1,040 matches
-
1/1933 până la numărul 46/1935 e publicat în foileton romanul Vâltoarea, al unui autor ce semnează Eugeniu de Herbay (probabil un pseudonim). Emil Isac colaborează cu un scurt eseu intitulat Intermezzo liric, lui Ion Breazu îi aparțin articolele Literatura contimporană din România și Viața literară românească în Ardealul de după Unire, Iosif E. Naghiu comentează creația unor poeți precum Maria Cunțan și Vasile Bogrea, iar Olimpiu Boitoș, care e și recenzentul principal al R.n., acordă o atenție aparte operei lui Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
schițe, cronici și articole. După întoarcerea din război reia colaborarea la „Vieața nouă”, scrieri apărându-i și în „Sburătorul”, „Analele literare”, „Duminica ortodoxă”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Universul literar”, dar și în seria a doua a revistei „Cuvântul liber” sau în „Contimporanul”. Prezența în periodicele de după 1925 devine tot mai sporadică și, câștigat de preocupările profesionale, va semna, în primul rând, studii și articole de economie, finanțe sau analiză politică. Din 1923, pentru un răstimp, este redactor la „Neamul românesc” și, potrivit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
în validarea artistică a acțiunii. SCRIERI: Viță de neam, cu o scrisoare de A. de Herz, București, 1914; Teatrul românesc în război, pref. I. Al. Brătescu-Voinești, București, 1921; Cărarea, București, 1922; Concert simfonic, București, 1924; Iubire, București, 1925; Teatrul românesc contimporan, București, 1927; Frați de cruce, București, 1932. Traduceri: M. Constantin-Weyer, Cavelier de la Salle, București, 1934. Repere bibliografice: Emil Nicolau, „Raze de soare”, U, 1919, 106; Romicus [Romulus Seișanu], „Cărarea”, U, 1921, 84; Emil D. Fagure, „Teatrul românesc în război”, LUT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
sută de ani, Țara Basarabilor, sub Mircea cel Bătrân atingea apogeul întinderii și dezvoltării sale, remarcă Eminescu: În această vreme Valahia întreagă, împreună cu toate posesiunile ei, se numea în bulele papale, în documentele cele scrise latinește ale domnilor, în scrieri contimporane: Basarabia. Una din aceste posesiuni a fost și acest lambeau de terre de pe care Rumianțoff și Sumarov pretind a fi cules tătari sub corturi."108 Așadar, nu doar acel lambeau de terre invocat și de autorul din Le Nord constituia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
culturii, amenințată altfel să se pulverizeze și să amurgească. TUDOR VIANU SCRIERI: Relațiunea dintre premisele și ultimele concluziuni ale filosofiei lui Herbert Spencer, București, 1892; Critica „științifică” și Eminescu, București, 1895; ed. București, 1906; Estetica unită cu studiul literaturii române contimporane, București, 1901; Teoria elementară a poeziei (Introducere în poetică), București, 1902; Critică dramatică, București, 1904; Dramaturgie română, București, 1905; Teoria poeziei cu aplicare la literatura română, București 1906; Curs de literatură română, partea I: Metoda istorică și metoda estetică, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
1920 și este, timp de două decenii, funcționar la Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. Scrie abundent în presă, fiind prezent la „Ideea europeană”, „Cuvântul liber”, „Izbânda” (semna și I. Laurențiu), „Hiena”, „Umanitatea”, „Viața românească”, „Avântul”, „Mântuirea”, „Lumea evree” ș.a., apoi la „Contimporanul” (utiliza aici și semnăturile Regele Solomon, Lix, F. Lix), „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Cugetul românesc”, scoate revista „Spre ziuă” (1923), unde semna și Ghiță Pristanda, Quadroclus, colaborează ori este redactor la „Facla”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Cetatea literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
sociale și politice se poate realiza doar prin trinitatea școală-biserică-națiune. Studiile sale aduc în atenția cititorului adevărate simboluri ale luptei pentru unitatea culturală și politică a României. Sunt astfel de reținut studiile despre Eminescu (Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contimporanilor, 1914), Gheorghe Șincai (1939), Timotei Cipariu (1937), „savantul graiului românesc” și despre „cruciatul luptelor pentru limbă”, Ioan Micu Moldovanu (1937). Lui Cincinat Pavelescu, cunoscutul epigramist și „poet constructiv”, lui Vasile Militaru, poetul „veșnic risipitor de cântec românesc”, doctorului Amos Frâncu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
în școlile blăjene la începutul veacului, al generației care a realizat Unirea de la 1918. SCRIERI: Biserica lui Bob în Cluj, Cluj, 1906; Ioan A. Anderco. Un scriitor maramureșan, Cluj, 1907; Asociațiunea noastră, Sibiu, 1912; Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contimporanilor, Sibiu, 1914; Al doilea președinte al Asociațiunii: Vasile L. bar. Pop, Sibiu, 1925; Administrația și minoritățile, București, 1925; Un sfânt pribeag român: Ieremie Valahul. 1556-1625, Cluj, 1926; Zorile Unirii în Banat, Lugoj, 1929; Unirea cu Roma și revoluția lui Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
cu o intensitate neslăbită, cu versuri, articole, cronici literare, traduceri, însemnări, foiletoane, maxime, studii la un număr mare de periodice: "Sburătorul", "Convorbiri literare", "Ideea românească", "Azi", "Viața literară", "Cetatea literară", "România nouă", "Mișcarea literară", "Gazeta", "A.B.C.", "Gândirea", "Cugetul românesc", "Contimporanul", "Spre ziuă", "Revista Fundațiilor Regale", "Preocupări literare", "Săptămâna muncii intelectuale și artistice", "Semnalul", "Timpul", "Vitrina literară", "Viața românească", "România literară", "Dreptatea", "Caiete critice", "Contemporanul", "Familia", "Gazeta literară", "Glasul patriei", "Amfiteatru", "Astra", "Luceafărul", "Limba română", "Revista de istorie și teorie literară
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
care au inspirat reforma învățământului românesc din 1898. În 1887 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1872, împreună cu Șt. C. Michăilescu, a întemeiat și condus revista „Tranzacțiuni literare și științifice”, care va fuziona peste un an cu „Revista contimporană”, iar în 1877 scoate ziarul „România liberă”, unul dintre cele mai bune periodice ale timpului. Din 1889 „România liberă” (care din 1884 devenise oficios al grupării politice junimiste) se va numi, unindu-se cu „Epoca”, „Constituționalul”, apărut până în 1900. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
o corijare energică a generației tinere prin intermediul școlii. Critică literară L. a făcut scurtă vreme, între 1871 și 1876. Era totuși un critic pătrunzător, chiar dacă fără o personalitate distinctă. Cronicile sale, apărute în „Tranzacțiuni literare și științifice” și în „Revista contimporană”, conțin observații pertinente. Considera că unor scrieri românești slabe le sunt de preferat lucrări străine valoroase în bune traduceri, căci numai în acest fel se poate educa gustul cititorilor. Lăudând lucrările inspirate din trecutul național, cerea totodată ca adevărul istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
chiar execuții fără menajamente la adresa unor confrați și a opiniilor pe care le emit, uneori completate la „Cronica literară”, unde se inventariază polemic sumarele la zi ale unor publicații ca „Adevărul literar și artistic”, „Kalende”, „Săptămâna literară”, „Gândirea”, „Tiparnița literară”, „Contimporanul” sau se ia poziție față de câteva „foi dubioase”, adevărate instrumente de pervertire a simțului critic, a ierarhiei valorilor, calificate ca „reviste-pistol”. Informații culese dintr-un spectru mai larg - cărți în pregătire sau recent apărute, știri din teatru, conferințe ținute de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
substanțiale, în aria tuturor mișcărilor românești de avangardă afirmate în deceniul al treilea îi asigură într-o și mai mare măsură reprezentativitatea: itinerarul său creator se identifică, în esență, cu cel al avangardei înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominantă constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, până la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, „sinteza modernă” promovată între anii 1925-1928 în revista Integral va însemna nu numai un moment din propria
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor. Dacă drumul poetului începuse ceva mai devreme (primele versuri le tipărise în Sburătorul literar, în noiembrie 1922, apoi în reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna în 1923 în volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și începe să se afirme abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, în revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina închegare
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apoi în reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna în 1923 în volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și începe să se afirme abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, în revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina închegare a unei grupări românești de avangardă, sub auspicii constructiviste; el este, ca să spunem așa, creația exclusivă a mediului avangardist. Lucru important, căci timpul treptatei descoperiri de sine, al formării personalității, coincide la poetul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
expresie, el se simte chemat să se pronunțe. Atras în dezbaterile și disputele momentului, în multe privințe decisive pentru destinul modern al literaturii, întreabă și se întreabă, respinge ori aplaudă, sugerează soluții. Contactele cu cercul lovinescian și îndeosebi colaborarea la Contimporanul, în paginile căruia începuseră să apară nu numai referințe sumare la tendințele avangardei europene, ci și traduceri de texte reprezentative și avizate comentarii, vor fi lărgit la tânărul poet gustul pentru noutățile de ultimă oră, excitându-i capacitatea de entuziasm
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
experienței lirice din Restriști. În orice caz, publicarea, împreună cu Stephan Roll și Victor Brauner, a revistei 75 H.P. - rămasă la unicul număr din octombrie 1924 - arată deja o opțiune decisă în favoarea programului avangardist, între coordonate trasate, în mare, de gruparea Contimporanul. De la primii pași în spațiul jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, în esență, de constructivism, încât 75 H.P. apare ca o mică filială a Contimporanului - însă și de futurism și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
trasate, în mare, de gruparea Contimporanul. De la primii pași în spațiul jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, în esență, de constructivism, încât 75 H.P. apare ca o mică filială a Contimporanului - însă și de futurism și de dadaism, acesta din urmă reînviat pentru o clipă în forme mai degrabă ludice). El scrie, de pe acum, manifeste incendiare atacând marile probleme ale artei și literaturii, supunând unei aspre judecăți realizările trecutului, exaltând spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care nu va înceta s-o proclame, alături de toți confrații de grupare, în diverse variante și cu o pasiune ajungând până la exaltare. Ea capătă, desigur, în această etapă, coloratura specifică viziunii constructiviste asupra a ceea ce Manifestul activist către tinerime de la Contimporanul numise nu de mult „marea fază activistă industrială”, încât, dacă „vibrează diapazon secolul” (cum notează Voronca în Aviograma din 75 H.P.), o atare „vibrație”, e întâi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular. Oricum, capacitatea de entuziasmare a lui Voronca este, de la început, deplin solicitată și ea face ca „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse” cerută de Manifestul „Contimporanului” să capete la el o tonalitate specifică, dată tocmai de această pasionalitate a adeziunii, de ardența participării la idealul colectiv. Ea va rămâne o constantă atitudinală a poetului, marcându-i luările de poziție nu numai din faza constructivist-integralistă ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
după el, la mai multe nivele ale creației culturale dintr-o epocă dată (v. Filosofia stilului, Fețele unui veac). Dar Voronca prelungește, desigur, în primul rând ecouri ale manifestelor avangardiste europene, înregistrate și dezvoltate la acea dată de gruparea de la Contimporanul, deosebit de sensibilă, și ea, la sincronizarea creației cu ceea ce apărea mai caracteristic pentru actualitate. Nota avangardistă a propozițiilor poetului referitoare la acest raport e dată, ca și acolo, de patosul adeziunii, de o retorică a stărilor de spirit extreme, de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai mult decât el în definirea (și asumarea) acestei „stări de spirit”, marcată în egală măsură de ceea ce am putea numi teroarea convenției, a formelor moștenite și stereotipizate, și patosul înnoirii. În citatul articol Suprarealism și integralism, el evidențiază „efortul contimporan de neîncetată căutare de forme noi și lepădare a celor găsite” (s.n.) adăugând că: „Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India Sufletească actuală. Dintre premergătorii aceștia se va înălța mâine Columbul unei lumi cu existența
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poeziei descoperă câteva momente relativ individualizate, prin raportarea la istoria însăși a mișcării românești de avangardă. La 75 H.P., foarte tânărul poet aflat în faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor înnoitoare, se aliniază, încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, în negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțând în relief ceea ce s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrângere” a „sistemului constructivist” în poezie fusese urmărită, cu puțin timp înainte de intervenția lui Voronca, de „neoplasticianul” olandez Theo Van Doesburg - nume de rezonanță în cercurile constructiviste, prezent cu articole și în Contimporanul și Punct, publicații foarte atente, între altele, și la mișcarea patronată de gruparea De Stijl: Van Doesburg publicase în 1923 în revista Mécano textul programatic Vers une poésie constructive, în care se remarcă, între altele, respingerea „utilitarismului” (manifestat chiar în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cel oferit de Pierre Reverdy încă din 1917, pe care îl va prelua în mod mărturisit și Manifestul suprarealist al lui André Breton, trecerea dinspre „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, cerută de Manifestul activist către tinerime al Contimporanului, către definiția suprarealistă a poetului ca „aparat înregistrator” (al „funcționării reale a gândirii”) se va putea face fără mari dificultăți, deși cu oarecari contradicții. Fondul „romantic” al sensibilității lui Voronca, ce subminează proiectul acelei „ordini sinteză obiectivă, clasică, integrală”, pregătește
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]