441 matches
-
cărui expansionism era marcat de o istorie continuă de masacre, distrugeri și de edificări pe moartea altora ori de subjugare a altor popoare, atitudini contrare faimoasei păci romane. În Octavianus, 37, 1-6, idealurilor și modelelor eroice ale culturii romane, le contrapune imaginea unui soldat al lui Dumnezeu, în varianta creștină a termenului. Concepția unui miles spiritual, capabil să ducă lupta interioară pentru fortificarea spiritului, era prezentă chiar și în cultele misterelor și în filozofia stoică. În teologia creștină, conceptul de miles
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
direct, grație caracterului său arzător și concret, rod al unei inteligențe analitice, care îl va duce spre trecerea de la aspectul general la cel particular, Ciprian, asemenea lui Arnobius și Lactanțiu, avea să se ocupe oarecum indirect. În Ad Donatum, Ciprian contrapune viața creștină celei păgâne de-acum coruptă în toate manifestările sale. Din acest motiv, capitolul 6 ne invită să privim lumea cu o anumită detașare, ca fiind pătrunsă de răutate, în timp ce Imperiul roman este văzut și descris ca alunecând spre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cărții editate de domnia sa, alături de cei doi colegi, Marsha Houston și Victoria Chen. Scopul meu, în analiza ce urmează, este acela de a propune un prim sens conceptului de mediere culturală, sens girat de însuși profesorul González în studiul său. Contrapun, apoi, sensului respectiv, conform unui obicei mai vechi, o definiție proprie a medierii culturale, specifică, în particular, culturii academice de pretutindeni, încercând, astfel, să deliniez profilul unei practici culturale al cărei mărturisitor mă portretizez, auto-textualizându-mi experiența discursivă pe teritoriul Științelor
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
cărui efect asupra oamenilor care au asistat, precum niște obiecte, la scenă respectivă, "așteptând ca cineva sau ceva să le hotărască destinul"97 constă în crima propriu-zisă: este vorba de moartea din sufletele americanilor. În paragraful al șaselea, Jay Chapman contrapune "morții", "viața", într-o încercare discursivă de a (re)configura sensuri pentru cei doi termeni în mintea publicului său. Pastorul declară că, timp de o clipă, a întrezărit acel ceva de care poporul american are absolută nevoie, și anume "dragostea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în acest sens, precizând că mai vechii cutume, potrivit căreia discursul (retoric) pare să scape evaluării din punct de vedere moral, în baza unui raționament care îl subsuma, tranșant, sferei "obiectelor", și deci nu al "persoanelor", trebuie să i se contrapună, de dragul celor mai practice scopuri, o tentativă de "explicare a dimensiunii preponderent umane a discursului"179, care să facă posibilă "subsumarea discursului într-un (tip de adăugirea mea) ordine morală"180. Această sarcină revine, după Black, studenților la Științele Comunicării
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
al discursului și decizia cu care acesta se confruntă. Trei: criticul este responsabil, zice Hill, de evidențierea modalității concrete în care oratorul alege și dispune, în cadrul discursului, cei trei "factori persuasivi interrelaționați logic, psihologic și caracteriologic"206. Și patru: criticul contrapune evaluarea sa criteriilor Retoricii aristoteliene. Acest plan de analiză critică al lui Forbes Hill, precum și noua sa interpretare a neo-aristotelianismului, exprimă câteva diferențe și implică, de asemenea, câteva devieri notabile față de abordarea neo-aristoteliană "clasică", girată de Herbert Wichelns în 1925
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
mea) recunoaște influența intereselor consolidate și realitatea viziunilor despre lume alternative, în timp ce (ar adăugirea mea) solicita analize retorice nu numai ale acțiunilor implicate, ci și ale intereselor reprezentate"723. Acestor perpective din care puterea poate fi apropriată discursiv, Foucault le contrapune o altă, a treia, opțiune, prin intermediul căreia încearcă o corelare a "mecanismelor puterii cu două puncte de referință, două limite: pe de o parte, cu regulile dreptului, care oferă o delimitare formală puterii; pe de altă parte, cu efectele de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
spațiul a cărui formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
axe se adaugă configurației de vectori independenți, doi dintre ei verticali, ceilalți orizontali sau înclinați. Micul turn al piuliței este cel mai independent dintre toate elementele, detașat în spațiu de grupul central al celor două oale și două cepe și contrapus prin verticalitatea sa cuțitului orizontal din partea opusă. Masa centrală greoaie are un vector lateral puternic, pornind din golul cilindric al oalei de aramă. Ea își trimite energia condensată asemenea unui reflector utilizat în cinematografie, primind înapoi energia cu deschiderea sa
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Fontane a lui Borromini (figura 135a), și, prin urmare, fortifică traiectoria liniară de la intrare la altar. Totuși, atunci când elipsa se află perpendicular pe axa sagitală a clădirii, ca în Sant’Andrea al Quirinale a lui Bernini (figura 135b), ea se contrapune axei de simetrie a planului, sporind astfel centricitatea întregului. Cuprinderea integrală a spațiului Atât timp cât ne limităm la perspectiva bidimensională fie a elevației, fie a planului, centrul de echilibru al sistemului centric se stabilește singur, fără probleme. Clădirea însă trebuie să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
contradictorii în familia lui Gh. Eminovici. Ne spune fiul lor, Matei Eminescu: "Mama se pretindea că-i mai cucoană, după Iurașcă... Cearta venea de acolo (că) Iurașcă era stolnic, (iar) tata căminar boierie mai mare ca stolnic, la care mama contrapunea pe străbunii sei și faptul că boieria tatei era cumpărată cu bani"3. În această privință, ori Raluca Eminovici nu știa, ori intenționat trecea cu vederea că și tatăl ei își cumpărase rangul de stolnic, tot cu bani. Iar fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
centru sunt subiectivi și duc prin urmare la un rezultat nesatisfăcător. Problema măsurării se complică și mai mult prin faptul că temele centralizării și descentralizării, care privesc gradul în care diverși agenți sunt responsabili cu luarea deciziilor, sunt de regulă contrapuse federalismului, care este privit în mod tipic ca răspunsul constituțional la problema descentralizării. Dacă descentralizarea este dificil de măsurat, relația dintre federalism și descentralizare este de asemenea îngreunată de multe ambiguități. Aceasta este, în parte, o consecință a faptului că
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fost multiplicarea dualităților, provocând generații spontanee în manieră maniheistă și atunci când a implicat mai mult de doi factori energetici. La nivel de semnificație, perspectiva maniheistă a rămas conformă. Nu încape îndoială că Economia a fost născută să rezolve imposibilități, să contrapună părți divergente ca aspirații și funcții pentru a ținti un scop randamental. Economia s-a ales la împărțirea funcțiilor cognitive cu blestemul de a legitima scopuri împotriva firii și împotriva intersubiectivității. Pentru a fi randamentale, părțile forțate de Economie să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
congruenței om-mașină în situații concrete și să chestioneze visul sau, de cealaltă parte, coșmarul destrupării. Direcționându-se pe traseul destabilizării unor principii ale umanismului (esențializarea omului în calitate de centru al lumii și fundamentalizarea anumitor categorii de gender, rasă, specieă, postumanismul poate fi contrapus unor noțiuni „tari” ale acestei viziuni unitare și centralizatoare. De pildă, perspective postmoderniste sau feministe au început să se îndrepte înspre chestionarea și detronarea conceptelor umaniste clasice în cadre ale coexistenței uman-tehnologice, utilizând aceste contexte drept rampe de descentrare și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
din felurite configurări ale întrupării tehnologiei și culturii” (Hayles, 1999, p. 266Ă. Să reținem așadar modelul postuman haylesian, pe de o parte pentru că a inspirat în mare măsură atitudinea din acest capitol, iar pe de altă parte deoarece poate fi contrapus programului radical transumanist, prezentat în cele ce urmează. 3.2. Transumanismul. Hans Moravec, limita spiritualismului tehnologic și bioeticatc "3.2. Transumanismul. Hans Moravec, limita spiritualismului tehnologic și bioetica" În discursul ontologiei virtuale, adesea corpul uman este privit ca având statut
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
minte-corp și proliferează discursuri despre trup și încorporare în conformitate cu paradoxul hipervizibilității corporale. În ciuda reprezentării și a simulării exhaustive a trupului, acesta rămâne o entitate vie și viscerală; în pofida triumfului simțului vizual în media și în discursurile postmoderne, senzorialitatea întrupării este contrapusă „tiraniei privirii”. La confluența dintre perspectiva material-concretă asupra corpului și cea simbolic-reprezentațională se află punctul de vedere al feministei Rosi Braidotti (1994, 1996Ă. Pentru aceasta, utilizarea tehnologiilor Internetului sau ale realității virtuale nu înseamnă eliberarea de constrângerile de gen, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
alteritate. Corpul, indiferent de culoare, poate fi împuternicit în rețea. De pildă, Chela Sandoval (2000Ă, cuplând feminismul digital cu feminismul postcolonial, lărgește noțiunea cyberfeminismului prin deschiderea acesteia înspre „metodologia asupririi”. E vorba de o asuprire din motive rasiale căreia îi contrapune o conștiință marginală opozițională pentru „supraviețuirea în condițiile tehnoumane” ale dominării transnaționale. Conștiința cyborgică devine în acest caz un concept legat de strategiile opoziționale ale grupurilor asuprite prin intermediul tehnologiilor comunicaționale ale puterii. Teoretizarea acestei conștiințe diferențiale se adresează noțiunii de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1978. Vezi și HERMENEUTEM, SURPRIZĂ. T tablou [picture]. O redare non-scenică a conștientizării unei situații realizate de un personaj oarecare. În Ambasadorii, avem un tablou în care Strether îl vede prima oară pe Chad. ¶În terminologia lui James, tabloul se contrapune DRAMEI (care redă scenic vorbirea și comportamentul personajelor). H. James 1972; Lubbock 1965. temă [theme]. O categorie macrostructurală semantică sau un CADRU cognitiv detașabil din (sau permițînd unificarea) elemente textuale distincte (și discontinue), care (se spune că) îl ilustrează și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de vază al timpului, Francisque Sarcey. Afirmând pe scena o teatralitate afișată, o idealizare a vieții, un deosebit efect al jocului actorilor, a costumelor și a decorațiilor, aceasta concepție a devenit o fundamentare teoretică a teatrului acestei perioade, care a contrapus realismului "grosolan" anumite legități specifice ale teatrului, care presupun înlocuirea adevărurilor vieții cu efecte de frumusețe externe și o armonie susținută a formelor [v. Levbarg, 1984, p.62, 63,70]. Teatralitatea compensează, sub aspectul formei, conținutul tematic limitat. Ceea ce ni
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
presupus că timpul, înțeles ca mediu în interiorul căruia operăm distincții și le numărăm, nu este altceva decât spațiu"163. Pentru Rădulescu-Motru, durata semnifică o conștientizare a destinului; dar, de asemenea, un moment necesar pe calea către abstracția de timp. Bergson contrapune timpul (spațializat) duratei (timpul veritabil). Timpul ar fi durata-ce-se-neagă-pe-sine prin spațializare. C. Rădulescu-Motru opune timpul destinului. Acesta din urmă reprezintă o "realitate" mai profundă care face posibilă, împreună cu durata, intuiția rațională a timpului. Durata bergsoniană și cea personalist-energetică sunt calități
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fi "întoarsă pe dos", întrucât cauza va urma, întotdeauna, efectul anticipat. Cauza se va concentra în forma sa finală; cauza eficientă devine termen derivat. Eul, anticipația, conștiința eului, personalitatea mistică sunt concepte ale unui spațiu teoretic în care omul-existență-specifică este contrapus naturii. Dar această imagine nu este completă și nici în acord cu intențiile și imaginea teoretică pe care și le propune autorul. Omul este existență specifică, legea determinismului prin finalitate limitează valabilitatea determinismului prin cauzalitate: specificul unității de existență a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
democratic - au fost decisiv subvertite, „deconstruite”, dimpreună cu tot ce constituia tradiția, inclusiv religia, dragostea, eroismul, sublimul, profunzimea și alte asemenea virtuți și valori, „pasiuni și interese”. Asta se vede din muzica tinerilor - MTV apăruse deja! -, pe care Bloom o contrapune de-a lungul întregii cărți muzicii culte, în special operei. În Statele Unite, opera, am mai scris, este însă expresia absolută a ambiguității culturii înalte; e locul prin excelență în care Stânga și Dreapta se întâlnesc, ca într-un ritual carnavalesc
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
greu de stăpânit, doar educația în familie și școală, credința, tradiția și promovarea valorilor morale și etice ale poporului, ce s-ar constitui într-o atitudine civică, care ar trebui să fie cel puțin la fel de agresivă prin massmedia, ar putea contrapune o contraofensivă, care chiar dacă nu ar fi capabilă să-i contracareze în totalitate efectele, ar putea măcar să-i limiteze impactul social. Trebuie recunoscut faptul că În fața viciilor sociale medicina este complet dezarmată, deși remediile urmează aceleași exigențe pe care știința
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o istorie mai tragică decât poporul nostru. [...] Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (Ursu, 1924, pp. 17, 20). Ca niciun altul - aceasta este concluzia unanim împărtășită - destinul istoric românesc poartă pecetea indelebilă a tragicului. În răspărul direcției fanaticismului naționalist se contrapune orientarea critică din cadrul consensului naționalist prevalent pe întreaga lungime a interbelicului românesc. Momentul critic al naționalismului poate fi explorat pe două planuri: i) nivelul programatic, al declarațiilor de intenție; ii) nivelul concret al interpretării istorice. Pe planul programatic, aripa critică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a dat Înapoi arginții și a mers de s-a spînzurat.” (N. Iorga) Este unul din rarele cazuri cînd, pentru a salva condiția umană, „sinuciderea” se justifică: sinuciderea era pentru Iuda singurul gest care, prin gravele lui consecințe, putea fi contrapus incalificabilei josnicii a trădării sale. „E mai ușor să pari vrednic de funcția pe care nu ai căpătat-o, decît de cele pe care le Îndeplinești.” (La Rochefoucauld) E mai ușor firește, să Îndreptățești speranțe, să creezi iluzii prin promisiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]