2,215 matches
-
își aprinde o țigară din care trage de câteva ori înainte de a aplica timp de două sau trei secunde capătul aprins al acesteia pe pielea brațului său stâng, repetând această acțiune de nouă ori, până ce țigara este fumată în întregime. Contingențele de întărire a comportamentului problemă sunt apoi clarificate. De exemplu, prin intermediul acestor arsuri de țigară, Doamna B. stopează amplificarea angoasei legate de teama de se vedea dată pe ușă afară: acestea sunt întăriri pozitive care amplifică riscul manifestării ulterioare a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la suferință, de eficacitate interpersonală sau de conștientizare totală? - Sunt întărite comportamentele inadaptate și în ce mod? Sunt întărite comportamentele adaptate (chiar într-o măsură aproximativă) și în ce mod? In alți termeni, care este forma sub care sunt controlate contingențele? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de emoții specifice? Dacă așa stau lucrurile, ce situații trebuie avute în vedere pentru a organiza expunerea? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de cogniții eronate? Dacă așa stau lucrurile, cum pot fi reformulate aceste cogniții? Controlul contingențelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
contingențele? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de emoții specifice? Dacă așa stau lucrurile, ce situații trebuie avute în vedere pentru a organiza expunerea? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de cogniții eronate? Dacă așa stau lucrurile, cum pot fi reformulate aceste cogniții? Controlul contingențelor Controlul contingențelor face parte din instrumentele de care dispune terapeutul pentru a aplica în mod eficient terapia individuală. Pentru a utiliza întăririle în cunoștință de cauză, terapeutul îl învață pe pacient modul în care acestea funcționează. Intăririle aversive sunt utilizate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
adaptate sunt inhibate de emoții specifice? Dacă așa stau lucrurile, ce situații trebuie avute în vedere pentru a organiza expunerea? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de cogniții eronate? Dacă așa stau lucrurile, cum pot fi reformulate aceste cogniții? Controlul contingențelor Controlul contingențelor face parte din instrumentele de care dispune terapeutul pentru a aplica în mod eficient terapia individuală. Pentru a utiliza întăririle în cunoștință de cauză, terapeutul îl învață pe pacient modul în care acestea funcționează. Intăririle aversive sunt utilizate dacă și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un film la televizor poate, la un moment dat, să se îndepărteze sau să fugă în fața unei secvențe dintr-un film de groază. Este cazul studentului a cărui întărire "diploma" nu este accesibilă decât după mulți ani de muncă. Analiza contingențelor actuale permite înțelegerea motivului pentru care se menține un comportament. Istoria contingențelor întăririi permite înțelegerea modului în care un comportament a fost stabilit și cum a evoluat acesta. Invățarea prin încercări și erori. Un exemplu este fenomenul numit "criza valorilor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau să fugă în fața unei secvențe dintr-un film de groază. Este cazul studentului a cărui întărire "diploma" nu este accesibilă decât după mulți ani de muncă. Analiza contingențelor actuale permite înțelegerea motivului pentru care se menține un comportament. Istoria contingențelor întăririi permite înțelegerea modului în care un comportament a fost stabilit și cum a evoluat acesta. Invățarea prin încercări și erori. Un exemplu este fenomenul numit "criza valorilor" în care regulile nu mai corespund contingențelor de întărire ale mediului. Miller
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se menține un comportament. Istoria contingențelor întăririi permite înțelegerea modului în care un comportament a fost stabilit și cum a evoluat acesta. Invățarea prin încercări și erori. Un exemplu este fenomenul numit "criza valorilor" în care regulile nu mai corespund contingențelor de întărire ale mediului. Miller, 1962; Neisser, 1966. Bunge, 1980. Il scutim pe cititor de enumerarea controverselor multiple pe care (re)apariția acestui curent le-a declanșat în lumea practicienilor și teoreticienilor psihologiei. Richelle și Fontaine, 1985. Hull, 1952. Vezi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Revoluția identitară Reflectând asupra construcției existenței individuale, psihologii și sociologii au demonstrat că aceasta nu este nici statică și nici lineară, nici produs exclusiv al forțelor exterioare, dar nici rezultantă ultimă a opțiunilor subiective pentru un sens detașat de orice contingență socială. Mișcare mereu nestatornică, construcția individuală îmbină efectele induse de mecanismele sociale impersonale și transindividuale cu orientările subiective care vizează un curs al existenței. Totuși, o astfel de construcție este departe de a fi fost aceeași pentru toți indivizii în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tipic de copil răsfățat ajuns la maturitate nu director, după aspirațiile familiei, ci infractor, iar Neamul palavragiilor detaliază asupra subspeciilor descoperite în lumea instructorilor de partid: palavragiul filosof, palavragiul energic, palavragiul ad-interim. Îndepărtându-se din ce în ce mai mult de contextul aflat în contingență cu ideologia, M. își limitează observațiile la scene din cotidian, reluând temele predilecte: iubirea eșuată, singurătatea, moartea și boala, ca în Iubiri contemporane și Doamna Voltaire. Către acest spațiu se concentrează efortul artistic al autorului, celelalte realizări satirice, fără a
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Veronica (jucată în 1971 la Botoșani, publicată în 1983) aduce pe scenă iubirea dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu. Este reliefat caracterul irevocabil, chiar mistic, al dragostei Veronicăi, văzută ca o femeie superioară, capabilă de un sentiment mai presus de contingențele vieții, având și meritul de a fi intuit mai bine decât alții genialitatea poetului. Fericirea mea (pusă în scenă la Teatrul Național din București în 1939 și la Cluj în 1947) și Ana Ipătescu (piesă ocazională, publicată în 1983) sunt
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
durabil al nedesăvârșirii. Ar putea fi o scuză faptul că toate textele reproduse aici sunt, în sens literal, niște elucubrationes theologicae? Rezultat al unor insomnii netratate, născute din dialogul cu prietenii din vremea studenției, aceste schițe depășesc rareori limitele unor contingențe epistolare. Bufnița din dărâmături își propune redescoperirea tonului profetic în ambientul urban al teologiei. Pe acest drum, provocarea unor prejudecăți postbizantine și a unor reflexe pietiste s-a dovedit inevitabilă. Printr-un spontan efect retoric, multe dintre eseurile de față
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
revista de critică teologică Predania. Mai ales între anii 1940-1950, Dumitru Stăniloae își disputa prioritățile între Telegraful român și munca la Filocalie. Firește, compromisurile era vizibile. Unii adoptau o stilistică didacticistă, grăbită sau improvizată; alții sacrificau prea multe pagini unor contingențe minore ale istoriei. La aceasta se adaugă, în cazul fiecărui autor, o anumită vulnerabilitate față de legea de atracție gravitațională a istoriei: virajul spre extremismul politic în cazul lui Nae Ionescu, gafele poporaniste ale lui Crainic sau apologia naivă a românismului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ergo" Dincolo de tradiție, vom putea descoperi în tăcere conturul propriilor mărginiri. Suntem întotdeauna parte a unui proces de transmitere și transformare alchimică a trecutului în prezent. Limba este interfața acestei medieri și, din cauza sedimentelor lingvistice care ne afectează gândirea (prin contingența metaforelor), nici o rațiune nu poate pretinde că este perfect autonomă. Vorbind limba străină a conlocutorului, nici un interpret nu reușește să-și ascundă total accentul. Ceea ce numim îndeobște stil ține de contribuția tradiției la formarea unei individualități. Această perspectivă asupra tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
plutește undeva în larg ca o barcă făcută din scânduri putrezite, pierdută într-o imensă lagună. (Wittgenstein prefera imaginea unei muște captive într-o sticlă, căutând ieșirea prin orificiul gurii fără de dop.) În fine, accidentul nașterii biologice abia rivalizează cu contingența morții. Suntem deja în sumbra anticameră a „barbariei” (Michel Henry). Eseul filozofic elaborat în fieful cercurilor de postmoderniști și-a uitat complet vocația: aceea de a fi o fericită „epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
figurile de stil. Pe scurt, nu există idealități descărnate, lipsite de un anume efect de limbaj, forjat într-o matrice istorică specifică. Nu există o întemeiere sau obiectivitate absolută, după rigorile rațiunii iluministe. Dacă nici științele exacte nu pot evita contingența paradigmelor incomensurabile (Th. Kuhn), atunci este cazul să ne întrebăm în ce măsură dispariția „marilor povestiri” - declarate moarte de J.-F. Lyotard în 1979 - este totuși o realitate. Într-o lume care nu mai crede în întemeierea dialectică a valorilor, prin apelul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Până de curând, nu credeam că celălalt, adică străinul, ne privește într-un mod personal. Astăzi învățăm să gândim altfel. Globalizarea nu este doar un nou cuvânt în retorica săracă a politicienilor. Realitatea mondializării este reflectată în cele mai derizorii contingențe: fructele ne vin din Spania, produsele textile vin din Malaysia, computerele din Taiwan. Sentimentul apartenenței noastre la o istorie comună, care nu mai depinde doar de resursele locale, se întâlnește chiar și la cele mai simple suflete. Ciobanii din Poiana
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trecut sub pana unor autori ca Hans Urs von Balthasar, Henri de Lubac, Jean Daniélou sau H.I. Marrou - este acela de a intrica retrospectiv categoria necesității într-un șir de fapte care pentru modesta minte omenească apare drept o simplă contingență. „În parte cunoaștem, în parte prorocim” (I Corinteni 13, 9). Există o tentație a sistematizării istorice care sacrifică detaliul pentru o imagine de ansamblu capabilă să valideze numai prejudecățile. „Mizeria istorismului” are ambiția de a spune că știm nu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau aparentă) negare sau chiar aneantizare a dumnezeirii - generalul. Revelația nu mai este prezentată drept „conștiință de sine” a absolutului. Limbajul cartezian al conștiinței dispare. Cu Schelling, ambiția hegeliană de a construi un sistem al cunoașterii absolute este demitizată, iar contingența radicală a gândirii filozofice este, în sfârșit, recunoscută. Revelației i se recunoaște dreptul la un alt vocabular decât cel folosit de idealismul german. Friedrich Schleiermacher este unul dintre puținii autori moderni care încearcă să depășească facilul contrast dintre „supranaturalism” și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dintre „supranaturalism” și „raționalism” sau, altfel spus, războiul surd între religia naturală a rațiunii și o pretins irațională revelație. Schleiermacher vrea să identifice partea de adevăr din ambele poziții: pe de o parte, el contestă puterea rațiunii de a depăși contingența autodeterminării, ceea ce impune o reevaluare a cunoașterii de tip a posteriori; pe de altă parte, Schleiermacher rezistă tentației religioase de a apăra unilateral o theologia crucis care neagă accesul la înțelegere și discursivitate. Totodată, alături de Kierkegaard, Schleiermacher a fost printre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clericală” și „intelectuali” este constantă de-a lungul istoriei Bisericii 1. Evagrie s-ar afla, desigur, de partea „intelectualilor”. Pentru alți cercetători ai fenomenului monastic creștin din primele secole, această idee ar fi de neacceptat, întrucât ea se întemeiază pe contingențe disparate. Nici Derwas Chitty 2 - care a redactat o monografie a deșertului -, nici John Binns 3 - istoric al monahismului palestinian -, nici Alexander Golitzin - cel care a studiat în adâncime sursele iudaice ale controversei antropomorfite -, nici E. Prinzivalli 4 - care a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ultim al pietrei filozofale: iubirea (s. 244) care îmbracă mirii în „veșmântul de nuntă” (s. 262). Stadiul contemplației naturale (numită physike theoria în teologia lui Evagrie Ponticul) descoperă în orice creatură „ecoul Domnului” (s. 264), eliberând-o de supoziția simplei contingențe. Textul se încheie cu o apoftegmă în registru parenetic de care depinde, în ultimă instanță, orice progres în viață, unde a nu urca înseamnă, de fapt, nu a sta pe loc, ci a retrograda: Stehen ist zurükke gehen (s. 302
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de consecințe. De ce stăruie oare Kant asupra înțelegerii datoriei morale drept imperativ necondiționat al rațiunii pure? Se poate presupune că ancorarea obligației morale în rațiunea pură i-a apărut lui Kant drept singura cale de a o scoate din regimul contingenței și relativității, de îndată ce el nu a mai gândit această obligație ca ceva impus din afară de către o instanță transcendentă. Kant pare să fi crezut că moralitatea, ca și cunoașterea cu valoare obiectivă de altfel, nu ar putea fi cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o atitudine în această chestie de principiu, căci ce fel de feministe pot fi acele ce ar privi cu indiferență acte ce năruie toată doctrina noastră. Este cu putință ca liga mamelor din lumea întreagă să nu se înfăptuiască deasupra contingențelor politice, deasupra a tot ce desparte este copilul, odor sfințit, ce ne leagă pe toate, este harul de iubire, de iertare ce este zestrea sufletului nostru. Surori, ceasul răspunderilor a sunat, nu putem să ne sustragem, avem colectiv în fața lumii
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
la rangul unei crime. Peisajul suferă că este tăiat salcâmul și-l denunță pe ucigaș (...). De aceea Salcâmul este de fapt un poem în proză dedicat sentimentelor simple dar adânc umane ale poporului. Creația lui Marin Preda nu are nici o contingență cu literatura semănătoristă de până atunci, care înfățișa satul în culori de ilustrată: țărani îmbrăcați în costume naționale imaculate, cu fețele radiind de fericire, pășind cu coase pe umăr, pe lângă tradiționalele troițe. Marin Preda a venit în literatură tocmai pentru că
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
culege roadele, inteligența înaintează. S. Micu și Gh. Șincai vor găsi în orice împrejurare a activității lor literar-istorice înțelegere din partea episcopilor și a canonicilor orădeni. Este o prietenie, o comuniune de suflete și minți dornice să depășească trecutul, acele neplăcute contingențe ale istoriei. Spiritul istorist câștigă și el teren, astfel încât intelectualii români speră ca prin aportul lor să fie utili și în acest sector. Speranța tipăririi volumelor lor a fost deseori întreținută de mediul aulic orădean. Circulația cărților și manuscriselor românești
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]