460 matches
-
Venera. Pe măsură ce interesul inițial scădea, vizitele lui Tolea deveneau tot mai dese și mai lungi. Venea acum nu numai marțea și joia, ci și sâmbăta, gata să vină zilnic, dacă Venera ar fi locuit în casa Cușa. Virtuoasa Venera păru copleșită și incomodată de evocarea trecutului, așa că profesorul schimbă subiectul. Începu să livreze amănunte despre tot ce i se întâmpla în zilele când nu se vedeau. Istorisea, vivace, poznele hazlii și vinovate petrecute la hotelul TRANZIT, explica felul cum împărțea vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu uitați că persoanele dependente știu să mintă foarte bine. Când eram alcoolic, mă prinsesem în cercul vicios al atâtor minciuni, că uneori ar fi fost mai ușor să spun adevărul. De asemenea, puteți avea parte de comportamente nefirești. Sunt copleșită. Jake explică în continuare: —De-a lungul timpului, s-au legat multe prietenii între membrii Alcoolicilor Anonimi, dar situația voastră e diferită. Voi aveți de-a face cu oameni dependenți de dragoste. Așa că, la modul ideal, n-ar trebui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
presate de uzanțe sociale să-l înveselim, ceea ce nu este valabil și pentru bărbați, care sunt liberi de această responsabilitate. Și totuși, se pare că nimeni nu poate face nimic pentru a-l înveseli pe Jim. În loc de asta, ne lăsăm copleșite de vinovăție, și asta ne face să nu-l prea simpatizăm. Sincer, mă bucur că Jim nu e aici, chiar dacă n-aș recunoaște asta nici în ruptul capului. Dar băieții nu vor să lase situația nerezolvată. Eu îl sun, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Montana. Deși acolo oamenii poate erau și mai puțin înțelegători. Toate aceste gânduri îi goneau prin minte, în acompaniamentul scrâșnetului de mașini care se izbeau una de cealaltă și în timp ce soția lui și prietena ei râdeau, în bucătărie. Se simțea copleșit. Și, peste toate acestea, în miezul tuturor lucrurilor, era sentimentul său adânc de vinovăție. Un lucru era clar. Trebuia să stea cu ochii pe copiii lui. Trebuia să știe unde se aflau. Nu putea risca alte incidente de genul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Mi-ai zis că ești sigură că voi Întâlni pe cineva. Ai crezut În mine. Și uite că s-a Întâmplat ! Încep să-i strălucească ochii. Scuză-mă, Îmi șoptește, și-și șterge ochii cu un șervețel. Sunt un pic copleșită. — Vai, Katie... Nu știu, pur și simplu simt că sunt Într-un moment de cotitură. Că viața mea se va schimba curând În bine. Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fâstâcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e o greșeală să venim ! Îmi ia mâna, iar eu Îi iau mâna lui tata și, pentru un moment, parcă suntem Într-o Îmbrățisare stângace de grup. — Știți... fiecare dintre noi e o verigă din cercul etern al vieții, spun, copleșită brusc de emoție. — Poftim ? Amândoi părinții mei mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mâna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În față, fata se opri și spuse: Acesta este un vals și nu un dame tango! Nu mai pot să te invit, dar tu? Știi, eu ... poate nu Îndrăznesc.. Îndrăznește! Frumoșii ei ochi vorbeau cu toată puterea lor, Va era copleșit și nu-și putea explica cum de Xenia mai dorește să danseze cu el. Sfios, o pofti cu un gest teatral dar nereușit, o prinse cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă tremurândă Îi prinse mâna fetei care Întrebă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
acum 12 ani, iar ei sunt deja la pensie și au patru copii mari. Ne despărțim, în sfârșit, și mă retrag pentru a nota în caietul meu măcar câteva gânduri din mulțimea celor ce-mi umplu mintea. Cumva, mă simt copleșit atât de lungimea drumului parcurs astăzi, cât și de impactul cu acest loc și cu mulțimea pelerinilor. Si fiindcă sunt în plină zonă a bascilor, trebuie să prezint și câteva aspecte legate de cultura și viața acestei populații. Biserica catolică
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Doré. E minunat! mi-a răspuns trimisul. întrece toate așteptările noastre. Chiar și arhiepiscopul va jubila. Și va sări în sus de bucurie. Am rămas tăcuți vreme îndelungată. Singurul zgomot care se auzea era un joagăr dinspre Gissträsk. Amândoi eram copleșiți de importanța copleșitoare a Bibliei lui Doré. Eu simțeam că am atins unul dintre momentele decisive ale existenței mele. Dar la urmă am spus: Există o mică piedică. Piedica, mi-a spus el, nu trebuie băgată în seamă. Piedicile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a întins două invitații în timp ce noi ne pregăteam s-o rupem la fugă înspre lift. Când am ajuns sus, am fost nevoite să mai trecem de două filtre, dar acum aveam invitații. Și-am intrat. încercam să nu arătăm prea copleșite. Camera în stil art deco era superbă! Priveliștea era magnifică! Iar băutură se găsea în cantități uriașe! La câteva secunde după ce descinseserăm, râzând și mândrindu-ne cu succesul nostru, Brigit a înghețat și m-a înșfăcat de braț. — Ia uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de relație cu tema, sunt la fel de prețioase pentru arhiva de povești din această carte ca și cele care o compun. Toate aceste refuzuri sunt dovezi care vorbesc despre o situație tabu, despre fragilitatea extremă a ipostazei în care o femeie, copleșită și de cerințele maternității, și de modul în care ceilalți se așteaptă ca ea să le facă față, poate să afirme o dorință pe cât de intimă, pe atât de dependentă de exterior și de cei din jur : dorința de a
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
se afla acum acolo. Ciudat era că nu vedea nimic ieșind afară. O barieră invizibilă părea că îl ține blocat înăuntru. Chiar dacă acum nu mai era înfricoșat, ura aceea covârșitoare o simțea în continuare, rostogo lindu-se în valuri spre el. Copleșit, făcu un pas involuntar în spate. Probabil călcase pe ceva, vreo piatră ori poate un smoc de iarbă, pentru că se dezechilibrase. Căută disperat să își mențină echilibrul, dând din mâini. Nu căzu dar inima i se făcuse cât un purice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
conveniență, ci una adevărată, din dragoste. Și, știind că sînteți ca și mama Mihaelei, vă cer mâna ei... Cum să descriu uimirea și bucuria bietei fete bătrîne? M-a îmbrățișat cu ochii în lacrimi, iar eu i-am sărutat mâinile copleșit de fericire. Apoi, pus pe destăinuiri, i-am mărturisit într-o avalanșă de fraze cât o iubeam pe sora ei, cum, ars de dor, revenisem în Capitală, cum o căutasem la vechea adresă, apoi străduințele de a o regăsi cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un hanorac și colanți de culoare maro și o insignă pe care scria: DAISY’S: DIN PENSIE NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai ei, în mod conspirativ, deși omul era în viață și liber să-și desfășoare activitatea profesorală universitară. Dar, cum acesta nu se abătea în cursurile sale nici cu o iotă de la de la înaltele sfere ale științelor matematice, fata păruse copleșită și cam derutată. Ea nu socotise că avea vreun rost să-și ia notițe, așa cum făcea Victor la cursurile profesorului Vianu, și cu atât mai puțin să priceapă niște lucruri care, oricum, ieșeau din orizonturile ei de interes și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
La începutul semestrului al doilea, Victor se cufundă din nou în studiu, de teamă parcă să nu înceapă să se gândească prea mult la Felicia. Amintirea despărțirii lor continuă totuși să-l urmărească, dar se strădui să nu se lase copleșit. Încercă chiar să dea uitării ce fusese între el și Felicia, socotind că fata fie că nu-l iubea, fie că avea un alt prieten și nu voia să-i spună, și evită ca în drum spre facultatea lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mă Înțelegi? - Da, da, mamă. Evident... Doamne! De m-aș fi Întors Împreună cu Gildas În noaptea aia! În loc să fac asta, l-am bodogănit, spunîndu-i să nu se mai teamă și l-am lăsat Împreună cu Yves. Își prinse capul În mîini, copleșit. - Vrei să spui că Yves Pérec e ultimul care l-a văzut? Mirat de tonul aspru al mamei lui, Loïc Înălță capul. Expresia de pe chipul lui Jeanne Îi dădu fiori. - Doar nu crezi că... mormăi el oprindu-se apoi, năpădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sub picioare asasinului. O luă pe Marie pe după umeri. - Hai, tremuri toată de frig. Fără să fie conștientă de ce face, cu gesturi de automat, Marie lăsă să curgă apa caldă a dușului și se dezbrăcă. Mintea ei era cu totul copleșită, ca și cum tot ce trăise și Înmagazinase În ultimele ceasuri era atît de intens Încît gîndul trebuia să se Întoarcă mereu Îndărăt pentru a putea integra totul. Frica, doliul, moartea, chiar și dragostea o năpădiseră rînd pe rînd, iar emoțiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a fost găsit cîteva minute mai tîrziu, lipit În parte de meduza În care dăduse cu piciorul unul din jandarmi. Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. - Coșmarul continuă... murmură Marie, copleșită. Recunoscu În sinea ei că fusese lipsită de luciditate, voise să creadă În vinovăția lui Gwen În primul rînd pentru ca această oribilă afacere să ia sfîrșit. - Philippe... Îi șopti Lucas văzîndu-l pe soțul lui Gwen venind În goană spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de parfumul fiecăruia din ei, de senzațiile de delectare. Învăluiți de o profundă stare de bine, alunecară Împreună În somn. Marie abandonase, cum rareori o făcuse, orice control de sine, cutezînd să-și manifeste dorințele, simțindu-se puternică și totodată copleșită, transformată și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Va fi posibil să guste și el, măcar o dată, din dragostea necondiționată de care au parte copiii cu părinți? Va putea să-și ostoiască dorul care-l măcinase în tot acest timp? Se opri. Nu era bine. Deja se simțea copleșit. Trebuia să se concentreze la drum, la ce avea de făcut. Și, cu toată strîngerea de inimă, trebuia să mai ia în calcul o variantă: aceea ca părinții să nu mai fie în viață. Nimic nu-l îndreptățea să elimine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ai nimic drăguț de spus, atunci mai bine nu zici nimic“. Declarația că nu e sigură dacă-i place de Vivian însemna că mama era pe picior de război. — Eu sunt sigură că nu-mi place de ea, am răspuns, copleșită, dintr-o dată, de amărăciunea de a fi nevoită să mă întorc la serviciu a doua zi. Așteptasem săptămâni întregi vizita asta în Iowa - și cu toate că fuseseră douăzeci și patru de ore minunate, ele zburaseră într-o clipă. Acum trebuia să revin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Uitând de rivalitatea dintre ei, soldații și pușcașii marini răsturnau împreună mașinile parcate în fața unei vinării, în timp ce pe trotuarul de vizavi tinerii recruți din marină, îmbrăcați în maiouri de bumbac și pantaloni albi evazați, ciomăgeau de mama focului niște mexicani copleșiți numeric. Ceva mai încolo, la marginea grămezii, am zărit grupuri de colegi de-ai mei care se trăgeau de șireturi cu hăndrălăii din Patrula de Coastă și Poliția Militară. Nu știu cât timp am stat pe loc, năucit, întrebându-mă ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cam posomorâtă. - Bunica spune că trebuie să rămâi aici la Mamre timp de trei luni, a spus ea. Rebeca a vorbit cu tatăl tău și totul a fost stabilit fără ca eu.... S-a oprit când mi-a văzut fața, eram copleșită, rănită. Aș vrea să rămân și eu cu tine sau s-o las pe Zilpa, dar Bunica nu ne vrea pe nici una. Te vrea doar pe tine. A fost o lungă tăcere înainte să continue: - E o mare cinste. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în acest moment sau o rugăciune pe care s-o spună. Dar poate că nu există nici una pentru că nu există cuvinte suficient de puternice care să vorbească despre acest moment. Ca orice mamă de la prima mamă de pe lume încoace, eram copleșită și sedusă, exaltată și devastată. Nu mai eram o fetiță. M-am văzut pe când eram eu însămi bebeluș în brațele mamei mele și în același timp, pentru o clipă, mi-am văzut propria moarte. Am plâns, fără să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]