657 matches
-
găsi un "dușman al poporului" aristocratul în 1793, "patronul" în 1871, "capitalul străin" ... mai tîrziu și încă și mai tîrziu, dar într-o manieră mai exotică, "Marii diabolici": Statele Unite, Israelul și chiar Franța pînă la urmă...; necesitatea de a demasca "conspiratorii", de unde apelul la o justiție populară care permite compromiterea prin asasinate a unei părți din ce în ce mai importante a populației și apelul la participare "spontană" a copiilor la toate aceste manifestări și la delațiune. În spiritul noilor gînditori, revoluția nu trebuie să
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Naționale din Vaslui, este la fel de important ca și primul iar autorul, același Carol Cogut, l-a intitulat „Raport asupra stării de spirit creiate în urma abdicării”. Iată cursul evenimentelor ce s-au petrecut la Vaslui după primirea documentului oficial trimis de către conspiratorii comuniști de la București: „Conform telegramei primite, de acord cu organele administrative, s’au luat măsurile preventive de securitate, atâ la întreprinderi, instituții, cât și la sediile partidului, ținând cont de discreția necesară (subl.ns.)”. Prin urmare, tragem concluzia că primii
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de aceeași sorginte ideologică bolșevică. d.Cum a ajuns ziua de 23 august, sărbătoarea națională a poporului român? Grigore Niculescu - Buzești (1908-1949) a intuit bine situația existentă în ajunul loviturii de stat de la 23 august atunci când a afirmat față de unii conspiratori că „comuniștii vor specula această mișcare și nu prea târziu își vor atribui și paternitatea ei”. Cu toate că participarea comuniștilor la înlăturarea lui Antonescu a fost mică, după îndepărtarea tuturor opozanților politici (de cele mai multe ori violent, prin asasinare) au insuflat poporului
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și m am hotărât să mă abat o clipă prin preajma Palatului Administrativ. Pe aici, nicio țipenie! Piața era goală ca o mireasă în patul nupțial. Ulterior, am aflat că în cârciuma Irinei, numită de noi pe atunci „Ceainărie”, unii viitori „conspiratori” dezbăteau aprins probleme de ordin existențial în clinchetele vesele ale paharelor prea-pline. Spre seară, cuprinși de „corajul” dat de știrile bune de la televizor, au executat „asaltul” cu lifturile sau pe scări asupra județenei de partid. Atât Pavel cât și Vlad
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sale cu regimul nazist. Harich a fost de asemenea condamnat pentru tentativele sale de „a concilia materialismul și idealismul” și pentru Încercarea de a introducere „gândirea burgheza” În marxism-leninism, privând astfel proletariatul de principala să armă. Condamnat că filosof și „conspirator” deopotrivă, arestarea lui Harich a jucat un rol declanșator pentru alte acuzații și procese. Cazul lui Ernst Bloch este diferit de cel al lui Harich, mai Întâi datorită prestigiului filosofului (Bloch primise, cu puțin Înainte de declanșarea campaniei Împotriva sa, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
unde se aflase cu puțin înainte Bentley-ul lui James. — Peregrine, îmi pare teribil de rău, nu poți rămâne aici, nu sunt paturi și... — Ia spune, pot măcar să intru? Și a intrat. Glasul puternic al lui Peregrine i-a alertat pe conspiratorii din bucătărie. — Peregrine! — Gilbert! Ce surpriză plăcută! Charles, pot să dorm în patul lui Gilbert. — Asta s-o crezi tu! Eu îmi apăr sofaua. — Gilbert, prezintă-mă fermecătorului tău prieten. — E Titus Fitch. Și nu-i proprietatea mea. — Bună, Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
războiului a revenit În țară, fiind unul dintre liderii PCdR din clandestinitate), s-au hotărât să mizeze pe „centrul din Închisori” și să-l considere deținătorul garanțiilor necesare luptei pentru putere de după eliberare. Înțelegerea tacită dintre „centrul din Închisori” și conspiratorii din ilegalitate aflați afară (Pârvulescu, Rangheț, Bodnăraș) a culminat cu răpirea lui ștefan Foriș, În aprilie 1944. La conducerea PCdR a fost numit grupul care Îi era fidel lui Gheorghiu-Dej, reprezentat de Bodnăraș-Pârvulescu-Rangheț. Pentru a convinge Moscova că lovitura anti-Foriș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
s-a externat, l-a rugat să-l viziteze la "Consiliul Național al Apelor", unde Iliescu avea rang de ministru. Cei doi s-au deplasat cu mașina instituției pînă în Parcul Herăstrău, ca să se explice. Principala dilemă a celor doi conspiratori a fost explicată mai tarziu, nu fără umor, de generalul Militaru. Iliescu era de părere că, pentru răsturnarea lui Ceaușescu, trebuia organizat un soi de puci militar. "Câțiva militari, un fel de pir-pir-pir și cu asta basta!" îi rezumase Iliescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ocupând prima sa funcție, aceea de auditor la Consiliul de Stat, fiind numit de Cuza la propunerea cumnatului său, Theodor Rosetti. A luat parte la lovitura de stat de la 11 februarie 1866, aflându-se În curtea palatului domnesc Împreună cu ceilalți conspiratori. Nu a făcut-o din motive personale, deoarece nu avea ce-i reproșa domnului Unirii, ci din considerente politice, plecând de la convingerea că trebuia impulsionată dezvoltarea statului, trebuia asigurat un nou cadru politic pentru a fi posibilă desăvârșirea operei generațiilor
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
îl vizau astfel, indirect, pe principele prusac Carol, care dăduse puterea conservatorilor și se sprijinea totuși în politica sa externă, destul de echilibrată, pe cele două imperii conservatoare din centrul Europei: Germania și Austro-Ungaria. toate conferințele venea lume foarte multă. Deci conspiratorii, spre a nu fi observați, trebuiau să se amestece cu publicul conferinței; apoi, ieșind deodată cu acesta, să se repeadă asupra statuii și să-i scoată sacul din cap. Planul fusese studiat o săptămână întreagă. Toată grija noastră era cum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a culege informații asupra pregătirilor de incursiune ismailiteană; tot el îl prinde cu jbilțul pe fiul Hanului și se duce după iubita răpită până în inima tătărimii; deghizați în negustori de vite, Jderii trec hotarul dinspre Polonia și îi lovesc pe conspiratorii la tronul domnesc. Sunt alături de Ștefan în bătălia cumplită de la Valea Albă, unde pier comisul Manole și fiul lui cel mai mare. Episoade din cântece bătrânești (Chira Chiralina, Șerb sărac, Doicin bolnavul, Novăceștii) devin scene de roman, tratate cu fervoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
cele „câteva mii de emigranți maghiari și italiani, parte mare aristocrați de diverse ranguri”, Bariț Îi va evoca În termeni defavorabili, punând față În față caracterul iresponsabil al revoluției cu nevoia de pace și de stabilitate a popoarelor din imperiu: Conspiratorii nu voiau mai puțin decât spargerea și ruina totală a Monarhiei Austriace, aleagă-se apoi orișice din provinciile cuprinse Într-Însa; răzbunare pe moarte cu orice preț, apoi cei care vor rămânea În viață vor vedea ce au să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XIX-lea”, În Steaua, 1976, 26, nr. 9. Maior, Liviu, Românii În armata habsburgică. Soldați și ofițeri uitați, Editura Enciclopedică, București, 2004. Makkai, László, Magyar-román közös múlt șTrecut comun maghiaro-românț, ed. a II-a, Héttorony Kőnyvkiadó, Budapesta, 1989. Marcu, Alexandru, Conspiratori și conspirații În epoca renașterii politice a României. 1848-1877, Editura Cartea Românească, București, 1930. Marcu, Alexandru, Il rinascimento romeno e l’Italia in cerca della latinità dei Romeni, Asociația „Amicizia Italo-Romena”, București, 1940. Marcu, Alexandru, Momente de artă și cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și democratice În procesul constituirii solidarității naționale moderne. 1821-1848”, În volumul Națiunea română, București, 1984, pp. 367-368. Pentru societatea creată de Adolf David, vezi Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea națională. 1834-1849, Editura Academiei, București, 1967, pp. 3-11. Alexandru Marcu, Conspiratori și conspirații În epoca renașterii politice a României. 1848-1877, București, 1930, pp. 6-7. George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 15. Vezi rubrica „Italia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Ilarian" , vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972, p. 30. Ion Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" , op. cit., p. 159. Iosif Pervain, Ioan Chindriș, op. cit., II, p. 28. Ibidem, II, p. 341. Ibidem, I, p. 130. Ibidem, II, p. 28. Alexandru Marcu, Conspiratori și conspirații În epoca renașterii politice a României. 1848-1877, București, 1930; Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" , Alexandru Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" și Iosif Hodoș XE "Hodoș" la studii În Italia, București, 1935, p. 23. Iosif Pervain, Ioan Chindriș
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Ibidem, II, pp. 406, 411, 414. Pentru atmosfera politică din Padova și integrarea tineretului universitar În mișcarea revoluționară, vezi și Alexandru Marcu, op. cit., pp. 31-38 (cu sursele sale italiene). Iosif Pervain, Ioan Chindriș, op. cit., II, p. 394. Vezi Alexandru Marcu, Conspiratori și conspirații..., ed.cit., cap. I, pp. 3-23; A. Anzilotti, Italiani e Iugoslavi nel Risorgimento, Roma, 1920. Din densa bibliografie a problemei se mai pot reține: A. Tamborra, Cavour XE "Cavour" e i Balcani, ILTE Torino, 1958; Ștefan Delureanu, „Mazzini
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , București, 1983, pp. 60-61, 86. Iată, de exemplu, ce Îi scria Mazzini XE "Mazzini" lui Kossuth XE "Kossuth" În 1850: „Nos deux Patries doivent se tendre la main par-dessus l’Adriatique” (apud Alexandru Marcu, Conspiratori și conspirații..., ed.cit., 1930, p. 21). Alexandru Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , „Apendice la Independința constituționale a Transilvaniei”, Revista Carpaților, II, 1861, 1 sept., pp. 290-291; V.A. Urechia, Alianța românilor și a ungurilor În 1859, Tipografia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
afirmă că Elena și Nicolae Ceaușescu au fost executați printr-o procedură-fulger întrucât dețineau informații compromițătoare despre noii lideri ajunși la putere. Principalii vinovați ai confiscării revoluției sunt, în opinia sa, tandemul Iliescu-Brucan (împreună cu echipa aferentă), întrucât, în ipostaza de conspiratori, au profitat de context și, în absența unor structuri organizatorice ale revoluției din decembrie 1989, au preluat puterea, proclamându-se „emanație” a revoluției și declanșând „o acțiune sistematică de temporizare a transformărilor democratice, prin readucerea vechilor structuri și practici totalitare
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Armatei. Varianta lui Brucan este ambiguă și alunecoasă: complotul extern este exclus complet (Brucan vorbește doar despre un consimțământ al lui Gorbaciov față de înlocuirea lui Ceaușescu), iar conjurația internă este sugerată și acuzată voalat, când și când, dar fără indicarea conspiratorilor. Singura recunoscută răspicat este revolta populară - dar în umbra ei, Brucan admite tot felul de pacte secrete și compromisuri între grupul central al noii Puteri (echipa Iliescu) și diferite facțiuni militare; aceste pacte rămân însă camuflate și nedate în vileag
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
conjuraților și aliaților lor din cercurile conducătoare (aceștia fiind, la rândul lor, anticeaușiști, dar nu anticomuniști). Luptele de după 22 decembrie 1989 au fost instrumentate de noua Putere și au avut ca scop „intimidarea populației, mărind astfel șansele de acceptare a conspiratorilor și puciștilor” (p. 90). În concluzie, „schimbarea de la Ceaușescu la Iliescu poartă amprenta unui amestec enigmatic de revoluție, puci și revoltă de palat, neelucidat până în prezent” (p. 166). * Andrei Codrescu (Gaura din steag, 1997) creditează „revoluția copiilor” (16-22 decembrie), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
documente din arhivă. Astfel, autorii consideră că la nivelul Marilor Puteri (Gorbaciov, Bush) se știa de iminența prăbușirii regimului Ceaușescu, așa încât întâlnirea de la Malta ar putea fi înțeleasă - cel puțin simbolic - drept un complot sau un pact. Dintre așa-zișii conspiratori externi dovediți, cei doi autori își focalizează atenția asupra Ungariei: rolul acesteia este evidențiat mai ales prin mediatizarea cazului Tökes, pentru a atrage atenția, susțin Sava și Monac, atât asupra României, cât și asupra Transilvaniei și minorității maghiare; pastorul Tökes
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
României ar fi o intervenție din exterior (pp. 133-134). Cel mai activ spațiu de diversiune l-a reprezentat Televiziunea, unde informațiile haotice erau lăsate să circule fără discernământ. Un rol special l-au avut „teroriștii”, care au fost folosiți de conspiratorii externi pentru a declanșa un posibil război civil, care să ducă la o intervenție străină în România. Concluzia autorilor este aceea că, în 1989, s-ar fi declanșat instaurarea unei noi ordini mondiale (la începutul lunii decembrie, prin intermediul întâlnirii de la
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
figura liderului substitut a fost găsită în persoana lui Ion Iliescu (care, însă, a fost evaziv și prudent față de respectivele conspirații). În două cazuri, conjurațiile au pierit de la sine, prin neconcretizare, într-unul singur fiind vorba de trădare (varianta majorității conspiratorilor este aceea că doi dintre pionii mai mici din Armată au trădat; Kostyal consideră, însă, că trădătorul a fost Virgil Măgureanu). Treptat, Securitatea s-a folosit de lansarea pe piață a numelui lui Ion Iliescu, proiectat ca posibil succesor al
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și al călătoriei sale, în 1988, la Washington, Londra și Moscova, unde viitorul ideolog al FSN-ului (deși pentru scurtă vreme) ar fi contactat diverse oficialități pentru a cere sprijin logistic în vederea răsturnării de la putere a lui Nicolae Ceaușescu. Presupușii conspiratori (aripa miliară era reprezentată de Nicolae Militaru, iar aripa securistă, de Virgil Măgureanu) intenționau să organizeze puciul în primăvara anului 1990, dar revolta populară le-a luat-o înainte, așa încât au fost nevoiți să se adapteze din mers; având deja
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1866, dar, după toate probabilitățile, a fost unul dintre organizatorii complotului. Din 1859, C. A. Rosetti fiind numit director al Teatrului Național, C. devine prim-redactor la „Românul” și va îndeplini această funcție până în anul 1871. Veșnic nemulțumit politicește și conspirator prin vocație, el organizează comploturi și împotriva lui Carol I, motiv pentru care va fi obligat să se autoexileze în Franța. Aici urmează cursuri de economie politică și comerț. La Paris, împreună cu Louis Blanc și Albert Talandier, scoate gazeta democrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]