze, lucru absolut vital pentru el. Era insuportabil de singur, teribil de nefericit. Existau și câteva firișoare de consolare. Ori de câte ori Amory se cufunda În apele tristeții, vanitatea lui se lăsa ultima la fund, așa că se mai Încălzea ușor de plăcere când „Wookey-wookey“, bătrâna menajeră surdă, Îi declara că era flăcăul cel mai chipeș văzut de ea vreodată. Îl Încântase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îl conferă inevitabil. Toate sunt autentice, s-au petrecut și au însemnat, fiecare în parte și toate la un loc, un soroc de viață și credință într-o profesie care te devoră, te înalță și te doboară după cum meriți, singura consolare fiind doar aceea că, dacă i te-ai dedicat, nu mai ai scăpare, oricât de mult ai încerca. Praful scenei nu are asemănare, este cel mai perfid drog cu putință, pentru că dă dependență imediată și asigură una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cineva un proiect ca al colinei lui Szajna? A, dacă proiectul ar putea fi prezentat ca fiind al cuiva care este - știu eu - președintele Seimului, bunăoară, atunci da, ar putea fi interesant și ar putea trece. Îi rămâne lui Szajna consolarea că undeva, într-un colțișor, va scrie că respectivul monument este ideea sa, dar este ridicat, evident, cu sprijinul... Și, chiar și în cazul acesta, încă mai sunt obstacole multe până să prindă viață o idee. În urmă cu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o bucată de brânză împuțită sau îi ascunzi banii de coșniță din vasul de porțelan, unde stau de obicei, iar apoi o acuzi că i‑a cheltuit pentru ea. Astăzi, de exemplu, se ivește o astfel de situație: mami caută consolare la copii, fiindcă el tocmai i‑a sfâșiat cu dezinvoltură un șorț nou‑nouț dintr‑un material frumos cu flori colorate, achiziționat de la solduri și pe care și l‑a încropit singură la mașina de cusut cumpărată în rate. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe această familie o mai așteaptă încă și alte nenorociri dacă lucrurile merg tot așa în continuare și nu se găsește nimeni să le oprească. Greva generală n‑a fost nici ea respectată, oh, Doamne! Și nici nu‑i cine știe ce consolare că ucigașul meu o să cadă pe front în ’40 și atunci o să fie și el mort ca mine. Acum vin la rând pantofii aceia cu botul ascuțit, ascuțit; strălucesc atât de tare, că te poți oglindi în ei dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
capul încărunțit la pieptul ei și plânge. Asta o impresionează foarte tare pe doamna Witkowski, fiindcă nu știe de ce și crede, fără să aibă dreptate, că plânge din cauza ei. Bietul de tine, las’ c‑o să treacă, șoptește ea cuvinte de consolare, care pe el nu‑l consolează deloc. Plânge în hohote bărbatul greoi care a scos‑o la capăt cu atâtea lucruri, i‑a terminat pe mulți, iar acum el însuși n‑o mai scoate la capăt. Ce ghinion! Plâng, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se pricepe la ceva. Stând pe bancheta din spate a taxiului care mă ducea înapoi în Alexanderplatz, unde-mi lăsasem mașina, am meditat la faptul că perspectiva ca fiul său să dobândească o calificare în mecanică nu era, probabil, cine știe ce consolare pentru un bărbat care, la vârsta pe care o avea Heinrich acum, fusese campion de juniori la ciclism. Și avea dreptate într-o privință: Heinrich era cu adevărat un porc mic. Nu am sunat-o pe Frau Lange ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și își puse bărbia ascuțită în palmă: Va trebui să vorbesc cu Himmler despre asta. Dar ar trebui să fie în regulă. Reichsführerul urăște corupția chiar mai mult decât îi desconsideră pe evrei. — Păi, asta e în mod sigur o consolare, domnule. Am mers mai departe spre Prinz Albrecht Palais. — Fără nici o legătură, zise el în timp ce ne apropiam de propriul său sediu, tocmai am primit o știre importantă care ne afectează pe toți. Britanicii și francezii au semnat un acord la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Altă istorie scrisă de Dorin Moisescu ne face cunoștință cu Costel Zorescu, un însingurat, în ciuda faptului că este căsătorit. Sorin, un proaspăt pensionar, suferă atât de intens faptul că nu o mai are pe soția sa alături, încât își caută consolarea și leacul pentru solitudine în jocul de șah; rând pe rând, ca în urma unui blestem, tovarășii lui de joc mor. Rămas iarăși singur, personajul lui Moisescu se îndrăgostește de o femeie mai tânără, ceea ce îl face să considere că viața
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
îmi reproșează un profesor de matematică: - Mai făcut și pe mine să abandonez acel vis al tău pe care-l îndrăgisem și nu l-am uitat nici astăzi. Visul acela nu a putut fi transpus în realitate din motive financiare. Consolarea a apărut atunci când am reușit să-l înlocuiesc prin frecventarea hobbyului amintit și numit arbitru de fotbal. După cutremurul din 1977, am reușit să-mi cumpăr un fluier „Gold cup” englezesc, costul lui însemnând o sumă peste puterile mele. Cu
DUMITRU K NEGOIŢĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362440_a_363769]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > CONSOLARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 319 CONSOLARE Gândindu-mă la tine. Poate nu crezi? Privesc tumultul vieții ce pulsează, Și mă întreb în clipa asta ce visezi, Mi-ai putea
CONSOLARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368554_a_369883]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > CONSOLARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 319 CONSOLARE Gândindu-mă la tine. Poate nu crezi? Privesc tumultul vieții ce pulsează, Și mă întreb în clipa asta ce visezi, Mi-ai putea răspunde? Mă interesează. Eu sunt vesel așa ca întotdeauna, Dar mă pierd în gânduri fără interes, Din
CONSOLARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368554_a_369883]
-
că suferința-ți nu mă doare, Și pe lângă ea am trecut nepăsător? Ne-am cunoscut printr-o rază de soare, Și poate nimic nu întrevedeai în viitor! Mă pierd în veșnice gânduri fanteziste, Și aș vrea să-mi găsesc o consolare, Dar văd că inima n-o să-mi reziste, Fiind atât de zbuciumată ca o mare. Mă urc în corabia vieții plin de vise, Dar sper că nu mă voi pierde în visări, Cuvintele acestea fiind acum spuse, Rămâne să am
CONSOLARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368554_a_369883]