977 matches
-
s-a instituit și menținut folosirea termenilor cheie și de implicațiile pe care această folosire le-a avut pentru acțiunea socială" (Buzan ș.a. 1993: 235). Aceasta ar fi o descriere conștiincioasă a prince-palelor programe de cercetare inspirate de poststructuralism sau constructivism, fie cu privire la analiza practicii și discursului politicii externe (Campbell 1992, 1993), fie la analiza termenilor centrali din teoria relațiilor internaționale, cum ar fi anarhia (Wendt 1992), puterea (Ashley 1989, Guzzini 1993, 1994b) sau suveranitatea (Walker 1993a; Bartelson 1995). Nu este
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Cele ce urmează sînt preluate din capitolele introductive ale unui manual academic (Berg-Schlosser, Maier, Stammen 1981: 43-86, Alemann și Forndran 1978: 41-65). 1 Poate că această sensibilitate culturală este și ea un motiv pentru care teoriile inspirate din post-structuralism sau constructivism sînt atît de interesate de realismul clasic (Wæver 1992) și încearcă să le ducă mai departe (vezi și Kratochwil și Lapid 1996). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională STEFANO GUZZINI 2 1 Bibliografie STEFANO GUZZINI
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
întrebările din ghidul de interviu. Alt pas important în ordinea logicii cercetării îl reprezintă identificarea paradigmei teoretice reprezentată de premisele epistemologice, ontologice și metodologice ale cercetătorului. Acesta va fi ghidat în cercetarea sa de perspectiva teoretică la care aderă (interacționism, constructivism, etnometodologie etc.). În același timp, apelul la triangulația paradigmelor teoretice permite interpretarea unui set de date din perspective diferite. Teoria își găsește locul în cercetarea socială în multe feluri. O teorie socială poate fi o sursă a limbajului teoretic sau
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
relații cu sinele, cu semenii, cu lumea. Discursivizarea rezultatelor observării lumii fenomenale, schimbul de idei, aspectul contractual-polemic al textelor sînt dimensiuni semiotico-filosofice care marchează indelebil profilul și progresul științei actuale în marea trecere de la atomism la holism, de la contemplativism la constructivism, de la universul static la cel dinamic. Încercînd să sintetizăm prezența limbajului în epistema contemporană putem evidenția două moduri (în sensul etimologic al lui "modus"): pe de o parte, prezența limbii naturale ca posibilitate de transcodaj universal chiar în științele cele
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
evidențiat că sintagma "curriculum prin competențe" reflectă o gamă de realități diferite, după trecerea de la "Pedagogia prin obiective" (B.S. Bloom și instruirea, proiectarea de tip behaviorist). Astfel s-a cerut diversificarea, reconceperea practicilor reale, prin apel apoi la cognitivism și constructivism, cu consecințele lor în centrarea pe învățare, pe educat. S-a mai constatat și apariția unei proliferări, ambiguități în definire, polisemii rezultate din raportarea la câmpuri diferite, la grade de eficiență și eficacitate, cu diferențe de sens, a chiar termenului
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
alegerea, precizarea metodologiei de realizare, utilizare și evaluare a lor în activitatea efectivă specifică: ► Roluri și competențe generale și specifice, care asigură reușita profesională și abordarea instruirii în clasă: competență științifică generală și pedagogică, competență în înțelegerea esenței și rolului constructivismului, competență culturală generală, capacități cognitive formate și antrenate constructivist. ► Roluri și competențe constructiviste, implicate în leadershipul și managementul instruirii în clasă: de a prevedea și utiliza un context adecvat, de a respecta rațional principiile constructiviste în proiectare, de a prevedea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sociologia educației, în lumea anglo-saxonă. Evoluția conceptului de curriculum nu a fost lineară, fiindu-i recunoscută tocmai importanța lui pentru dezvoltarea multiplă a societății, mai ales în SUA, după 1970, prin cuplare și cu teoriile învățării (behaviorism și apoi cognitivism, constructivism), cu orientările filosofice (umanismul) sau social-politice asupra educației (de la polul conservator la cel liberal). Aici, sensul conceptului este cel al unei traiectorii date de parcursul în dezvoltarea unui educat, care implică și dificultăți, obstacole, componente distincte, un ansamblu de situații
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sunt introduse de către aceasta, în trecerea lor de la celelalte (Jonnaert și M'Batika, 2004). Astfel se impune un nou program de formare, este învinsă rezistența la schimbare, la revalorizarea practicilor existente, ca în cazul curriculumului bazat pe formarea competențelor, pe constructivism, pe noile roluri ale educatorului. Conform tezei kuhniene, paradigma nu este o teorie precisă, nici un model conceptual unificat, ci o viziune largă, construită interdisciplinar, care influențează maniera pedagogică, metodologică de a pune problemele specifice curriculumului, a le analiza și a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a trebuit și demonstrat că a devenit un instrument formativ. Au fost de reținut aici și dificultățile manifestate în construirea și aplicarea ei, cauzate de: • existența doar a unor criterii generale de concepere astfel (derivate din teoria curriculumului și a constructivismului), • afirmarea doar a unor dispute asupra definirii conținutului tematic într-o astfel de programă, • afirmarea deschisă a incertitudinii în fața posibilității reale de aplicare și de modificare a prejudecăților, • nesiguranța inițială în determinarea valorii fiecărei teme pedagogice, în raport cu criteriul profesionalizării, care
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de integrare și a altor achiziții sau experiențe nonformale în curriculumul precizat, raportare a cunoașterii la contextul în care ea se face, de utilizare a gândirii critice și reflexive. Dacă educatorul înțelege esența abordării centrării pe educat, prin recursul la constructivism, atunci își va reconsidera poziția sa centrală anterioară, va vedea nu pe educatul pasiv, care reacționează la condițiile de învățare date, ci pe cel activ, altfel motivat, care să aibă posibilități și oportunități diversificate de afirmare, dezvoltare și își va
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de oportunități în dezvoltarea acestor experiențe care să aducă succesul sau modelul adaptării învățării la dinamica și flexibilitatea situațiilor sau modelul rezolvării problemelor prin colaborare și cooperare. ► Teorii ale construcției învățării în grup, în situații formale sau nonformale, pe baza constructivismului social. ► Teorii asupra implicării operațiilor superioare ale gândirii critice, concretizate în modele de proiectare a instruirii prin autoreglarea învățării sau de proiectare bazată pe cunoașterea întâi a dificultăților, a dezavantajelor în învățare evidențiate de/la educați și rolul facilitator al
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
instruire. Se pare că două probleme metodologice se ridică: cum să utilizeze educații și în ce ordine aceste caracteristici și cum să fie concepute procesele și strategiile adecvate. Importantă este concepția că aceste noi procese și strategii se învață (prin constructivism, cumulativ, activ, cu diagnoze, cu reflecții, contextual, cu orientare spre scopuri în fața obiectivelor limitate, cu orientare spre rezolvare de probleme, studii de caz, motivare socială și intrinsecă). Încât să fie facilitate trei consecințe metodologice importante, fiecare fiind determinate de anumiți
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
apoi aplicative, procedurale, pentru o mai bună calitate a acesteia și o mai adecvată utilizare a metodelor specifice. În aceste căutări nu putem evita întâlnirea cu cel puțin două dintre abordările actuale, centrate pe explicarea mecanismelor cunoașterii științifice: cognitivismul și constructivismul, fiecare cu modalități de aplicare în învățarea efectivă, distincte sau prin combinare. Acestea au fost aplicate, verificate în experimentul propriu mai amplu, privind formarea inițială pedagogică a studenților-viitori educatori (2005-2008), ceea ce ne permite să formulăm anumite interpretări, argumente, analize critice
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și verificare, ca puncte de sprijin și a acestor categorii de instrumente procedurale, utilizate nu numai în învățarea curentă, ci mai ales în formarea și afirmarea competențelor. Prin funcționalitatea lor, aceste instrumente nu joacă decât rolul acelei "schelării" (scaffolding) din constructivismul cognitiv, pentru că evidențiază interacțiunea elementelor în varierea interpretărilor și a alternativelor în construcția cunoașterii/înțelegerii, în abordarea lor pe secvențe sau trasee de lucru, în asamblarea întregului (temă, situație), în susținerea construcției așteptate și care să fie tot mai trainică
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
80, bazată pe studiul condițiilor de eficiență a instruirii, pornind de la concepția behavioristă și cu conturarea ideii designului (1962, R. GlaserInstructional Design) și • etapa de după anii '90, ca o contrareacție la exagerările proiectării behavioriste și apelul la noile teorii cognitivismul, constructivismul sau noile tehnologii TIC. Ch. Reigeluth se află între primii care sistematizează problema a ceea ce este ID și de ce este necesar (Reigeluth, 1983, pp. 4-36; revăzut în 1999), precizând ca argumente: • indică nevoia creșterii calității instruirii și a educației, în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de eficiență practică și dezvoltare, limite). În acest context, Ch. Reigeluth studiind evoluția problematicii (1999, pp. 12-14) insistă asupra unor probleme critice, privind înțelegerea a ceea ce nu este această teorie a ID. El semnalează astfel: confuzia cu teoriile învățării (până la constructivism), care sunt descriptive și nu explică procesul, problemele educației, confuzia cu procesul proiectării în sine (prepararea planului, alegerea strategiei de proiectare, a modelelor), confuzia cu teoria curriculumului (prin relația scopuri-conținuturi-strategii-evaluare). Din acest motiv, teoria designului s-a concentrat mai ales
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
căi alternative de concepere și realizare, adoptă criterii variate, determină formularea de reflecții) și chiar • critică (analizează obiectiv condiții, relații, restricții, obstacole, oportunități, limite, alte alternative care sunt sau vor interveni, pentru elementele antrenate pedagogic). Desigur că principiile teoretice ale constructivismului, tind să atribuie proiectării numeroase caracteristici pozitive, în diferențierea de celelalte abordări, dar sunt deja semnalate și puncte slabe, rezultate din aceeași opunere, teoretică și practică (Blanchette și Kanuka, l998; Appfield, 2000, apud Joița, E, 2008, p.125): • activitatea se
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în școli, generează căutări generale pentru o altă manieră eficientă de abordare. În primul rând, este conceperea pregătirii activității de instruire și apoi se decide asupra concretizării prin redactare a desfășurării la clasă. Iar această modificare metodologică, procedurală vine dinspre constructivism, care și-a extins aplicabilitatea la majoritatea problemelor didactice, implicate în sprijinirea inițierii în cunoașterea științifică. Motiv pentru care s-a propus corectarea, dar arătând și continuitatea, sintagmei behavioriste Instructional Design prin Designing Constructivist Learning Environments CLEs (D.H. Jonassen, l999
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
constată că rezultă modele de hărți conceptuale ale proiectării unei unități de învățare sau de diagrame ca imagini globale, structurate ale etapelor construcției și ale prezentării ei (apud, Joița, 2005, pp. 262-267). Or, o asemenea schiță, structurare, în cognitivism și constructivism, poate deveni tocmai o hartă conceptuală a proiectării, ca instrument prim, din care pot fi dezvoltate apoi alte variante acționale (Conceptual Maps, termen introdus și dezvoltat apoi de către J. Novak, 1960), educatorul înțelegând că nu trebuie să recurgă direct la
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
simboluri, interpretare, abordare calitativă formativă, transdisciplinară, reglatoare). 7.3. Evaluarea formativ-constructivistă: noi semnificații Evaluarea poate fi abordată din mai multe perspective-paradigme, între care cea formativă rămâne actuală și tot mai mult valorificată, dar prin corelare cu alte paradigme actuale (cognitivism, constructivism, abordare critică, abordare interpretativă a educației) și pornind din distincția cantitate (pozitivism) și calitate în educație. Fiind nouă, ea cere o intensă cercetare a diferitelor ei probleme aplicative și deci de format o cultură a evaluării formative, la actorii educației
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sprijinirii, îndrumării formării eficiente a lor. Pentru că însăși formarea este un proces continuu de observare și influențare a dezvoltării competenței, prin punerea și manifestarea progresivă în situații specifice, pentru toate componentele și nivelurile, în faza inițială sau continuă. În fața caracteristicilor constructivismului aplicat și în acest domeniu al educației, putem afirma că și evaluarea este tot un construct, un rezultat al clădirii unui mod de concepere, realizare, finalizare a verificării și aprecierii rezultatelor, a modului cum au fost rezolvate diferitele ei probleme
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
and Sons, Inc., Jossey-Bass, San Francisco, books.google.com/books? isbn=0787956465 Whity, J. (2004), Rethinking the school curriculum: values, aims and purposes, Taylor & Francis Group, Routledge, books.google.com/books?isbn=0415306787 Wilson, B.G., Cole, P. (1997a), Reflections on Constructivism and Instructional Design, http://carbon.cudenver.edu/ bwilson/construct.html Wilson, B.G., Cole, P. (1997b), The Postmodern Paradigm, http://carbon.cudenver. edu/~bwilson/postmodern.html Wolfs, J-L. (2001), Méthodes de travail et stratégies d'apprentissage. Du secondaire à l
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
1.3.2.3. Cine sunt pesimiștii și optimiștii perioadei postcomuniste? / 59 1.3.2.4. Ce face să crească sau să scadă optimismul și pesimismul? / 64 Capitolul 2. În explorarea identității / 69 Capitolul 3. Paradigme asupra identității: esențialismul și constructivismul / 75 3.1. Despre câmpul teoriilor identității / 75 3.2. Rădăcinile teoriilor sociale asupra identității / 77 3.3. Perspectiva esențialistă / 81 3.3.1. Identitatea ca existență primordială, perenă / 82 3.3.2. Critici și redefiniri / 85 3.4. Perspectiva
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Perspectiva esențialistă / 81 3.3.1. Identitatea ca existență primordială, perenă / 82 3.3.2. Critici și redefiniri / 85 3.4. Perspectiva constructivistă / 87 3.4.1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată / 89 3.4.2. Critica postmodernă asupra constructivismului; identitatea ca discurs / 92 Capitolul 4. Perspective românești asupra identității / 95 4.1. Identitatea o constantă în lucrările de istorie și cultură ale românilor / 96 4.2. Sincronism și autohtonism sau despre legile formării culturii române / 97 4.3. Primii
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
alte fenomene și, pe de altă parte, teoriile care ocolesc capcana prezumțiilor, socotind că orice experiență recompune întregurile după legile construcției și deconstrucției experiențiale, cognitive. Fenomenul identitar este de acest tip, încât o atare diviziune a teoriilor despre identitate esențialism, constructivism ferește o cercetare de riscul tautologiilor și al paralogismelor. A cunoaște ceva înseamnă a-l experia, a experia ceva înseamnă a construi și reconstrui realitatea lucrului experiat. Chestiunea este esențială mai ales când discutăm dinamica identitară la tineri. Viziunea noologică
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]