1,534 matches
-
artiști s-au întîlnit și acum, ca și în alți ani, într-o tentativă nemărturisită, dar nu mai puțin vizibilă, de a demonstra că unitatea aspirațiilor umane este infinit mai puternică decît spectrul disoluției care amenință tot mai vehemant orizontul contemporaneității. Dar performanța acestui eveniment nu stă doar în numărul participanților și în cantitatea de lucrări, deși nici acestea nu sînt lipsite de importanță, ci în mesajul profund al sutelor de lucrări și în aria geografică din care ele provin. Atît
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
răspunsuri ultime și complete privind poziția acestora în lume); funcția de exprimare și reglare a emoțiilor (emoțiile de masă produc dereglări ale ordinii sociale, iar religia controlează în mod ritual aceste emoții, stimulând anumite tipuri de exprimare a lor). În contemporaneitate, religia nu-și mai îndeplinește funcțiile latente, apreciază Wilson. Societatea pluralistă, rezultat al valurilor de migrație, este caracterizată de o mare diversitate etnică și religioasă. Au loc fenomene de difuziune religioasă, mulțimea de secte rivale și ostile susțin norme morale
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
217-218, 368-369; Vivian Bell [Ionel Jianu], Cu Maria Mohor și Victor Ion Popa în intimitate, RP, 1938, 6016; Mihail Sebastian, Întâlniri cu teatrul, îngr. și introd. Cornelia Ștefănescu, București, 1969, 171-175; Vianu, Opere, XII, 379-382; George Mihail Zamfirescu, Mărturii în contemporaneitate, București, 1938, 51-55; Munteano, Panorama, 252-257; Dragoș Protopopescu, „10 000 000”, G, 1941, 10; Călinescu, Ist. lit. (1941), 701-702, Ist. lit. (1982), 785-786, 920; Al. Piru, Victor Ion Popa, „Națiunea”, 1946, 1; Streinu, Pagini, II, 272-273; Vicu Mîndra, Însemnări despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
este implicit, nu explicit. Evidențele documentare de contracte nupțiale în sensul propriu al cuvântului sunt rare, există câteva cazuri, unele dintre ele sunt de o anecdotică suculentă, dar ele se sustrag regulii, sunt niște excepții; contractul propriu-zis aparține mai curând contemporaneității, și nu acelui loc. Dar exista o formulă care disimula acest contract, deși nu-l reprezenta întru totul, și asta era rezolvarea zestrei între familiile copiilor care urmau să se căsătorească. Acela era, de fapt, prima formulă de administrare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
din istoria românilor, focalizate pe mari personalități politice (domnitorii Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul). Documentarea minuțioasă se îmbină cu înclinația, motivată ideologic, a scriitorului pentru raportarea trecutului la prezent (și invers), spre a degaja permanențe, cauzalități, repere valabile în contemporaneitate, pe plan moral și civic. Edifiante patriotic, piesele lui A. nu sunt vulgar schematice ori convenționale, fiind recunoscută capacitatea lui de a-și materializa ideile (rolul conducătorului în istorie, chestiunile legate de exercitarea puterii, angajarea patriotică) în conflicte dramatice plauzibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
Sbanțu, Matei Vișniec (Apa de Havel, 4-5/1983; Dinții, 107-108/1985). Critica literară este bine reprezentată, printre semnatari numărându-se autori consacrați, dar și tineri în formare. De problemele literaturii române se ocupă Adrian Rezuș, I. D. Lăudat (Dimitrie Cantemir în contemporaneitate), Constantin Pricop, Al. George, Al. Duțu, Mircea Scarlat (Prima încercare de epopee românească, 8-9/1974), Ioan Holban, Al. Călinescu, Mircea Iorgulescu ș.a. Cronica literară e susținută inițial de Al. Dobrescu și Constantin Pricop, pentru ca de la numărul 3/1972 rubrica să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
dovada "Uite-l pe Mișka al dumitale" Bukovski declară că a fost "momentul lui de glorie". Nu a durat mult gloria asta. Deși respectat, chemat la congrese, conferințe, dezbateri, solicitat să-și spună părerea în cele mai încâlcite probleme ale contemporaneității, Vladimir Bukovski cu stânjenitoarea lui competență în materie de complicități Est-Vest, nu a fost niciodată și nu e nici acum un răsfățat al cercurilor oficiale sau al cancelariilor care ne pregătesc viitorul, cum altfel decât luminos. Și e adevărat că
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
conservarea lor spirituală în simbolurile sonore ale limbii, în credințele transmise intergenerațional, cât timp sacrul nu a fost copleșit de forțele profanului, a-religiosului și a-teismului agresiv, cu care s-a însoțit nu doar comunismul, ci și modernitatea, până în contemporaneitatea recentă, regândită de unii filosofi ca "postmodernitate". Limba aromână sau macedoromâna face parte din limbile romanice răsăritene, alături de română (sau dialectul daco-român), meglenoromână și istroromână. În vreme ce unii lingviști o consideră dialect al limbii române, alții, după anul 1990, susțin tot
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a instituțiilor de învățământ. 8. Motivațiile consumatorilor de educație. 9. Bunurile educaționale ca bunuri de consum și utilizarea indicatorilor: cost, preț, profit. 10. Calitatea actului educațional ca element de marketing. 11. Cum evaluează consumatorii actul educațional. 12. Servicii educaționale în contemporaneitate. 13. Nevoia de cunoaștere și informare ca acte de marketing educațional. 14. Marketingul educațional ca școală care produce și oferă ceva consumatorilor. 15. Metode și tehnici științifice prin care se analizează cantitativ și calitativ fenomenul de marketing educațional. 16. Instrumente
by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
-lea și XX odată cu specificarea despărțirilor, uneori tranșante, de acest trecut. Dar tot ea se afirmă și printr-o nouă construcție în economie și politică, în cultură și în lumea socială. Continuitate și discontinuitate Ca atare, plasându-ne în plină contemporaneitate, ne confruntăm cu două alternative. Din perspectiva uneia, ne-am afla în epoca despărțirii de modernitatea devenită clasică, adică părăsită de istoria consacrărilor modernității, întrucât aceasta și-a epuizat orice formă de creativitate, orice impuls de continuare a dezvoltării pe
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a doua printr-o analiză instituționalistă a mesajelor lumii pe care o trăim. Trebuie să spun că analiza tranziției postcomuniste din perspectiva principiilor și structurilor instituționale specifice modernității mi s-a părut cea mai dificilă. Și aceasta nu neapărat datorită contemporaneității trăitorilor și cititorilor, ci mai ales întrucât modul dominant de raportare la tranziția postcomunistă este atât de controversat și controversabil, încât a devenit intimidant. În discuții sau în lucrări academice, sunt activate ideologii implicite sau explicite din cele mai diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar evita „inadecvarea la context”. Ceea ce îl determină să procedeze astfel este tocmai marea varietate și bogăție a datelor empirice despre „societatea postmaterialistă”, care îl smulg din reveria iluministă a societății tradiționale, pentru a da seamă de faptele sociale ale contemporaneității pe care o analizează. Referindu-se la schimbări similare din cultură, în special la regulile sau normele care reglementează raporturile dintre oameni și la capitalul social, F. Fukuyama detectează aceeași stare de tranziție spre societățile postindustriale, numind-o „marea ruptură
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
moștenirea istorică. Individualizare prin roluri și identități Tranziția postcomunistă a societății noastre, analizată din perspectiva individualizării recente, poate evidenția manifestări dintre cele mai interesante în privința moștenirii, convergenței și inovării. Astfel, nu ar fi lipsit de temei să explorăm o anume contemporaneitate a individualizării din această tranziție cu procese similare ale modernității reflexive din țările europene dezvoltate. Pe de altă parte, este firesc și necesar să explorăm acea specificitate care este derivată în mare parte din moștenirea culturală a regimului comunist. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
virtuoz al genului în Rondelul grădinii de sidef (1974), unde echilibrul, armonia, muzicalitatea versurilor creează atmosferă, chiar dacă, uneori, frapează asemănarea cu Al. Macedonski. Anotimpul izvoarelor (1975) este un omagiu adus eroilor neamului, atât celor din trecut, cât și celor din contemporaneitate. Volumele următoare - Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze (1976), Cartea dimineții (1978), Adio, Baudelaire (1981), Intrarea în pădure (1984), Pasteluri și balade (1987), Cristalul de sare (1990) - evidențiază un bun meșteșugar al versului, poet elegiac, înfiorat de nostalgii, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
celei oficiale e una nu progresivă, ci circulară. Acest fapt e demonstrat și de unele personaje recurente. Cântărețul Jimmy Sommerville, cunoscut și pentru militantismul său în favoarea drepturilor homosexualilor, cântă falsetto în epoca elisabetană și pop în finalul filmului, plasat în contemporaneitate. La fel de redundant e și actorul Heathcote Williams care îl interpretează pe scriitorul Nick Greene, apoi devenind director de editură în "prezentul" filmului. Continuarea în episodul următor.
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
ale sărăciei sînt aceleași... Restrîngerea sărăciei ocupă o poziție de frunte și de centru în agenda noastră, preocupările noastre trebuie să aibă în vedere administrarea, instituțiile și construirea capacității instituționale". Firește că există și destule motive de satisfacție: de pildă, contemporaneitatea noastră este locul în care s-a petrecut "minunea" ca speranța de viață, longevitatea medie, să crească - în doar patru decenii - mai mult decît pe parcursul a patru milenii, în pofida realității triste, aceea că săracii lumii și-au sporit numărul cu
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
terminarea facultății, nu-și mai găsesc corespondentul în viața de zi cu zi. Prin urmare, ei trebuie să găsească altceva, să lucreze în domenii pentru care n-au studii, ori să se mulțumească cu un provizorat marginal în branșă. În contemporaneitate, viața se schimbă mai repede decât programele universitare și ei se trezesc deseori în situația de a învăța lucruri care nu le mai folosesc. Ceea ce-i interesează cu adevărat se regăsește prea puțin în conținuturile cursurilor și seminariilor. Dar nu
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
am arătat că răspunsul probabil nu va fi o nouă paradigmă muzicală de genul celei bazate pe totalitatea celor 12 sunete, ci mai degrabă problematica va fi ridicată de un fenomen mai larg, care este rolul mutant al compozitorului în contemporaneitate. Din acest punct de vedere, sistemul bazat pe cele 12 sunete apare a fi o biată aberație întreținută de insistența noastră în a zăbovi în jurul modelului compozitor/ hârtie/muzician, mult timp după ce acesta a devenit revolut.”
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
de fățărnicie, de care îl bănuia, de pildă, pe Dolstoievski. La Cehov se uitau cu drag Merejkovski și Rozanov, și până și curentele extremiste ale avangardei ruse, ca futurismul, nu se prea grăbeau să-l arunce "peste bord" din barca contemporaneității. Și peste graniță Cehov e răsfățat: a început să fie tradus mult și de timpuriu pretutindeni, în zeci de limbi, îi sunt admirate stilul, laconismul, impresionismul, inutilele (parcă, totuși, utilele) detalii, - admiră care ce. A fost așezat sus, la nivelul
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
scufundă în lumea pe care o descrie, cu atmosfera și cutumele ei, nu încearcă să se transpună în epoca pe care o descrie. Deși își recunoaște dragostea pentru București, el rămîne undeva în afara jocului, solid ancorat în realitatea istorică a contemporaneității, nu își pierde nici o secundă calitatea de cercetător care recompune lucid, din presa vremii și din cărțile de epocă ale unor autori străini și români, fresca unui oraș în bună măsură dispărut. Din acest punct de vedere cartea Ioanei Pîrvulescu
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
cu gradul, în general, fie el MAPN sau MI, și cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și ca sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori alta. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiacă a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplară, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
așa cum nu reușeam să mă plimb nici pe culoarele Vaticanului, în căutarea pergamentului secret despre Cina cea de Taină. Iubeam în schimb poveștile dure și reci cu planete îndepărtate și roboți inteligenți, veniți din viitor să lichideze mizeria umană a contemporaneității. Metalul mă liniștea, protezele care striveau carnea infectă și muritoare mă ajutau să simt răzbunarea. Când descopeream pe geamul din baie macaroanele lansate spre policlinică, căpătam certitudinea că invadatorii se-aflau deja printre noi, ca niște trifizi umezi și însângerați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exponatelor (antologii, reviste, reproduceri după tablouri ale pictorilor mișcării) și la întrebările vizitatorilor curioși - să „recicleze” inteligent informația culeasă prin documentare. O altă echipă a imaginat un dialog temporal între un critic din posteritate și un trio desprins din însăși contemporaneitate mișcării avangardiste: o jumătate a clasei-scenă aparținea străzii în care un pictor cubist, un poet expresionist și un ziarist al curentului dadaist (și proiectul grupei a ocolit prezența unui arhitect constructivist, „răpit” de o altă echipă) s-au întâlnit în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
Deși, toate acestea se cunoșteau și se vedeau de la o poștă, la Curtea lui Timur Lenk s-a strâns cât ai zice pește, toată floarea cea vestită a artiștilor din toate timpurile, din îndepărtata antichitate și până la cea mai proaspătă contemporaneitate. Erau, deopotrivă, artiști obișnuiți, dar și clasici vestiți, din toate colțurile lumii și din toate timpurile, cum, dac-ar fi să fie, numai la a doua venire a lui Iisus Hristos la Judecata de-Apoi, s-ar putea vedea așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
evocări (Antologie, text stabilit, note, tabel cronologic și bibliografic de Petru Froicu și Eugen Dimitriu; studiu introductiv de prof. univ. dr. Ion Popescu-Sireteanu, postfață de prof. drd. Nicolae Cârlan, Editura Suceava, 1997, 192 p.), aveau menirea să-l readucă în contemporaneitate pe cel mai mare folclorist și etnograf al românilor, om genial, cum nu mai cunosc să fi avut pe măsura lui nici un alt popor până azi. Dacă despre el nu s-a putut vorbi și scrie, din motive politice, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]