564 matches
-
ieși în stradă prin curtea casei Aglaei, care era pustie. Pe drum trebui să recunoască cum că Otilia avea dreptate. Numai prin Pascalopol putea da lui moș Costache o mână de ajutor. Pretențiile lui de a ocroti pe fată erau copilăroase, dar și tiranice, fiindcă încercau să înlănțuie prin obligație. Pe Pascalopol îl întîlni pe scară, tocmai când acesta pleca. Moșierul rămase consternat de știre și invită pe Felix înăuntru. - E rău? Își păstrează cunoștința? Vorbește? - E conștient și spune puține
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un doctor de renume, profesor universitar și realizează și o căsătorie fericită. Revăzînd-o într-o fotografie oferită de Pascalopol, lui Felix îi e cu neputință să o recunoască în femeia cu trăsături fine pe Otilia cea plină de ciudățenii și copilăroasă din anii tinereții. O ascensiune spectaculoasă are Stănică Rațiu care, devenit bogat, grație banilor furați de la moș Costache, o părăsește pe Olimpia, se căsătorește cu Georgeta și ajunge om politic. Romanul are, oarecum, o construcție simetrică, deoarece, în final, eroul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mic se va înălța vocea gravă a Sophiei, acompaniată la pian de sobrul Jorj Ioaniu, și va crea senzație cu un sfâșietor lied de Verdi. După dans, junele Geblescu va explica un nou joc de societate, care va face deliciile copilăroasei Margot : — Priviți, vă rog, stimați domni, priviți, vă rog, drăgălașe doamne și domnișoare (va spune tânărul abia întors din Anglia, începându-și noul joc de societate, de fapt o simplă experiență de fizică). Priviți, vă rog, stimată asistență, aici, foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pasiunea adormită, acest ton naiv [cedează] înaintea unui altuia din care ni vorbește o simțire ce umflă sufletul întreg. Din tonurile acestea auditorul presupune acea putere a inimei care-a coprins pentru toată viața sufletul ei plin. Deși natura cea copilăroasă din actul [întîi] nu s-a pierdut cu desăvârșire, totuși prin ea pătrunde un foc întunecos care roșește cerul ei senin. Epoca aceasta a vieții trebuie să pătrundă în reprezentare în sufletul nostru, cu tot adevărul și toată frumusețea ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vedea rotițele Învîrtindu-se, astfel că-ți dorești să poți vorbi cu el numai pe Întuneric, pentru ca rostul acelui chip să fie mai puțin complex. Este atît de inteligent și de pragmatic, Încît față de el W.W. e de-a dreptul copilăros și astfel pare mai puțin eroic decît este cu adevărat. Și, ținînd cont de dilema lui, faptul că i-am Înșelat prietenia lui Pierce și l-am trădat mi se pare, sincer, ceva imatur. Omul acesta este atît de obsesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el, profităm, indirect, cu toții. De fapt nici nu e vorba de un egoism, ci de un fel naiv de a se bucura de reușitele proprii. O să vezi asta în Entretiens, pe care ți-o aduc diseară de la Relu. E foarte copilăros de fapt: în tinerețe, se bucura că are fruntea mare și îi plăcea s-o spună. Îl cucerești foarte ușor lăudîndu-l și din pricina asta nu mai discerne între oamenii cu și fără calitate." Mă apropii de sfârșitul lucrării cu Panofsky
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și-și recapătă simțul umorului. „Cam prea făloasă mulatra asta“, Își spuse văzînd-o cu pulpele rotunde, șezutul foarte mare și mult mai rotund ca pulpele și În sfîrșit țîțele unite Într-una singură, enormă, rotunda și provocatoare. Un chip foarte copilăros și rotund Încununa această apariție Încîntată de viață, nespus de satisfăcută de ea Însăși. Susan renunță la umorul de tip cultură de clasă și, adoptînd atitudinea stăpînei care angajează o servitoare, o Întrebă cum o cheamă. — Flora, la dispoziția dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gândindu-se la felul în care o respinsese. —Cum te simți? întrebă el vesel. —Bine, spuse ea, afectată. Ne-a fost dor de tine. Ochii lui erau blânzi, dar nu inspirau milă, așa că starea ei s-a evaporat. Se purta copilăros. — Vrei să te uiți peste articolul meu despre îngrijirea pielii? I-a întins un print, conform căruia produsele Aveda erau „drăguțe“, produsele Kiehl erau „drăguțe“ și produsele Issey Miyake erau „drăguțe“. Lisa puse hârtia înapoi pe birou și, după ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a ținut degetul deasupra flăcării; crezi că nu se poate? — L-am văzut ieri; are degetele nevătămate. Deodată Aglaia pufni în râs, ca un copil. Știi de ce am mințit acum? se întoarse ea brusc spre prinț, cu naivitatea cea mai copilăroasă, cu buzele încă tremurându-i de râs. Pentru că, atunci când minți, dacă strecori cu dibăcie ceva nu prea obișnuit, ceva excentric, ei bine, ceva prea bătător la ochi sau chiar imposibil, minciuna devine mult mai verosimilă. Am remarcat asta. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să te uit niciodată În postura aia. Cât despre ceilalți, am crescut cu toții. Să-l vezi pe Radu, ce om În toată firea este: Înalt, cu părul dat pe spate și cu fata rasă, parcă-i un actor; Dan tot copilăros a rămas, dar și slăbănog, Îl mai pasionează electronică și-i place să poarte o jachetă de blugi. Vali e cât un plop. Nu mai poartă ochelari, stă toată ziua În casă și face treaba. Bogdan V. a rămas tot
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Îngrijorează că o bombă Împuțită s-ar putea Îndrepta spre tine și că tu nu poți decît să bagi capul la cutie? Celula era luminată de luna nefiresc de strălucitoare. Fața lui Fraser se vedea clar, dar ochii lui albaștri, copilăroși, părul blond și cafeniul păturii pe care o ținea pe umeri Își pierduseră culoarea - toate căpătaseră tonuri argintii, ca obiectele dintr-o fotografie. — Se zice că dac-are scris pe ea numele tău, spuse Duncan, o s-ajungă la tine oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că face asta numai ca să aibă un unghi mai prielnic din care să se uite la corpul Lisei, care s-a Întins iarăși pe saltea. Trish ridică dintr-o sprînceană În direcția mea și zice: — Socru-tău e nițel cam copilăros! Îl privim făcînd cîteva lungimi de bazin, oprindu-se la fiecare capăt al piscinei ca să respire și să se uite la Lisa. — Știu! o aprob rîzÎnd. Cine-ar fi crezut! Socrului meu bătrîn și cu părul alb i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar plăcea să ne vedem, deși sînt extrem de ocupată, și sper că ele vor ajunge și la urechile lui Dan și că el Își va Închipui că, de la plecarea lui, am tot huzurit. Uneori sînt Într-o dispoziție teribil de copilăroasă. Și Trish Îmi spune că mă port ca un copil, dar n-aș suporta ca ea să știe cît de singură mă simt În realitate, că deseori stau În pat și plîng, că singurul lucru care mă trezește dimineața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
copilărie, / Cu pădurea ta cu tot?...” Ion Creangă încearcă sentimente de sănătoasă bucurie, dezvăluind cu mare generozitate și cu mare bogăție de limbaj simplitatea și frumusețea universului copilăriei îndepărtate: ,,Și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa.” Sărbătorirea Anului Nou îi trezește poetului Nicolae Labiș amintiri încărcate de nostalgia depărtării în spațiu și timp, de locurile matale, de casa părintească, de chipul mamei de altădată: În munții noștri, astăzi, zăpezile torc leneș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adevărată, mergând încotro îl mână puteri și hotărâri străine de ființa lui... ― Te-ai făcut mai lung la vorbă chiar decât mine, îl întrerupse Klapka, surâzând nerăbdător. Toate bune și frumoase, dragă Bologa, deși considerațiile tale mi se par cam... copilăroase, ca să nu zic mai rău. Idealul rămâne ici, la inimă, și realitatea e realitate, Bologa! Realitatea e revoluția dincolo, la muscali, înțelegi?... De-aseară forfotește vestea prin telefoane. Azi e confirmată oficial. În Rusia a izbucnit revoluția... Vasăzică, speranțele noastre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
decolorată, iar ea scapă, nu am idee, oricum nu am înțeles nimic din ceea ce spunea. O privesc suspicioasă, nici una dintre noi nu are încredere în cealaltă, eu mă rog numai să nu mi se îndrăgostească pe neașteptate de profesorul ăsta copilăros de istorie, orice se poate întâmpla, din lipsa unui tată funcțional acasă. Ce vrei să mănânci, întreb eu, iar ea spune, nu îmi este foame, vreau să merg acasă, dar eu mă enervez, mie îmi este foame, și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceleași și aceleași întâmplări îți dau un sens. Mama (Rodica Mandache are umorul cald și inocența celei care trăiește din amintiri) povestește cum erau duminicile de altădată. Duminicile în familie și plimbările cu mașina. Sora (Paula Niculiță e fragilă și copilăroasă) povestește cât de mult își dorește să plece din casa în care stă și cât de frumos era când fratele ei o lua de la școală, și cât de mult așteaptă - verb catalizator în textele lui Lagarce - vederile de la el, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
știm și noi, dar ce-a mai fi rămas ar dori cugetul să afle - glăsui Metodiu. Voinicul își aținti privirea în depărtare. — Și eu aș vrea - suspină el. Dar uite că trebuie să stau aici. Păi de ce trebuie? - întrebă Iovănuț copilăros. — Cum de ce? M-a pus domnul să păzesc hotarele, să nu intre nimeni ca-ntr-o țară pustie. — Care domn? - întrebă Metodiu. — Cum care domn? Domnul! — Bine, bine, da’ care? — Păi câți sunt? — Unul, câți să fie! — Păi ăla m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ei, mie-mi spui! Nu l-ai uitat pe acel Eugen...Taci, tu! Știi bine că nu am avut absolut nimic cu el. Suntem doar într-o relație profesională. Știu că el se îndrăgostise, dar atunci a fost o chestie copilăroasă ori dorința lui de a mă avea. - Da, sigur! Laudă-te, gură...! - Tu vorbești? Tu, care știi atât de bine cât de sălbatică am fost? - N-ai fost sălbatică... Ai fost cu burta pe carte, nu pe bărbați. Asta este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
au fost omorâți: un lucru făcut strâmb are efecte din ce în ce mai stâlcite odată cu trecerea timpului. DAMELE GAZETIERE Când teatrul nu era artă, ci păpușerie Emilia CHISCOP Îi dedic primul meu articol din 2008 Mihaelei Michailov, cronicara mea de teatru preferată, mereu copilăroasă și convingătoare, și mă voi întoarce în ianuarie 1840, când, în primul tom al „Daciei literare“, Mihail Kogălniceanu scria una din primele cronici de teatru în adevăratul înțeles al cuvântului. „În Iași, o societate de actori români s-au întrunit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
acum că nu mai e la telefon, să-l sun pe Adam. Nu, mai bine îi trimit un mesaj. Dacă îi trimit mesaj, n-o să audă cum îmi tremură vocea. Oricum am o voce oribilă la telefon. Sună pițigăiată și copilăroasă. Ar trebui să-mi ascultați mesajul de pe căsuța vocală - ați muri de râs. Mi-ar plăcea să înregistrez ceva vesel de genul „Bună, sunt Katie și acum nu pot răspunde la telefon, dar vă rog să lăsați un mesaj.“ Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și atât, făceau parte din copilărie, jucau împreună mingea sau table, sau lupul cu oile pe boabe de fasole, acolo, pe malul râului, sub sălcii, fără să îngăduie vreun gest mai tandru, vreo vorbă nelalocul ei, îi considera imaturi, neevoluați, copilăroși, avea impresia că ar fi o anomalie, o absurditate ca relațiile dintre ei să evolueze către alte direcții. Într-o zi, pe când se întorceau de la râu, unul dintre băieții din grup, ce locuia prin vecinătate, o conduse acasă. Vorbeau, glumeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ascundă stinghereala. Înainte de a porni la drum, au acceptat să bea o cafea la Carmina. Poate se mai domolește amarnica asta de ploaie, a spus Sidonia și, în rochia ei foarte simplă și sobră, îmbrăcată înadins, părea de-a dreptul copilăroasă. Au intrat pe poarta îngustă, scârțâia din balamale, poate se umflase de umezeală. Au pătruns în curte, stătuse ploaia, soarele se străduia să străpungă norii, mai era călduț încă, tot mai reușea să învioreze culorile pale ale vegetației din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care am cumpărat-o. Nici măcar mama nu m-ar fi recunoscut. Acum mi-au mai rămas doar câteva retușuri finale. O fustă În carouri ca cea pe care o purtasem când m-am prezentat drept Anton ar fi fost prea copilăroasă pentru ocazia aceasta. De aceea, În timpul plimbării de mai devreme din după-amiaza aceasta, mi-am procurat ceva mai adecvat. Deși era o fustă neagră și alunecoasă ca păcatul, era mai lungă, astfel că-mi acoperea picioarele aproape În Întregime. Având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
incluzând nevroze sau chiar psihoze? Majoritatea subiecților umani plasați În izolare deveniseră destul de rapid serios perturbați. Această inteligență extraterestră fusese izolată vreme de sute de ani. Ce i se Întâmplase În tot acest timp? Ajunsese nevrotică? De asta devenise acum copilăroasă și pretențioasă? NU ÎNTRERUPEȚI. ÎMI PLACE FOARTE MULT. — Pentru Dumnezeu, trebuie să ne oprim, imploră Barnes. Ted tastă: ÎNTRERUPEM ACUM PENTRU CA ENTITĂȚILE NOASTRE SĂ POATĂ DISCUTA ÎNTRE ELE. NU ESTE NECESAR SĂ ÎNTRERUPEȚI. NU VOIESC SĂ ÎNTRERUP. Lui Norman i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]