335,175 matches
-
Î. Foarte multe cărți nu ar fi fost interzise într-o țară normală și faptul că le dețineți reprezintă însăși normalitatea, nu? R. Bineînțeles. Suprarealiștii, Heidegger, ‡apek sau Masaryk nu aveau de fapt de ce să fie interziși. Totuși cărțile lor constituiau rarități. Ca și unicul ziar de limbă cehă din Israel. Dar nu și documentele tuturor proceselor politice din Europa de Est între 1968-1988, care cred că sînt o raritate și acum.
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
istorică naturală și nu consecința hazardului și al unor interese meschine. S-a spus despre Europa pe drept cuvânt că este diversitas in unitate; constituția este justificată tocmai de unitas. Or, numitorul comun al tuturor popoarelor aflate în Europa este constituit din trei coordonate indisolubil legate între ele: cultura greacă, spiritul civic și juridic roman și creștinismul. Să le examinăm pe scurt. Grecii sunt cei care au denumit continentul pe care se situau din punct de vedere geografic și au inventat
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
latinești oamenii intrau în contact cu va-lori și realități culturale eline. Pe lângă aceasta, dreptul roman, în fond prima expresie codificată a drepturilor omului, este un al doilea stâlp de rezistență al edificiului european. In sfârșit, a treia coordonată o constituie creștinismul. Religia propovăduită de Evanghelii a produs o modificare profundă a sufletului omenesc dezvoltând sentimente noi: mila față de semenii săi, iubirea - sentiment cam schematic la omul grec și roman - se încarcă cu valențe noi - creștinismul este în esență o religie
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
Clasică a Universității din București, a volumului Nova Studia Classica I, regretînd totodată faptul că și acesta, alături de alte valoroase tomuri datorate Catedrelor universitare, are parte de o difuzare redusă, inferioară meritelor lui. Mustrarea implicită din considerațiile profesorului Niculescu a constituit imboldul rîndurilor de mai jos. Prezentăm așadar publicului iubitor de cultură acest volum, remarcabil nu atît prin proporțiile lui (circa trei sute de pagini), cît mai ales prin calitatea studiilor pe care le cuprinde (șaptesprezece la număr); acestea reprezintă rodul cercetării
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
În aceeași fertilă rezonanță sînt plasate textele Antichității cu beletristica mileniului doi, astfel că descoperim cum pot intra în dialog, peste secole, Cervantes, Poe, Virginia Wolf și atîția alții cu Homer, Sappho, Lucrețiu, Apuleius. Iată deci că studiile clasice nu constituie un domeniu închis, nu îndeamnă la recluziune, ci conduc spre deschidere, spre înțelegerea complexă a alterității și a modernității. În sfîrșit, trebuie relevată calitatea stilistică, diversă, desigur, dar mereu înaltă. Între sobrietate elegantă, rigoare geometrică și înflorire eseistică, tonul își
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
reală îl dezamăgește și de aceea are nevoie de scenarii laborioase ca s-o facă așa cum și-o dorește. Rareori procedarea poetică e mai „la vedere” ca la poetul Mircea Ivănescu. Intenția lirică ne este permanent comunicată; în jurul nostru se constituie o bibliotecă frecvent evocată, pe ale cărei rafturi Hegel stă lângă romane polițiste. Locurile de excepție, propice poeziei, nu-l ispitesc pe autor - în afara unor zgârcite indicații asupra „orașului de sub munte”, Sibiul de adopțiune unde locuiește de trei decenii. Pe lângă
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
expresiile în care se codifică înțelepciunea milenara? Regulă este mereu subminată de excepții. Recitiți “Pildele lui Solomon” și veți găsi azi trăsături discutabile, realități de mult dispărute - și totuși, proverbele biblice au format generații întregi de evrei și creștini, au constituit sursă multor proverbe pretins autohtone. Paradigmă este biblică. Expresia, metaforă prin care un adevăr existențial se exprimă este intr-adevar locală. Asta nu înseamnă că exclud unicitatea locală a unor proverbe, expresia directă a mentalității sau experienței. Cine altul decît
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
Proverbe românești. Romanian Proverbs apare că un efort individual original, ca și cum ar trebui să pornești mereu de la “scratch”, de la “zgîrietura”, adică de la zero. (Recunoașteți că expresia englezeasca, “to start from scratch” te duce cu gîndul la originile scrisului. Expresiile însă constituie un caz aparte, care merită o altă discuție.) Spre deosebire de ediția Mudure - Proctor, proverbele traduse/echivalate în secolul al nouăsprezecelea poartă marca de arhaicitate. De exemplu, binecunoscutul proverb: “Cine sapă groapă altuia cade întrînsa”, tradus în ediția recentă literal: “He who
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
care poate fi întîlnit - lingvistica, semiotica, literatura, arta în general, dar și fotbalul, șahul, tenisul sau jocurile de noroc, matematica, jurisprudența, știința militară sau informatica. “...Matematicianul dispune de o libertate totală în alegerea personajelor și intrigii ficțiunii sale, totul se constituie ca un joc, singura sa responsabilitate este aceea a coerenței acțiunii sale, a sistemului pe care îl construiește și, eventual, a relevanței în raport cu o anumită problemă.” (p. 49). Poliedrele apar din (supra)fețele textului, uneori de cîteva pagini (capitolul despre
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
este binevenită oricum. Nu știu în ce măsură Ruxandra Cesereanu și-a publicat romanul trăgând cu ochiul în Occident, cert e că această carte a apărut într-un moment prielnic. Așa cum o arată și titlul, Tricephalos este un triptic narativ, fiecare parte constituindu-se în jurul câte unei călătorii: Paris, New York și propriul corp/Creta. Trei călătorii fără un scop declarat, conjuncturale, voit inițiatice, fiecare narațiune încercând să se închege cumva, căci nu e foarte clar ce anume declanșează istorisirea, care e miza și
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
scris și eu un text în care încercam să desprind imaginea pictorului de aceea a poetului și să consacru unicitatea celui dintîi. Pe sărite, textul suna cam așa: Chiar dacă pentru cvasitotalitatea celor atenți la fenomenul cultural românesc acest eveniment a constituit o surpriză de proporții, lucrurile ar putea fi explicate și altfel: în definitiv, nu este chiar o surpriză așa de mare pentru că Șerban Foarță, chiar dacă nu s-a manifestat ca artist plastic, avea, în esență, o importantă componentă vizuală. Poezia
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
în mod legitim, fără ostentație, dar și fără complexe, în mecanica legitimă a istoriei artei. Din punct de vedere formal, al construcției propriu-zise, ea intră mai curînd în categoria creației de tip rațional, a construcțiilor deliberate în care ansamblul se constituie prin adiționare, prin serialism, prin discurs modular, după cum, din punct de vedere stilistic, ea oscilează între impresionismul mediteranean, expresionismul nordic și un anume simbolism fără geografie. În ansamblu, oricît de mult l-ar irita acest fapt chiar pe autorul însuși
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
iar, în formulări diferite sau repetitive: Coșbuc nu este, așa cum îl eticheta Gherea, un poet al țărănimii, ci, dimpotrivă, un artist livresc ale cărui scrieri se subordonează idealului de estetizare a lumii. Așa cum se va strădui autorul să demonstreze, estetismul constituie baza viziunii erotice, thanatice și eroice a poeziei coșbuciene, accentul căzând pe coregrafia, pe punerea în scenă a momentelor dramatice. Sunt indicate mai ales influențele livrești care au determinat opțiunea poetului pentru anumite formule artistice precum idila. Andrei Bodiu urmărește
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
în viață, între oameni, tot felul de întâlniri, de stabiliri și de desfaceri de prietenii. Capriciile vieții. Mama, Maria Cazaban, era, cum ți-am spus, dintr-o familie franceză stabilită de mult timp aici. Pentru că, atunci când țara noastră s-a constituit ca stat, exista, ca și astăzi, o lipsă de specialiști capabili, de intelectuali care să inițieze o viață universitară; așa că s-a apelat la sora noastră cea mare, la Franța, care ne-a trimis o parte din specialiștii de care
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
putea numi o carte profesiune de credință. La aceasta contribuie și aerul ei confesiv, rezultat direct al faptului că volumul este redactat sub forma unui foarte lung și dens dialog între Valeriu Stoica și Dragoș Paul Aligică. Indirect, volumul se constituie într-un foarte condensat curs de liberalism axat, potrivit intenției mărturisite de autori în Introducere, pe patru teme majore: remodelarea sistemului de putere din perspectiva liberalismului; rezultatele concrete ale experienței liberale în România; strategia liberală necesară pentru constituirea unui sistem
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
scurtă istorie a ideilor liberale și a liberalismului românesc, un curs de filozofie politică și un ghid de strategie electorală. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi parlamentari Valeriu Stoica are o gîndire politică extrem de nuanțată și multe dintre replicile sale pot constitui adevărate lecții de democrație și pragmatism politic. Edificator în acest sens este dialogul despre libertatea presei unul dintre puținele în care Dragoș Paul Aligică se comportă cu adevărat așa cum ar fi trebuit să fie pe parcursul întregii cărți, ca un avocat
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
radical fața picturii moderne, ci provincialul Cezanne, care n-a ieșit din bidimensional și n-a incendiat simbolic nici măcar vreo casă memorială. La urma urmei, regîndirea fenomenului din chiar spațiul său de referință și reconstrucția acestuia cu propriile lui instrumente constituie adevăratul pariu al oricărei creații artistice. Și Mirela Dimcea tocmai acest lucru încearcă să-l facă și acum, la cea de-a treia sa expoziție personală de la minuscula galerie Galateea. Bogdan Vlăduță De la bun început, chiar dacă i-a fost student
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
Constantin Țoiu Argoul își înnoiește permenent vocabularul prin împrumut din alte limbi, prin derivare, dar mai ales prin preluarea și modificarea semantică a unor cuvinte ale limbii comune; dintre acestea, o categorie interesantă o constituie termenii moderni, aparținînd limbii culte sau chiar limbajelor de specialitate, care contrastează cu dominanta populară și vulgară a registrelor oralității informale. Un exemplu pentru această zonă neologică a argoului îl reprezintă evoluția destul de recentă a termenului penal. Termenul (împrumut din
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
visătorului e solitudinea, care e doar un început al punițiunii: „Singurătatea e-o pedeapsă/ prea blîndă pentru cel exilat/ între hărți, între cărți,// pentru stihuitorul pe cont propriu,/ departe de larma gîngavă/ a istoriei literare” (Să mă alătur turmei?). Anonimatul constituie corolarul explicabil al izolării celui ce se simte „poet neînsemnat de ștampilele/ gloriei literare” (Poveste străină). Care e „filosofia” provinciei? Ioana Dinulescu se străduiește a trece dincolo de suprafețele ei dur pitorești, nu o dată rebarbative, spre a sugera o dualitate a
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
unde s-ar preumbla/ și îngerii gardieni,// dacă le-ar ști. Văduva le descoperă/ din greșeală. Dumnezeu milostivul,/ în grija lui pentru fiecare gîză,/ o ocrotește și pe ea”. (Bucuriile Văduvei). Antidotul ucigătorului plictis provincial, ne comunică Ioana Dinulescu, îl constituie regenerarea feminității. Suculenta reprezentație a inadaptării sfîrșește, așadar, printr-un soi de happy-end. Un happy-end melancolic...
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Alexandru Matei După Particulele elementare, adică de patru ani încoace, Michel Houellebecq a devenit cel mai discutat scriitor francez contemporan, cu cei mai mulți dușmani și cei mai mulți fani (constituiți de altfel, în două asociații pentru care cotizează, cu adresă web. Ignor adresa Asociației Inamicilor Amicilor lui Michel Houellebecq... Cît despre cealaltă, iat-o: www.houellebecq.info ). Tot el este se pare cel mai citit romancier francez contemporan, de la opincă
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
cea scripturală, este, dintre toate, cea care contează cel mai puțin în evaluarea locului ocupat de romancier în conștiința publică. Ea nu este totuși de neglijat. Într-o literatură unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constituie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier în tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
subiectului...) la aseptizarea vieții, mentalității, discursului oficial din Occidentul zilelor noastre. Michel Houellebecq se comportă în literatură asemeni lui Jean-Marie Le Pen în politică. Deși pare totuși să-l prefere pe candidatul socialist Lionel Jospin - romanul, publicat înaintea alegerilor se constituie la un moment dat într-un eficace agent electoral - celebrul scriitor înțelege să deschidă între paginile volumelor sale, pentru cititorul occidental și nu numai, un defulatoriu. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
de la obiect la subiect: „Probabil că Orfeu, cînd vorbea despre puterea miraculoasă tămăduitoare a nestematelor, în poemul Pietrele rare, urmărea nu doar să prezinte pietrele prețioase omului, ci și să-l recomande pe om nestematelor!” (ibidem). Ceea ce în pictură ar constitui o „natură moartă” se însuflețește de viața tainică a „incompatibilităților” convertite în analogii, devenind un tablou, cum ar fi spus Croce, al unei „incoerențe coerente”, pulsînd de viața secundă a textului, încordat de dorința de a cuceri la meraviglia, pe
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
visătorului. Spre deosebire de Liviu Vălenaș, nu-i va contesta însă și spiritul vizionar. Căci dacă tratatele nu au, în pofida intențiilor, un caracter definitiv, nu se poate nega totuși utilitatea lor practică și valoarea ca argument istoric. Tema centrală a cărții o constituie, dincolo de toate acestea, activitatea lui Alexandru Danielopol în Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului cu Aliații. În 1944, Danielopol are numai 28 de ani. Dar, prin încrederea de care se bucură din partea lui Savel Rădulescu, fost adjunct al lui Titulescu la
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]