641 matches
-
octombrie 1944 prin care România era cedata, ăn proporție de 90% URSS, ăn schimbul aceleiași proporții a Greciei cedata Angliei. Nimic, azi o știm după publicarea acelor documente, nu se putea face aici, la noi, pentru despovărarea de această ocupație constrângătoare. Dar, atunci, lucrurile nu erau limpezi, cele două puteri aliate occidentale ăntretinănd iluzia că nimic nu este hotărât și că, prin acțiuni decise, jugul poate fi zvârlit. A fost această o cinica politică duplicitara menită să dea lumii (inclusiv occidentale
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
plăcerile trupului, ale minții și ale pierderii ei temporare (prin abuz de hașiș), Cherintos se numără printre personajele importante ale piesei. Un spirit îngăduitor, raționalist cu măsură, mizând pe libertatea de credință și exprimare a individului. Câtă vreme nu e constrângătoare în planul conștiinței, ordinea romană i se pare în regulă; deși, ca grec, altele ar fi în sufletul lui... Cherintos își educă elevii în acest spirit tolerant, învățându-i să fie niște buni meseriași ai speculației intelectuale și ai cuvântului
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
că busolele intrinseci sunt întotdeauna precare. Ce-i făcut de om nu poate fi călăuză pentru om, decît cel mult în calitate de miraj utopic. Altminteri, a le cere oamenilor să se ghideze după reguli făcute de oameni dă naștere untor tipare constrîngătoare, care se preschimbă în scheme omogenizatoare. O evoluție făcută după reguli ce sunt imanente evoluției duce la dispariția prototipului, la desființarea originalului. În consecință, omenirea va semăna cu o turmă mergînd într-o direcție terestră și nivelatoare, dar o turmă
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
nu poate schimba dintr-o dată starea de lucruri, el poate măcar să emită semnale de alarmă. Poate așadar să atragă atenția asupra unui fenomen care astăzi s-a răspîndit pînă la sațietate: maltratarea imaginii unui scriitor prin așezarea lui în matrița constrîngătoare a ideologiei dominante. Despre Eminescu și ce am învățat descoperindu-l este un astfel de semnal de alarmă. Ceea ce este deconcertant în cazul volumului nu e atît amănuntul că autoarea ne mărturisește de la început că Eminescu a fost prima "dragoste
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
prozaizată cu bună știință, înseamnă acceptarea unui destin istoric anti-eroic - refuzul eroismului gîndit cu luciditate, respins cu oroare - qui prodest, eroismul?" În "odaia cu scară" au loc însă și "întîlniri miraculoase", cu prietenii, cu dragostea - evadările din cotidianul cenușiu și constrîngător. Accentele cad, evident, pe povestea de dragoste: "E prima oară cînd scriu surdă la fala, frumusețea sau urîtul vorbei, la efectul cuvintelor. Poate fi o nerușinare intimitatea evocată, poate ar trebui spusă altfel dragostea bărbat-femeie, evitat carnalul, prea trăitul. Dar
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
eu în pielea goală." - Pe mine nu m-a întrebat nimeni, zic eu. - Nu, întărește Ellen. Era petrecerea Monikăi. Toată seara aia a fost petrecerea Monikăi. - Da. N-am mai întâlnit niciodată pe cineva care știa să fie atât de constrângător, având în același timp grijă să-ți fie mereu pe plac. (Cu toate că nu se întâmpla de fiecare dată ce ai fi vrut tu să se întâmple, iar asta pentru că n-apucai să hotărăști ce anume voiai de fapt. Mult mai
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
m-a pus pe gînduri. E adevărat că intruziunea curții și a regalilor părinți în viața lui Louis și a Mariei-Antoaneta merge pînă acolo cît să spui adio intimității. Dar rigiditatea regulilor nu merge foarte adînc: eticheta e infinit de constrîngătoare, dar moralitatea - cu toate că vorbim de o curte catolică - nu o dublează nici pe departe: chiar regele dă tonul, avînd o amantă și băgînd-o pe gîtul anturajului său prin intermediul achiziției unui titlu. Odată ce Maria-Antoaneta se prinde care-i mișcarea, o execută
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
din opere celebre ale anticilor, prin pildele filozofilor și ale altor învățați de demult. Fiecare enunț se sprijină pe un munte de autorități, individului rămînîndu-i prea puțin spațiu de manevră personală. Astfel văzute, normele stabilite de Baltasar Gracian sînt foarte constrîngătoare, în măsura în care reduc sever libertatea și inventivitatea individuală. Pentru un ins modern (se-ntelege, omul obișnuit, nu cărturarul adîncit în studii de bibliotecă) vorbirea baroca e greu de urmărit, complicată pînă la confuzie sau ininteligibil, imposibil de folosit în contextul comunicării
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
pentru că nu ajunsese să fie publicat. Scris pe ascuns, în anii de teroare 1952-1954, probează un fapt pe care și azi unii îl neagă cu îndârjire: că a existat și la noi o literatură de sertar. Găsim în carte atmosfera constrângătoare a anilor ‘50, a unei încercuiri din care niște tineri încearcă în toate felurile să scape. Nu au șanse, unul e împușcat pe graniță, altul eșuează în încercarea de a pleca cu un vapor de emigranți. Aspirația evadării este una
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
îngemănate. Singurul exemplu rezonant de scriitor care nu mai vrea (după rătăcirile tinereții) să fie altceva decât scriitor, și reușește într-o manieră eclatantă, este cel al inclasificabilului Cioran. Ca scriitor francez... Altfel spus, înainte de căderea comunismului, contextul geo-politic direcționează constrângător textul scriitorului român, în Est, la el acasă, dar și în Vest, în societatea liberă spre care a fugit. Cortina de Fier iradiază în ambele direcții, punând implicit și explicit problema libertății și a raportării la ea. Libertatea naturală pentru
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
dar nu-l respinge pe Noica, cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea că adevărul livresc, oricît de rafinat, e forma ciuntită a unui adevăr mai cuprinzător, pune stăpînire pe autor, moment în care biblioteca devine instanță constrîngătoare, iar autorii simpli cabotini slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură, adică ieșirea din cărți și intrarea în viață. La 53 de ani Dan Iacob scrie clar, senin, cu o tentă reculeasă, într-
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
propriul fond de idei. E interesată, pasionată de povestea fiecărui ins, de modul în care el înțelege lumea și felul în care și-a trăit/ își trăiește viața. Secvențele biografice și contextul social, politic, istoric în sens larg (ori, dimpotrivă, constrângător) se întrețes, mai ales într-un secol precum cel lăsat în urmă, al XX-lea. Epoca democratică, interbelică, al doilea război mondial, instalarea și consolidarea comunismului, faza internaționalistă a acestuia și apoi cea naționalistă, închisorile politice din anii '50 și
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
evoluție. Căci, într-adevăr, șestoviana luptă contra „evidențelor” stabilite de o gândire logică, pragmatică, și de o etică pe măsură devine și a lui B. Fondane, angajat de-acum într-o confruntare permanentă cu o lume excesiv aservită exigențelor Istoriei, constrângătoare și nivelatoare, oprimante și chiar anihilante pentru conștiința și sensibilitatea individului care-și pune marile probleme ale existenței sale într-un regim al interogației neliniștite și sub semnul propriei libertăți interioare. „Duminicile Istoriei” ca puncte de apogeu ale sumisiunii subiectului
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
și fără respectarea unor drepturi, precum plata orelor suplimentare", a declarat Corina Crețu, referindu-se la cazul, dezvăluit recent, al zecilor de angajați români exploatați în industria cărnii din Belgia. Vicepreședintele socialist a solicitat Comisiei să inițieze un cadru legislativ constrângător, în condițiile în care actuala legislație a UE privind libera circulație a lucrătorilor este încălcată sistematic. În interpelarea adresată CE de către europarlamentarul PSD, se precizează: "Articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului
Crețu a sesizat CE: Românii, victime ale exploatării angajatorilor din UE () [Corola-journal/Journalistic/41871_a_43196]
-
preschimbînd-o în grilă proprie de înțelegere a lumii. Iar dacă pe deasupra textul va ajunge să fie considerat drept o pecete a identității autorului, atunci drama va fi dublă, căci orizontul de așteptare iscat de rîndurile lui va exercita un efect constrîngător asupra celui care le-a scris. Restricția acestui orizont poate merge pînă la pierderea libertății, căci un eseist care dezminte așteptările năpîrlește la propriu. Își scutură ideile înlocuindu-le cu altele, și începe să miroasă a navigator de ocazie. De
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
morfologic al limbii române (DOOM-2) separă, exact ca și prima ediție, din 1982, forma unu (numeral) de unul (pronume nehotărît). Am constatat deja că în anumite cazuri litigioase (în edituri, în redacții, la corectură) o asemenea indicație poate deveni excesiv de constrîngătoare. Riscăm să considerăm că singura formă acceptabilă a numeralului cu valoare substantivală sau pronominală ar fi unu (în exemple ca: Va fi ales doar unu din cei o sută de candidați). Or, o asemenea normă e foarte departe de practicile
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
nu are cum să nu cîștige pe termen lung, premisa calculului fiind idealistă: cîștigă cine intuiește că forța nu are cîștig în fața spiritului și că, la scara unor întinderi mari de timp, umanitatea reține măreția spiritului și lasă deoparte efectul constrîngător al puterii. Și cum democrația e un joc la aparențelor în spatele cărora se ascund niște spirite viclene, cu timpul aparențele se risipesc și iese la iveală viclenia, moment în care ostracizații își recapătă efigia cuvenită. Cu alte cuvinte, în memoria
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
pamfletarului de acum (Blaga) cu geniul nedreptățit, e de domeniul evidenței. Blaga a găsit o mască foarte potrivită pentru detractorul său, evident coborâtor din modelul Grama, "într-o altă ipostază și sub alt nume" și închis în limitele, de la sine constrângătoare, ale dogmei aceluiași cin. Prefăcându-se a judeca dezinteresat "mediocritatea iremediabilă" trăită inconștient de "Popa Grama" și aspirația disproporționată până la ridicol de a se acredita ca superior celui criticat (Eminescu), Blaga concepe o scriere în palimpsest, ușor de descifrat prin
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
purtătoare de semnificații". Aceasta nu înseamnă că muzicile lui Remus Georgescu nu trimit la trăire ori că nu dețin capacități denotative. Dimpotrivă, sensul lor este deopotrivă imanent, intrinsec și narativ, extrinsec. Aceasta poate și pentru că imersiunea operei muzicale în contexte constrîngătoare, mai ales cel religios, eroic ori tragic, îi conferă o forță de expresie semantică mai puternică decît aceea pe care, adesea, sîntem gata să o recunoaștem în cazul muzicilor pure, abstracte, fie ele formale sau informale, evolutive sau non-evolutive, expozitive
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
politice, cum s-a spus că erau, devoratoare de timp și de energie etc. Nu la acestea mă refer, ci mai ales la acele raportări ale literaturii lui Buzura la condițiile în care a fost ea scrisă înainte de 1989, condiții constrângătoare impuse de cenzură. Tocmai pentru că erau astfel, s-a spus, aceste condiții l-ar fi stimulat pe Buzura să scrie. Existența cenzurii l-ar fi incitat, l-ar fi provocat pe acest prozator la un efort, tenace și ingenios, de
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
structurile unei poezii a adolescenței, configurată simbolic, iar nu haotic, și cu conștiință artistică, nu doar cu talent. Evazionismul de primă tinerețe al liricii lui Dinescu este oportun, o dată, în ordine politică (poetul refuză ideologia unică, prin ignorarea cadrului ei constrîngător) și, apoi, în ordine estetică. Între genurile literare, cel liric este cel mai apropiat de formula punerii între paranteze a unui prezent despre care nu poți vorbi public. Înainte de a fi disident, Mircea Dinescu a fost subversiv; înainte de a fi
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
nu mai e vremea / să-ți scoți pieptul alb la lumină / pe străzile fără iarbă / crește o lume critică / mai bine în neștire să mergi / cu capul în pânze de heliu”), distanța dintre trăire și posibilitatea expresiei, regizată de “arbitri” constrângători, insinuează sentimentul inautenticității și cere tăcerea: “aici sunt vorbele / dincoace e inima / între acestea un arbitru amabil / îți cere mereu să repeți / poveștile lui preferate // uite că tac” . Sau, și mai direct: “la poarta infernului / semnătura lui dante / e o
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
nu altfel", iată melancolia de a fi "unic și limitat" într-o lume "închisă în luminile și culorile ei hermetice". Personajul lui Blecher nu va putea deveni niciodată copac, cîine sau clovnul de jucărie din vitrină pentru că evadările din sinele constrîngător reclamă ritualuri inițiatice complicate, perfid inocente (Clara și Walter), leșinuri prin locuri "blestemate", aplicarea unui "tratament fabulatoriu" în lumi artificiale: bîlci, cinematograf sau panopticum, abluțiuni în noroiul izbăvitor, primordial. Corect afiliat de către Ov. S. Crohmălniceanu direcției literare Kafka, Robert Walser
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
altfel uneori îl și deranja acest corset. Îmi spunea odată, bineînțeles cu o vodcă în față, la salonul spaniol, că suferă că nu e în stare să scrie punîndu-și ficații pe masă. Îl irita uneori, chiar își ura creierul prea constrîngător. Îl speria puținătatea cuvintelor lui. Ar fi vrut să scrie ca Saint John Perse. Ca orice poet adevărat se credea cînd geniu, cînd cabotin, și avea cîte ceva din amîndouă, de fapt eu cred că aceste categorii nici nu se
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
suport al violențelor purificatoare. Sângele, sputa, sperma, transpirația acră, toate fluidele corporale și dejecțiile imaginabile intrau în tabloul general și personal. Căminul lui Andrei Doboș, dimpotrivă, pare un mic paradis. Nu este un loc al singurătății "colective", dramatice, un cadru constrângător și respingător în aceeași măsură. Aici colegii discută molcom, beau gospodărește și se tachinează blând. Lobonțiu începe să zică ceva, Carmen are niște "pantaloni de pijama mișto/ așa nu-știu-cum/ plinuțo-delicați cu picățele", iar Filip, Derevlean și omul nostru stau "ca
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]