477 matches
-
amândoi acordeoniști) și tatăl său (violonist). În 1961, cu ocazia cununiei fratelui său Costică Șerban, îl cunoaște pe Iani Ciuciu și este invitat să se alăture tarafului din care făcea parte acesta, taraf format din: Iani Ciuciu (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Acesta este al doilea cel mai important taraf bucureștean din perioada anilor `60, dominând zona Iancului și Dudești, restul Bucureștiului fiind dominat de principalul rival, taraful lui Ion Nămol, transformat deja
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
Dudești, restul Bucureștiului fiind dominat de principalul rival, taraful lui Ion Nămol, transformat deja într-o bandă veritabilă, cu o formula de 7 muzicieni: Gheorghiță Trandafir (acordeon), Mitică Ciuciu (țambal), Panait "Harmonistu`" David (armonică cu 40 de bași), Titi Coadă (contrabas), Costache "Hopa-Mitica" Florea (trompetă), Ion Nămol (vioară și voce) și Florică Calu` (vioară). Din 1965, începe să devină cunoscut drept unul dintre cei mai buni acordeoniști ai generației `50-`60. În perioada 1973-1976 înregistrează două discuri la Electrecord și face
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) și naiul contrabas (30 de tuburi - apărut în 1972). Reușește să obțină câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambușurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor și chiar a unor inflexiuni ale vocii
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
român, fost elev al marelui George Enescu. s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o familie de muzicieni de etnie țigan: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu. Pe la vârsta de 4-5
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
etnie țigan: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu. Pe la vârsta de 4-5 ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
1940 - 1941" "Grădina C.A. Rosetti: 1940" "Teatrul din Sărindar: 1939 - 1940" "Teatrul Uranus - Comedia: 1938 - 1939" "Liedertafel - Alhambra - Regina Maria: 1937 - 1938" Există în lectura lui Radu Beligan o serie de audiobookuri, două dintre acestea apărând la editura Humanitas ("Contrabasul" și "Bartleby"). "Mari actori romani - Radu Beligan" - vol. II, 2010 Radu Beligan este cunoscut și în calitate de regizor de teatru. Conform dezvăluirii ziarului tabloid Libertatea, făcută publică în data de 29 octombrie 2011, Radu Beligan a „reclamat” instituției de opresiune că
Radu Beligan () [Corola-website/Science/297537_a_298866]
-
Antonio Caldara, Arcangelo Corelli și Johann Rosenmuller au fost printre primele sale influențe. Telemann a continuat să studieze diferite instrumente și ulterior a devenit un multi-instrumentist desăvârșit: la Hildesheim a învățat singur să cânte la flaut, oboi, viola da gamba, contrabas și trombon. După ce a absolvit Gymnasium Andreanum (cu rezultate excelente, în ciuda activităților sale muzicale), Telemann a mers la Leipzig la sfârșitul anului 1701 pentru a studia la Universitatea din Leipzig unde intenționa să studieze dreptul. În autobiografia sa din 1718
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
Japonia în 2009. "Lhasa" este un album compus integral în englează, limba să maternă, înregistrat pe banda analogica în sudioul Hotel2Tango din Montreal și realizat de Thierry Amar. Muzicienii care o acompaniază sunt Sarah Pagé la harpa, Miles Perkin la contrabas, Joe Grass la chitară, Andrew Barr la baterie și Freddy Koella la chitară. Patrick Watson contribuie și la compoziția câtorva piese de pe album. Nu e vorba doar de simple diferențe, subliniază critică muzicală din Quebec în ziarul "La Presse" , la
Lhasa de Sela () [Corola-website/Science/318038_a_319367]
-
început ea nu cuprindea decât instrumente cu coarde și arcuș (familia viorii) și un instrument de "basso continuo" (de obicei un clavecin). O orchestră din Dresda avea în 1731: 8 viori I, 7 viori II, 4 viole, 3 violoncele, 3 contrabași, 2 flaute, 5 oboaie, 5 fagoți, 2 corni, trompete (în număr variabil) și 2 clavecine (din care unul pentru basul continuu). O orchestră din perioada barocului muzical număra circa 20-25 de instrumentiști. În ansamblul lui Jean-Baptiste LULLY erau 40 de
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
6, 9). Alămurile sunt mai bine valorificate. Alte inovații: cornul englez, contrafagotul, flautul piccolo. În secolul XIX orchestra simfonică ajunge la dimensiuni gigantice. Hector BERLIOZ - un adevărat virtuoz al orchestrei - renovează orchestrația. În Requiem el folosește 16 tromboane și 18 contrabași; în general orchestra lui BERLIOZ numără în jur de 150 de instrumentiști, sau chiar mai mulți. Richard WAGNER dezvoltă orchestra din muzica de operă (orchestrație foarte densă). Camille SAINT-SAËNS folosește xilofonul în "Dans macabru" (1874). Gustav MAHLER merge până la 10
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
instrumentul cu coarde se mai numește (instrument) cordofon. Un grup de astfel de instrumente mai poate fi numit doar coarde (denumirea este folosită cel mai frecvent în legătură cu instrumentele de acest fel care intră în orchestra simfonică - vioara, viola, violoncelul și contrabasul). Coardele sunt puse în vibrație prin diverse procedee, dintre care cele mai întâlnite sunt: ciupirea, lovirea și frecarea. Construcția fiecărui instrument muzical avantajează doar una din aceste metode de execuție, deși sunt posibile (și uneori chiar folosite) celelalte procedee. Probabil
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
coarde frecate, corzile sunt întinse deasupra unei cutii de rezonanță cu rozetă sau efuri. Aceste instrumente sunt mai sonore decât coardele ciupite. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde frecate folosesc arcușul și fac parte din familia viorii (vioară, violă, violoncel, contrabas), fiind singurele coarde frecate ce intră în componența unei orchestre simfonice. Deși multe partituri orchestrale folosesc instrumente cu coarde ciupite (harpa sau, mai rar, chitara) și lovite (pianul), denumirea de „coarde” în raport cu orchestra nu se va referi la ele, ci
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
ciupite (harpa sau, mai rar, chitara) și lovite (pianul), denumirea de „coarde” în raport cu orchestra nu se va referi la ele, ci exclusiv la coardele frecate. Astfel, scriitura pentru „coarde” folosește cinci partide: vioara întâi, vioara a doua, violă, violoncel și contrabas. (Contrabasul lipsește uneori. În unele partituri, contrabasul are exclusiv rolul de a dubla violoncelul la octava inferioară. Când este prezent în scriitura barocă, contrabasul interpretează linia basului continuu alături de cel puțin un instrument polifonic, de regulă cu coarde ciupite. În
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
harpa sau, mai rar, chitara) și lovite (pianul), denumirea de „coarde” în raport cu orchestra nu se va referi la ele, ci exclusiv la coardele frecate. Astfel, scriitura pentru „coarde” folosește cinci partide: vioara întâi, vioara a doua, violă, violoncel și contrabas. (Contrabasul lipsește uneori. În unele partituri, contrabasul are exclusiv rolul de a dubla violoncelul la octava inferioară. Când este prezent în scriitura barocă, contrabasul interpretează linia basului continuu alături de cel puțin un instrument polifonic, de regulă cu coarde ciupite. În aceste
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
lovite (pianul), denumirea de „coarde” în raport cu orchestra nu se va referi la ele, ci exclusiv la coardele frecate. Astfel, scriitura pentru „coarde” folosește cinci partide: vioara întâi, vioara a doua, violă, violoncel și contrabas. (Contrabasul lipsește uneori. În unele partituri, contrabasul are exclusiv rolul de a dubla violoncelul la octava inferioară. Când este prezent în scriitura barocă, contrabasul interpretează linia basului continuu alături de cel puțin un instrument polifonic, de regulă cu coarde ciupite. În aceste cazuri, contrabasul poate nici să nu
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
frecate. Astfel, scriitura pentru „coarde” folosește cinci partide: vioara întâi, vioara a doua, violă, violoncel și contrabas. (Contrabasul lipsește uneori. În unele partituri, contrabasul are exclusiv rolul de a dubla violoncelul la octava inferioară. Când este prezent în scriitura barocă, contrabasul interpretează linia basului continuu alături de cel puțin un instrument polifonic, de regulă cu coarde ciupite. În aceste cazuri, contrabasul poate nici să nu figureze în partitură, includerea lui în ansamblu ținând de stilistica dorită.) Partidele de coarde cu arcuș din
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
uneori. În unele partituri, contrabasul are exclusiv rolul de a dubla violoncelul la octava inferioară. Când este prezent în scriitura barocă, contrabasul interpretează linia basului continuu alături de cel puțin un instrument polifonic, de regulă cu coarde ciupite. În aceste cazuri, contrabasul poate nici să nu figureze în partitură, includerea lui în ansamblu ținând de stilistica dorită.) Partidele de coarde cu arcuș din orchestra simfonică, neacompaniate de alte instrumente, formează o orchestră de coarde. În muzica de cameră, un cvartet de coarde
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
el este cel care introduce subgenul free în România. Realizează un aranjament jazzistic la "Rapsodia română nr. 1" a compozitorului conațional George Enescu și numeroase alte prelucrări. Formează în țară ansamblul de jazz Jancsi Kőrössy Trio (Kőrössy - pian, Johnny Răducanu - contrabas, Bob Iosifescu - baterie). De-a lungul anilor 1960, s-a bucurat de o largă apreciere în țări ale Blocului estic, mai ales în Ungaria, Cehoslovacia și Polonia. În 1969 se stabilește în Statele Unite ale Americii, la Atlanta. Drept consecință, în
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
ș.a. Pe scenă, în calitate de interpreți în compania lui Kőrössy au fost coregrafa Miriam Răducanu, violoncelistul Florin Mitrea, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, dar și formația de acompaniament alcătuită din Alin Constanțiu (clarinet), Ion Baciu jr. (pian), Ramona Horváth (claviaturi), Pedro Negrescu (contrabas) și Vlad Popescu (baterie). A cântat și înregistrat în țară sau peste hotare alături de interpreții români: Ramona Horváth (pian), Nicolas Simion (saxofon și clarinet), Johnny Răducanu (contrabas), Bob Iosifescu (baterie) și alții. Kőrössy a evoluat și efectuat înregistrări alături de nume
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
din Alin Constanțiu (clarinet), Ion Baciu jr. (pian), Ramona Horváth (claviaturi), Pedro Negrescu (contrabas) și Vlad Popescu (baterie). A cântat și înregistrat în țară sau peste hotare alături de interpreții români: Ramona Horváth (pian), Nicolas Simion (saxofon și clarinet), Johnny Răducanu (contrabas), Bob Iosifescu (baterie) și alții. Kőrössy a evoluat și efectuat înregistrări alături de nume mari de jazz din Statele Unite ale Americii, precum Woody Herman și Phil Woods (saxofon și clarinet), Zoot Sims și Lee Konitz (saxofon), Milt Jackson (vibrafon), Percy Heath
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
și alții. Kőrössy a evoluat și efectuat înregistrări alături de nume mari de jazz din Statele Unite ale Americii, precum Woody Herman și Phil Woods (saxofon și clarinet), Zoot Sims și Lee Konitz (saxofon), Milt Jackson (vibrafon), Percy Heath și Ray Brown (contrabas). A mai colaborat cu: James Singleton (contrabas), Connie Kay (baterie) și mulți alții. Jazzologul Willis Connover îl consideră pe Kőrössy „"cel mai autentic pianist de jazz european"”. "Site"-ul AllAboutJazz.com remarcă: „"până în ziua de astăzi, (Kőrössy - n.n.) este considerat
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
înregistrări alături de nume mari de jazz din Statele Unite ale Americii, precum Woody Herman și Phil Woods (saxofon și clarinet), Zoot Sims și Lee Konitz (saxofon), Milt Jackson (vibrafon), Percy Heath și Ray Brown (contrabas). A mai colaborat cu: James Singleton (contrabas), Connie Kay (baterie) și mulți alții. Jazzologul Willis Connover îl consideră pe Kőrössy „"cel mai autentic pianist de jazz european"”. "Site"-ul AllAboutJazz.com remarcă: „"până în ziua de astăzi, (Kőrössy - n.n.) este considerat de departe cel mai valoros muzician de
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
triumfă cap de afiș la Bobino (16-29 octombrie 1953). În 1954, a fost rândul său la Olympia (23 februarie - 4 martie și 23 septembrie - 12 octombrie). Pentru această scenă mare, el îl numește pe Pierre Nicolas să-l acompanieze la contrabas, marcând începutul unei colaborări care a durat aproape treizeci de ani. Contrabasistul va fi de acum înainte în toate scenele și toate înregistrările. Bobino (25 noiembrie - 15 decembrie) completează acest an în care a fost publicat, în luna octombrie, "La
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
moldovenesc (1960); pentru violoncel și pian - Două piese (1976); pentru alt și pian - Vocal (1960), Balada (1976; pentru clarinet și pian - Scherzo (1972), Humoresca (1976); pentru trompeta și pian - Suita (1975); pentru trombon (sau trompeta) și pian - Preludiu (1975); pentru contrabas - Humoresca (1976); pentru voce și pian - Romanțe, texte de Robert Burns și poeți moldoveni; Cântece pe textele poeților sovietici, inclusiv Rodina tvoia (text N. Dorizo), Pamiati (text M.Tank), În Moldova mea frumoasă (text Gh.Miron), Băieții veseli (text S.
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
există excepții, compozitorii din secolul al XX-lea au abandonat treptat această structură. Multe alte ansambluri de cameră sunt văzute ca modificări ale cvartetelor de coarde: cvintetul de coarde este un cvartet de coarde cu o violă suplimentară, violoncel sau contrabas; trioul de coarde are o vioară, o violă și un violoncel; cvintetul de pian este un cvartet de coarde cu un pian adăugat; cvartetul de pian este un cvartet de coarde în care una din viori este înlocuită cu un
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]