431 matches
-
inclusiv patru divizii din Waffen-SS și un format pro-nazist slovac. Pe 1 octombrie armatele rebele a fost redenumite în Armata 1 cehoslovacă în Slovacia, în scopul de a simboliza începutul reunificarii cehoslovace care ar fi recunoscută de către forțele aliate. O contraofensivă majoră germană a început pe 17-18 octombrie atunci când 35.000 de soldați germani au intrat în țară venind din Ungaria, care a fost sub ocupație militară germană din 19 martie 1944. Stalin a cerut ca avansarea celui de al doilea
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
de populații, conducând familii întregi în regiunile cele mai îndepărtate ale Bulgariei. Caloian a asediat Adrianopolul în două rânduri, însă de fiecare dată a eșuat în încercarea de ocupare a orașului, ca urmare fie a retragerii cavaleriei cumane, fie a contraofensivei hotărâte a împăratului de Constantinopol, Henric I. În 1207, el a încheiat o alianță antilatină cu Theodor I Laskaris, conducătorul Imperiului bizantin de la Niceea. Pe parcursul aceluiași an, trupe ale lui Ioniță l-au atras într-o ambuscadă pe Bonifaciu de
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
proteja flancul ofensivei japoneze în Noua Guinee și totodată să întrerupă liniile de aprovizionare dintre Aliați: SUA, Australia și Noua Zeelandă. Aliații, în scopul de a-și apăra liniile de comunicare și de aprovizionare în Pacificul de Sud, au organizat o contraofensivă în Noua Guinee, izolând baza japoneză de la Rabaul, și contraatacând japonezii din insulele Solomon, cu debarcare în Guadalcanal (a se vedea Campania din Guadalcanal) și mici insule învecinate pe 07 august 1942. Aceste debarcări au dat naștere la o serie
Campania din insulele Solomon () [Corola-website/Science/325296_a_326625]
-
înalt al SHAEF, în timp ce zvonurile s-au propagat în scurt timp până la avanposturile americane. Vestea masacrului a provocat revolta soldaților și le-a înzecit hotărârea de a lupta. Răscrucea de la Baugnez a rămas într-un "no man's land" până la contraofensiva aliată. Aceasta a avut loc la 14 ianuarie 1945; atunci, americanii au reușit să scoată cadavrele înghețate și acoperite de zăpadă ale victimelor. Această operațiune a fost efectuată cu multă meticulozitate întrucât indiciile relevate de medici aveau să servească drept
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
normanzi care a respins contraatacurile musulmanilor din Messina. După o altă victorie categorică în vara lui 1040, Maniakes s-a oprit din marș pentru a începe asedierea Siracusei. Însă, după cucerirea acesteia, generalul bizantin a fost eliberat din funcție, iar contraofensiva musulmană care a urmat a condus la recuperarea tuturor orașelor capturate de bizantini. Sicilia a fost invadată de o nouă putere a regiunii în 1060, anume de către normanzii conduși de Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville. În acel moment
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
pe planeta-far Kyrall. Ei păstrează legătura prin intermediul operatoarei din psiac Alaana, cea care a lucrat cu Rimio de Vassur. Clonele conduse de Johansson Durdrin atacă planeta Z, dar zeții îl ajută pe Bella să protejeze planeta și să lanseze o contraofensivă de recucerire a planetei-capitală a Imperiului, Klemplant. În schimbul ajutorului pe care i-l acordă în recucerirea Imperiului, Bella le promite zeților să îi ajute să se răspândească pe planetele galaxiei, scăpând de blestemul numerelor care obligă mătcile să nu depășească
Blestemul Abației () [Corola-website/Science/326031_a_327360]
-
de ruși au fost feriți de orice represalii ale otomanilor. Pe 6 mai, rușii au început să înainteze prin valea Tortum spre Erzurum. Înaintarea rușilor a fost oprită de Diviziile a 29-a și a 30-a otomane. A urmat contraofensiva Corpului al 10-lea otoman. Contraofensiva otomană din partea de sud a frontului nu s-a bucurat de același succes ca aripa de nord a atacului. Pe 17 mai, forțele ruse au intrat în orașul Van. Otomanii au început să fie
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
orice represalii ale otomanilor. Pe 6 mai, rușii au început să înainteze prin valea Tortum spre Erzurum. Înaintarea rușilor a fost oprită de Diviziile a 29-a și a 30-a otomane. A urmat contraofensiva Corpului al 10-lea otoman. Contraofensiva otomană din partea de sud a frontului nu s-a bucurat de același succes ca aripa de nord a atacului. Pe 17 mai, forțele ruse au intrat în orașul Van. Otomanii au început să fie împinși pe pozițiile de start. Rebelii
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
în regiune. Luptele din partea de est a lacului Van a continuat de-a lungul întregii veri, dar fără rezultate importante pentru vreuna dintre părți. După recucerirea în august a celor două orașe, Ahmet İzzet Pașa a hotărât să treacă la contraofensivă la o săptămână după încheierea ofensivei rușilor. Trei corpuri de armată otomane (3, 4 și 16) au executat un marș de-a lungul litoralului Mării Negre. Pe 2 august, Armata a 2-a a început la rândul ei înaintarea. În vreme ce generalul
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
asupra Vanului. Atacul otoman și-a pierdut vigoarea la sfârșitul lui septembrie și s-a oprit. Armata a 2-a pierduse aproximativ 30.000 de oameni, uciși sau răniți. În fața otomanilor, rușii și-au fortificat liniile și au răspuns cu contraofensive. În această perioadă, până la izbucnirea Revoluției Ruse, flota rusă a dominat în mod incontestabil regiunea Mării Negre. Restul anului 1916 a fost folosit de turci pentru modificări organizaționale și operaționale pe frontul din Caucaz. Aceste modificări au fost facilitate de lipsa
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
25 ianuarie 1945), a fost o puternică ofensivă inițiată de Germania ("die Ardennenoffensive") împotriva Aliaților, la data de 16 decembrie 1944. Aceasta se poate spune că a fost printre ultimele ofensive importante al Germaniei înainte de capitulare. Ea a fost o contraofensivă prin care Germania a căutat să împiedice înaintarea trupelor aliate ale SUA și Marii Britanii. Ofensiva a avut loc în zona dens împădurită a regiunii Munților Ardeni din provincia belgiană Valonia, în jurul orașelor Bastogne, St. Vith, Rochefort, La Roche, Houffalize, Stavelot
Ofensiva din Ardeni () [Corola-website/Science/322254_a_323583]
-
atât proprii cât și germane. După ce găsesc un băiețel în stare de șoc într-un hambar, ei ajung în satul Colognora. Primesc ordine prin radio de a captura un soldat german pentru a fi interogat de către armata americană cu privire la o contraofensivă germană. În sat, o femeie frumoasă, partizanii printre care se află un trădător, o legendă locală privind pe cel care se trezește în munți, băiatul și povestea unui masacru recent comis de nemți duc toate la angoasa lucrătorului poștal care
Miracolul de la Sf. Ana () [Corola-website/Science/327235_a_328564]
-
un detașament de o companie și jumătate și o secție de artilerie în direcția S-E de Bender, având misiunea de a alunga inamicul. Bolșevicii profită de dispersarea trupelor române și fiind bine informați, la 23 ianuarie, declanșează o puternică contraofensivă dinspre Tiraspol, folosind mașini militare blindate și tunuri pe care la trec cu ușurință peste podul rămas intact și nepăzit în mod corespunzător. Atacul surpriză determină trupele române să se retragă la Berezovca, abandonând pozițiile. „A rămas pe loc doar
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
datorită superiorității numerice și tehnice vor fi obligate să se retragă luptând până când, datorită presiunii exercitate de aliații occidentali ai Poloniei (Franța și Regatul Unit), germanii vor fi obligați să mute efective importante în apus, permițând polonezilor să lanseze o contraofensivă. Planul prevăzuse corect efectivele, localizarea acestora și direcțiile de atac ale inamicului. În momentul în care a fost declanșat atacul german, linia a doua defenisivă nu fusese definită complet și nu fusese executat niciun exercițiu militar legat de aceasta. De
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
au participat 40 de divizii, dintre care una de blindate, trei mecanizate, 78 de regimente de artilerie și 40 batalioane de tancuri. Ofensiva a fost oprită, iar forțele franceze au fost obligate în cele din urmă să se retragă datorită contraofensivei germane de pe 17 octombrie. Convenția militară franco-poloneză prevedea că forțele terestre franceze ar fi trebuit să declanșeze o ofensivă de proporții la trei zile după declanșarea mobilizării. Forțele franceze trebuiau să cucerească controlul asupra zonei aflate între frontieră și Linia
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
a informat pe șeful statului major polonez, generalul Wacław Stachiewicz, că ofensiva generală aliată a trebuit să fie amânată de pe 17 pe 20 septembrie. Pe 16 și 17 octombrie, trupele germane sprijinite de unitățile reîntoarse din Polonia, au organizat o contraofensivă prin care ultimele teritorii germane ocupate de inamici au fost eliberate. Pierderile germane s-au ridicat la 196 de soldați morți, 114 dispăruți și 356 de răniți.. De asemenea, germanii au pierdut 11 avioane doborâte până pe 17 octombrie. La rândul
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
fost anunțată cu privire la punctul de vedere al Aliaților în august 1919, punct de vedere pe care Varșovia l-a ignorat de altfel. Armata poloneză a început marșul spre vest, cucerind Kievul în mai 1920. După acest succes a urmat o contraofensivă sovietică puternică, care l-a obligat pe premierul polonez Władysław Grabski să ceară sprijinul Aliaților occidentali în iulie. Presiunile politice și militare i-au obligat pe polonezi să accepte retragerea la vest de linia stabilită de aliați în 1919 și
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
sovieticii erau dispuși să acorde condiții mai bune polonezilor decât cele oferite celor din urmă de către ministrul Curzon. În august, polonezii au obținut o victorie răsunătoare împotriva sovieticilor în fața porților Varșoviei, iar bolșevicii au fost obligați să se retragă. În timpul contraofensivei care a urmat, guvernul polonez a declarat nul acordul semnat de Grabski cu privire la linia de încetarea focului pe motiv că aliații occidentali nu au asigurat nici un fel de protecție. Sovieticii au acceptat în timpul negocierilor de la Riga din 1921 existența unei
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
reprezentat un moment important, deoarece câștigarea ei de către Dubla Monarhie a determinat oprirea avansării armatelor imperiale ruse către Transilvania. Deasemeni a deschis calea pentru reluarea ulterioară a inițiativei strategice în zona de sud a Frontului de răsărit de către austro-ungari, prin intermediul contraofensivei desfășurate de către "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Suplimentar, menținerea controlului coridorului de transport dintre Maramureș și Depresiunea Dornelor de către Austro-Ungaria a făcut posibilă consolidarea ulterioară a importanței militare și strategice a acestuia, prin construirea unei căi ferate de legătură între Borșa și Iacobeni
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
perspectiva de a pierde o porțiune de importanță strategică a teritoriului național, ci și incertitudinea reacțiilor pe care le-ar fi avut autoritățile române în cazul în care rușii ar fi stăpânit într-adevăr zona respectivă de frontieră româno-austro-ungară. O contraofensivă de-a lungul liniei Carpaților - supusă intensei presiuni a armatelor imperiale ruse care doreau să ajungă în Câmpia Panonică, a fost stabilită pentru începutul anului 1915. La nivelul aripii drepte a efortului ofensiv, cu acest obiectiv a fost însărcinat "Armee-Gruppe
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
să ajungă în Câmpia Panonică, a fost stabilită pentru începutul anului 1915. La nivelul aripii drepte a efortului ofensiv, cu acest obiectiv a fost însărcinat "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Unul din scopurile sale era reprezentat de alungarea rușilor din Bucovina. Odată decisă contraofensiva, pentru întărirea aripii drepte au fost dirijate trupe suplimentare. Printre aceastea au fost și trupe de legionari polonezi. Relocarea pe front a batalioanelor poloneze a început după 10 ianuarie, dată după care au fost scoase din dispozitiv de la Ökörmező) și
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
să-și atingă obiectivul de a stăpâni frontiera ungaro-română, cu consecințe militare și probabil politice diferite. Oprindu-se, au oferit armatei austro-ungare singura soluție posibilă, aceea de a încerca stoparea continuării acțiunii ruse și de a transforma retragerea într-o contraofensivă, cu rol de a împinge atacatorii înspre est. Literatura poloneză speculează ipoteze legate de rolul comandantului trupelor ruse, colonelul Lucjan Zeligowski. Acest a fost un etnic polonez, dovendindu-se mai târziu un erou al luptei de eliberare a poporului polonez dintre
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
1340, s-a declanșat o ofensiva mongolă împotriva coloniilor occidentale din întreg spațiul pontic, context asociat atât cu refluxul autorității bizantine ca urmare a unui conflict cu genovezii, cât și cu refluxul ulterior al autorității mongole stabilizatoare sub presiunea unei contraofensive creștine. Ca efect al tulburărilor politice și al conflictelor militare precum și al noului status quo instalat, s-a produs regresul comerțului din Marea Neagră și reorientarea rutelor comerciale, reorientare în urma căreia Vicina - treptat părăsită de către populația creștină și aflată într-o
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
s-a remarcat ca fiind un comandant militar excelent și și-a extins extrem de mult teritoriile sale de sud (Salamanca, Ledesma), precum și ca fondator a cetății de frontieră (Osma, Clunia). Ramiro a format o coaliție Pamplona/Leon, care a învins contraofensiva din Andaluzia în Bătălia de la Simancas (939). Această victorie a permis înaintarea frontierei leoneze de la Duero la Tormes. În ultimii ani ai domniei sale, el a pierdut sprijinul cumnatului său din Pamplona, care îl ajuta pe alt cumnat al său, Fernán
Ramiro al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331413_a_332742]
-
s-a remarcat ca fiind un comandant militar excelent și și-a extins extrem de mult teritoriile sale de sud (Salamanca, Ledesma), precum și ca fondator a cetății de frontieră (Osma, Clunia). Ramiro a format o coaliție Pamplona/Leon, care a învins contraofensiva din Andaluzia în Bătălia de la Simancas (939). Această victorie a permis înaintarea frontierei leoneze de la Duero la Tormes. În ultimii ani ai domniei sale, el a pierdut sprijinul cumnatului său din Pamplona, care îl ajuta pe alt cumnat al său, Fernán
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]