79,616 matches
-
veritabilă poetică a artei romanești, de la originile ei alexandrine și pînă astăzi. Lumile ficționale (1988) materializau o fertilă meditație asupra specificului artei literare; Arta îndepărtării (1996) se transforma într-o inteligentă sinteză contemporană asupra clasicismului; iată-l acum pe autor construind o poetică a romanului. Se pare că el se decide să atace un subiect nu doar în funcție de miza teoretică a acestuia, ci și cu condiția de a putea pronunța un ultim cuvînt în materie. O gîndire în același timp paradoxală
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
totdeauna de cea a orașului de origine sau de adopție. Și Sorin Stoica e un nume familiar celor familiarizați cu literatura ultimilor ani: a debutat în 2000 cu volumul Povestiri cu înjurături, iar în 2002 a publicat romanul Dincolo de frontiere, construit pe o fundamentală dimensiune orală. Zoltán Rostás e șeful Catedrei de relații publice și publicitate de la Facultatea de Jurnalism din Capitală, unde predă și Sorin Stoica (la Catedra de antropologie culturală), iar cartea coordonată de cei doi și publicată de
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
prin alt tip de limbaj, acela vizual, plastic, tridimensional. “Revizorul.Spectacol epocal, în care Pintilie a indus genialitatea în fiecare personaj, în fiecare obiect, în fiecare gest. Decorul meu răspundea intuițiilor lui Pintilie, venea să împlinească proiectul lui de a construi o satiră neiertătoare la adresa prostiei.” Mi se mai pare semnificativ și faptul că profesorul Valeriu Moisescu a reușit să motiveze și cîțiva tineri pentru o zonă neglijată, ca să nu spun chiar abandonată, cercetarea. Colecția despre care vă vorbeam este editată
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
acasă intră cu seninătate în botul unei mașini ce vira normal nimeni nu înțelege gestul ei oamenii și viața ea moare pe loc”. (p. 58) De cu totul altă factură este textul Ce părere aveți, domnule Llosa. Este o proză construită prin procedeul „mise en abîme”, cu un scriitor care scrie o povestire despre pățania tușii Anghelina care, venită la Slobozia pentru a cumpăra un tuci, își omoară timpul jucînd ultimii bani la loz în plic. Și are (ne)șansa de
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
pregătit să răspundă eternei întrebări a intelectualului („M-am născut pe lume pentru a contempla sau pentru a face?”), cultivînd paradoxul ca pe un „dat” al firii sale complicate, Ion Ghica este un personaj din categoria intelectualilor activi, admirabil (re)construit de Dana Dumitriu; prin el, ca și prin Kogălniceanu, prozatoarea ajunge la problema fundamentală a generației: puterea. Profilul complex al protagonistului, cu o viață interioară pusă în valoare și prin forța de sugestie a unor „fantasme” (chipul cerșetorului și atelajul
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
la proces am încercat - sfântă naivitate - să-l scot nebun, evocând episodul cu Contele Tisza. Era briliant, de-o inteligență ieșită din comun, într-o perpetuă agitație, cu o mare mobilitate în idei. În fața unei explicații obscure sau neclare îți construia imediat una, două, teorii pe care le putea infirma cu aceiași iuțeală cu care le construise. Era din aceiași plămadă cu dr. Mihai (Mișa) Stăncescu, două minți fără pereche. L-am revăzut pe Sașa în 1963 la puțin după eliberarea
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
briliant, de-o inteligență ieșită din comun, într-o perpetuă agitație, cu o mare mobilitate în idei. În fața unei explicații obscure sau neclare îți construia imediat una, două, teorii pe care le putea infirma cu aceiași iuțeală cu care le construise. Era din aceiași plămadă cu dr. Mihai (Mișa) Stăncescu, două minți fără pereche. L-am revăzut pe Sașa în 1963 la puțin după eliberarea din domiciliu forțat. Era, mi-a spus, muncitor pe-o platformă chimică lângă București și-mi
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
bizantin. Și spre deosebire de Mestrovic sau de Paciurea, care au încercat adaptarea grafismului bizantin la tridimensional prin sugestia drapajelor și prin vibrația ritmică a suprafețelor, testînd chiar o punere în surdină a volumului prin efectul decorativ sau prin experiența reliefului, Brâncuși construiește atemporalitatea aproape abstractă și întregul hieratism al imaginii fără contaminări stilistice și fără transferuri de limbaj. Așadar, segmentul românesc al operei brâncușiene, aparent restrîns în relație cu ansamblul acesteia, este, paradoxal, infinit mai amplu decît ceea ce rezultă din simpla aritmetică
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
ori de la Hașdeu pînă la Eliade. Numite în diverse feluri, dar întotdeauna în sfera de semnificație a enciclopedismului și a renascentismului, aceste personalități și-au luat responsabilitățile a generații de sacrificați și s-au pornit, cu o furie autodevoratoare, să construiască epopeic și, de cele mai multe ori, din foarte puțin. Au convocat cu puterile lor mediumnice spiritele strămoșilor, au adunat cu lăcomie cioburile nefolosite în trecerea de la Eden la Istorie și s-au pornit să croiască prometeic, să recompună schelete doar dintr-
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
pentru a rămâne în legătură cu spectatorul. Bănuiesc că în acest context cuvântul mesaj mă compromite, dar dacă autorul nu are nimic de spus, de ce mă ține de vorbă? Victimele acestei dispariții de semnal sunt și tinerii interpreți, care se străduiesc să construiască premisele comunicării și cu cât strădania este mai evidentă, cu atât este mai dificil de stabilit contactul. Mi-am zis, în aceste condiții, că aș vrea să-i văd și altădată, în altceva, pe Iulian Postelnicu și pe Rodica Ionescu
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
că ei ar fi cei dezavantajați. Socialismul în chip de schelet De-aici s-a sfîrșit cu tot RDG-ul”, acestea sunt primele cuvinte conspirative ale femeii care ne ghidează prin clădirea care a fost odată Palatul Republicii de la Berlin. Construit în anii ’70, a găzduit evenimente politice și culturale, restaurante și cafenele, bărbați și femei de bine, pînă cînd, la sfîrșitul anilor ’80, s-a constatat că era intoxicat cu asbest și a trebuit închis chiar înaintea Unificării definitive, de
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
popoare și de mobilizare a românilor prin activitatea sa de publicist, mereu în inima palpitândă a redacțiilor. Enumerarea a urmărit să pună în lumină aprecierea de care s-a bucurat Aron Cotruș, oriunde în altă parte decât în țara lui. Construindu-și poezia ca pe un monument de sensuri simbolice, fascinant prin directitate, straniu sublimat pe dileme sumbre și antrenat de euforii senzuale, aliat al purității spiritului și adept al tot ce este definitoriu emblematic statuarei omenești, Aron Cotruș stimulează, retează
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
Unchiul Vanea”, am simțit nevoia să mai lucrăm cîte ceva la întîlnirea cu trupa în Mexic - teritoriu neutru, loc de distracții. Am făcut o repetiție, împrospătînd spectacolul. - Ce se pierduse la un an de la premieră? - Ceea ce noi am încercat să construim de la bun început nu a avut nimic în comun cu atmosfera abstractă cehoviană. În majoritatea montărilor Cehov lumea devine „prizonier” al atmosferei: Cehov înseamnă seminuanță, totul e atmosferă, e ceva trist - ceea ce este o mare greșeală. Cehov numea toate acestea
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
de aceea tot timpul se tînguie. E un clișeu al spectacolelor cehoviene de proastă calitate. După mine, e înmormîntarea pieselor lui Cehov. Am vrut să arăt altceva. Am încercat să decupăm în timpul lucrului la spectacol structura pe care a fost construită piesa. Structurile cehoviene sunt fantastice și nu se descifrează ușor, par a fi în ceață, par a avea gingășie, frumusețe, atmosferă, dar dincolo de acestea se află esența și noi am încercat s-o pipăim. După doi ani s-a uitat
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
semn de inaderență la tragicul românesc, la patosul țării și al oamenilor” (pp. 12-13). Jurnalul de la Tescani este o înșiruire de notații spontane, nedatate, dictate de fluxul capricios al gîndirii, fără nici o preocupare de construcție din partea autorului. Este o carte construită din alăturarea de fragmente, multe cu valoare apoftegmatică, prin care autorul ei se situează în buna tradiție a unor înțelepți precum Epictet, Marcus Aurelius, Montaigne, Baltasar Gracian sau, mai aproape de zilele noastre, Cioran ori Alexandru Paleologu. Andrei Pleșu merge și
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
sedimentat concepte barbare, cum ar fi: instalație, performance, video art, land art, happening, body art și așa mai departe. Evident că de cele dintîi se leagă tendințele tradiționaliste, autarhice și animate de nostalgii spiritualiste, iar în jurul celor din urmă se construiesc ideile integratoare și se întrețin aspirațiile sincroniste. Dacă privirea rămîne ațintită doar în cîmpul pur al esteticului și nu cedează tentației de a coborî către ideologic și către conținuturile morale, totul este în ordine și perfect îndreptățit. Dacă, însă, formele
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
urbană îndelungată au fost preluate aici aproape în simultaneitate și ele au determinat direct configurația spațiului, dezvoltarea lui, viața sa cotidiană și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a conturat noua mitologie a fost Artistul: arhitectul, pictorul, sculptorul, graficianul, actorul și saltimbancul, scriitorul, muzicianul de salon sau chiar și biata dizeuză cu bancnota mototolită între țîțe. Pentru că mai mult decît în
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
entuziasmul pe care majoritatea românilor le investea în guvernarea Convenției Democratice din 1996. Și apoi, uriașa dezamăgire pe care aceeași Convenție a provocat-o, prin diletantism, prin contra-performanță. Iar dezamăgirea a distrus speranța, ideea de alternativă, ideea că se poate construi ceva solid, că e posibilă o transformare în bine. Așa s-a ajuns să trăim în țara unde cei mai mulți sunt ațipiți, îngropați fără scăpare în grijile lor mărunte și doar câțiva, o mână de „aleși”, o mână de sechelarii, zburdă
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
și orice, încă de la 29 de ani. Și la fel, putea să „salveze”. Înțelegi repede, cum „mai eficient ar lucra dacă n-ar fi avut slăbiciunea apetitului de putere” și te cutremuri: „cu oameni ca el”, comunismul s-ar fi construit pînă la urmă, într-adevăr, ar fi învins definitiv la orașe și nu l-ar mai fi clintit nimeni, niciodată. Nici Paul Goma, nici Radu Filipescu, nici Europa Liberă, nici o revoltă populară și nici o revoluție. La un al treilea da
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
în alte contexte că românul nu este edil, nu are simț arhitectonic, G. Călinescu revine la polul opus, și nu e de mirare pentru labilitatea opiniilor sale, zicând acum că el e constructor. Numai din cauze istorice a devenit prudent: "construiește minuscul, solid și pitit în munte". "Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnița spre cer." Să repetăm, criticul nu e un doctrinar, așterne de obicei pe hârtie simple impresii și nu totdeauna în modul cel mai consecvent. Cu foarte
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
galerii, de consignații și de magazine de artă, deschise, în ultimii doi ani, în zona Lipscani, Blănari, Covaci, trăiește dintr-o relație directă cu un anumit tip de cumpărător, fie el ocazional sau colecționar cu proiecte sistematice. În România se construiesc săptămînal sute - dacă nu mii - de hectare de pereți care trebuie mobilați cu ceva. Dacă nu se umplu cu lucrări de artă, se găsesc alte substitute care să acopere marile suprafețe oarbe. Pentru că nu poți stă în- tr-o cameră albă
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
Țoiu, să vă felicit pentru premiul recent obținut. Legat de aceasta, îmi asum riscul de a vă întreba cum ați devenit scriitor. Spun risc, pentru că îmi amintesc felul savuros în care îi ironizați, într-un Prepeleac, pe autorii care își construiesc mitologii legate de momentul în care au simțit... atingerea aripii geniului. - Da, îi ironizam pe cei care se dau mari cu asta. Sunt însă două-trei momente pe care le-am scris în volumul Memorii din când în când care o să
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Țoiule, n-auzi? Ăsta e surd!, pentru că eu mă gândeam la ale mele, eram plonjat în propria mea imaginație. Atunci am citit cel mai mult (inclusiv Ionesco, Sartre, Camus) și am ascultat multă muzică; asta m-a ajutat să-mi construiesc o cultură solidă. Ca scriitor, m-am format, deci, în anii cei mai grei. De mine, eu am luat act mult mai târziu. În 1976, când am avut succesul cu Galeria..., am fost săptămâni întregi uluit. Nu-mi venea să
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
o contribuție cît se poate de dilematica la întregirea hărții boemiei autohtone, după cum ar fi putut spune competent cîteva propoziții pe această temă și Sorin Dumitrescu. Ar fi fost interesant de consultat și Romulus Vulpescu, pentru ceea ce înseamnă să-ți construiești o imagine de boem cultural, chivernisindu-ti grijuliu traducerile din Rabelais și Villon. Ar fi meritat, iarăși, luate niște amintiri despre boemi că Iancovescu actorul sau despre Tascu Gheorghiu, traducătorul Ghepardului care știa pe de rost, se spune, Craii de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
de ultimă oră. Această neliniște permanentă, această nevoie imperativă de a fi pretutindeni, nu sînt, însă, semnul vreunei vanități ascunse sau al cine știe cărei abilități de a face turism printre codurile artistice, ci expresia adîncă a unei nevoi irepresibile de a construi. Pentru că el este, prin natura sa profundă, o fire eminamente creatoare. Atît în pictură, cît și în scultură și în celelate forme de exprimare, el se manifestă energic și rafinat în același timp, folosind, cu o mare capacitate de înțelegere
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]