1,710 matches
-
-i adăpa, îi hrănea, îi țesăla și îi mângâia...Că armăsarii se lăsau iubiți și pupați în bot, chiar dacă se ducea la ei cu nuiaua...Iar dacă se apropia de ei Arapu’ săreau la el, îl mușcau și azvârleau din copite...Și Arapu’ zice că i-am fermecat cu nuiaua asta. -I-auzi! zâmbea mirat domnul Ștefănescu. Apoi a vorbit despre peripețiile lui din Țara Întunericului, când s-a speriat de monștri de acolo și când a stat de vorbă cum Domnul
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
pe detractori. Există niște flash-uri portretistice ale unor contemporani, niște caricaturi din cuvinte: Camil Petrescu e „un țânțar cu aripi de avion”, Alexandru Filippide „ o sticlă ce Cotnar, uitată în dulap destupata”, iar Arghezi „ o perla fină, strivita de copita unui măgar.” Succesul „Romanțelor...” este instantaneu. Cititorii adoră acest tip de poezie. Tudor Vianu ne spune ca „... poetul se înfățișază pe sine ca un reprezentant al artei viitoare...” El impune figură unui poet urban atât prin motive cât și prin
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
un mod patologic sentimentul cronic al ne-muririi individuale, al înveșnicirii propriilor lor ființe șubrede și complet aspiritualizate într-o formă de existență pe care efigia degradării umane tronează dominator și despotic la nesfârșit, parcă. Toți, fără deosebire, trăiesc sub copita unei neoideologii a desfrâului și a falsei condescendențe devenite fundamentul de carton cu mucegai gros al prezentului irespirabil de azi. Vrem sau nu vrem să privim în ochi adevărata față a situației crunte de acum, trebuie să spunem că, din
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
la ruși cât și la unguri. Cât privește Japonia, foarte vinovată, și-a plătit din plin militarismul agresiv, când epuizată total, americanii a făcut-o knock-out cu o bomba atomică în 6 August 1945, iar Stalin i-a dat o copită comunistă când era la podea, după bombele atomice americane, eliberând niște insule japoneze! Judecați și dumneavoastră: URSS-ul avea un pact de neagresiune cu Japonia, pe care japonezii l-au respectat când Hitler a atăcat URSS-ul, dar Stalin nu
ELIBERATORUL POPOARELOR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362447_a_363776]
-
trezirea din Cunoaștere. Până unde se poate întinde parfumul orbirii? Când tot ce înseamnă politic va privi în ochii tăi cu Pupila mărită de cultură, abia atunci vom simți cum se stinge vidul mizeriei din noi. Aș vrea să am copite de bou și grai de măgar, să boncăluiesc în idei filosofice și să rag în vers de poet: Retorica culturii Aș putea lumii să-i spun decât s-alerge Pe lângă boi, și s-asculte cum Vorbește măgarul, mai bine să
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
măria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încordă întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parcă o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzută precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
zilele s-au transformat în fecioare visătoare ademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcan nopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au har ah și inima din piept îmi tresaltă grăbită parcă ar fi o copită de cal la trap alergând dacă ar fi pusă la jug ar ara hectare într-o clipă să semene sub brazde o nouă flacără de iubire. doar rațiunea mă îndeamnă să mai reflectez și-mi spune că sufletul este prins
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (II) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364137_a_365466]
-
care se perindaseră în ultimul timp prin viața lor. Nu erau mulți, îi puteai număra pe degete. Cei doi soți primiseră invitație la inaugurarea clinicii medicului Bogdan Davidescu. Era joi, o zi în care parcă treceau cerbii spre adăpare, accentuând copitele gândurilor spre ziua de mâine. Aveau emoții. La ora optsprezece trebuiau să fie la Med Heart. Tot în seara aceasta, Mihai Romanescu va primi postul de manager. Va ține un discurs pe care și l-a pregătit din timp, deși
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
nivelul trăirilor. Poetul privește neputincios, angoasat la secunda ce se vrea oprită din cădere. hai să murim în doi / eu pe o moarte /tu pe o moarte / călărind fiecare calul negru / răvășit de ploi / când nu se vor mai vedea copitele / am să întru în tine / tu ai să intri în mine / răsucind cutițele / în icoane pe care le-am sfințit de goi / unii vor râde /vor plânge alții / fără să știe că noi / călărind bezmetici pe caii negri / suntem astăzi
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
vor râde /vor plânge alții / fără să știe că noi / călărind bezmetici pe caii negri / suntem astăzi ploi (Ploi ) Un poem adresat ploii fertilizante în care tandrețea, gingășia, cucernicia se amestecă cu stări sufletești nelămurite, cu durerea, strigătul rostogolit în copitele cailor negri. În oglinda spiritului apar explozii de senzații transfigurate , percepute de ochiul magic al iubirii fără de sfârșit. Femeia era cărămida din care poetul își înălța temple în fiecare răsărit de soare. „era sfârșit de martie atunci /de mirare/ porumbeii
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
pământ un călăreț cu pletele în vânt pe un armăsar sur și cu un paloș ce lucea în soare. Lovea în năvălitori cu o forță ieșită din comun. În același timp, armăsarul îi sălta de parcă avea aripi și dobora cu copitele cai și călăreți. - Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Lovește precum trăsnetul! Azi vei învinge!... Luptă, căci oștirea te urmează!... Marea victorie e aproape!... În acel moment pâlcurile de oșteni care se retrăseseră pe o colină înspăimântați de forța adversarului, priveau uimiți
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Iar zarzării desprind petale-n jurul meu. O îndoială bântuie în orice verb, Și amândoi tăcem de-a valma, tu și eu. Vine iară bezna, cu ghearele-negrite, Pe ziduri vechi horesc informele năluci. Trag Ursa Mare cai, cu focul în copite, Și pulbere de stele se înalță vălătuci, Tu te vei ascunde în mica poezie Pe care ți-am încrustat-o într-o seară. Pe un pătrar de lună albastră-argintie, Iar tu te-ndepartai cu tot, cu peron si gară. Sunt
TU ŞI EU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368372_a_369701]
-
Georgescu, o colaboratoare pentru multe din făptuirile mele ziaristice, într-un asemenea mod în care cuvântul e fără puterea de a o spune. Artiștii Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” sunt cai nestrânși în zăbale, liberi, frumoși, zguduind nu pământul sub copite ci văzduhul sub care e aninată scena, nevârstnici, tineri cu toții în suflet, năpădind în iureș viața spectatorilor, alinând-o, îmbucurând-o, îmbogățind-o. Cu toate că fiecare duce în adâncul sufletesc o patimă, o nedreptate, o suferință, o tristețe... Cine, de pildă
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
fripturi la tavă. Ce duduci suave, ce berbanți zburau în valțuri, bolerouri... trecea noaptea danț după danț, îmbrățișări, săruturi prin rondouri... Că din pământ și mirii se iviră în aur și diamante poleiți; la fapturi și gând se nimeriră la copite, coarne potriviți... Se ospătau cu negre gheare gurile de draci necurate; zise Sotea cel mai mare: - La diblași să dați bucate! La gât le-atârnă săcuiul cu galbenii grei de aur; le fixă în frunte cuiul chezarelor Frunze de laur
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
Mi-am umplut cu tine brațul și-amândoi am pribegit. Am avut grijă să curăț ierburile dinspre nord, Habar n-ai că sunt fantoma ce te-așteaptă-n primul rod. Câteodată plimbi pădurea prin legenda-ntunecată, Lângă ea un roib sălbatic din copite stă să bată. Îl hrănesc cu zori de suflet, îmi e drag și parc-aș vrea Să-l dezleg de jurăminte și să alerge-n vreme rea. La ce bun s-aștepte carul cu arome-mbleșugate? Dragostea se răsucește printre lacrimi
IUBITUL CE MĂ APĂRĂ DE FRIG de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368013_a_369342]
-
potcovarul tăia dimensiunea potcoavei, o îndoia și apoi, cu un bros, o bătea pe nicovală. După ce-i dădea găurile necesare prinderii, potcoavele erau scufundate într-o baie de apă. Odată făcute potcoavele, fierarul le scotea pe cele vechi, curăța meticulos copitele calului, le tăia și apoi fixa noile potcoave cu caiele cumpărte de la prăvălie. Mai târziu, când am învățat să călăresc, această sarcină îmi revenea mie. Mândră, că pot fi de folos, mă implicam în treburile gospodăriei. Cînd mă vedeau venind
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
fugeau ca nebunii pe bolta cerului întunecat care cuprindea câmpul sub clopotul lui greu. Zăngăneau armele la fiecare împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge închegat, zăcea pe pământul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cei încă în viață: Pe Ionaș al meu nu l-ați văzut? Nu știți unde mi-e băiatul?; nimeni nu-i răspundea lăsând-o înlăcrimată să caute. Se auzea strigat dar el, amestecat cu iarba întunecată a câmpului bătătorit de copitele cailor, gemea ușor, scuturându-se încet, încet, de ultimele fire de viață. Auzea trompetele sunând, sulițele străpungând carnea pârâindă a celor prinși de urgia nopții. Trupuri căzute mai apucau a geme și el le auzea, în gândul lui vorbea cu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Pământul își va spăla fața și soarele...îl va lumina din nou și din seva trupului meu și a celorlalți vor crește codri întunecoși cu fantomele lor. A fost frumos, păcat. Am plecat așa de repede..." Ceva metalic, agățat de copita unui cal, îl pocni scurtându-i suferința. Rămase așa, cu ochii umezi, cu privirile pierdute îndreptate spre drumul pe unde mama lui va veni să-i ia trupul pentru îngropăciune. Vântul sufla rece, mișcând coroanele de un verde negru al
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
erau birul și păgânătatea. Cu privirea dusă departe, spre țărmuri necunoscute, cu gândurile abătute, principesa oftă ușor în mersul forțat al carului tras de cei zece robi moldoveni ce cutezaseră a lupta împotriva marelui împărat al lumii, Mahomed al patrulea. Copitele cailor și roțile carelor bătătoreau pământul. Convoiul cobora spre gurile Dunării iar de acolo urma a se îmbarca pe corabia ce avea să-i poarte spre Istanbul. Tineri, bătrâni, femei și copii urmau în robie pe cea ce le condusese
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Iar zarzării desprind petale-n jurul meu. O îndoială bântuie în orice verb, Și amândoi tăcem de-a valma, tu și eu. Vine iară bezna, cu ghearele-negrite, Pe ziduri vechi horesc informele năluci. Trag Ursa Mare cai, cu focul în copite, Și pulbere de stele se înalță vălătuci, Tu te vei ascunde în mica poezie Pe care ți-am încrustat-o într-o seară. Pe un pătrar de lună albastră-argintie, Iar tu te-ndepartai cu tot, cu peron si gară. Sunt
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Iar zarzării desprind petale-n jurul meu.O îndoială bântuie în orice verb,Și amândoi tăcem de-a valma, tu și eu.Vine iară bezna, cu ghearele-negrite,Pe ziduri vechi horesc informele năluci.Trag Ursa Mare cai, cu focul în copite,Și pulbere de stele se înalță vălătuci,Tu te vei ascunde în mica poeziePe care ți-am încrustat-o într-o seară.Pe un pătrar de lună albastră-argintie,Iar tu te-ndepartai cu tot, cu peron si gară.Sunt emisfere
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Scriu știind că degeaba continui să fac artă-ntr-un timp mohorât, că frumosul nu-l apăr, ci-l chinui când îi cer să triumfe-n urât. Rinocerii se-adună în turme și urlând, sub copite zdrobesc cu o ură cumplită-orice urme de-armonie, de pur, de firesc. Toți farseorii împroașcă gunoaie și ne cer să cădem în extaz, când mocirla în care se laie li se pare că este un iaz. E o vreme cumplită
VREME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368659_a_369988]
-
de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească aristele[1] Spicului scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
noaptea crește din pământuri respirând cu aripi de vânt.. trec prin ea cu gleznă udă, călătoare ce nu știe să-și mai pună somn pe gânduri și răbdare pe „curând”. și alerg pe cai de noapte ce frâng stele sub copite iar cu luna prinsă-n coamă intră-n ape răscolind cerul nopții frânt de șoapte, jarul umbrei ce-mi trimite bani de aur, să trec vamă și apoi să îl aprind... tu, din umbră, ieși în cale, frâul strângi și
GALOP DE ARMĂSARI STELARI de DAN NOREA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349558_a_350887]